I. Semnificația summit-ului de la Sankt-Petersburg
Summit-ul informal al CSI, desfășurat în zilele de 6și7 iunie 2008 la Sankt-Petersburg, a avut o semnificație aparte. Toți liderii statelor CSI și-au manifestat interesul de a participa la summit, lucru care se întîmplă foarte rar. Probleme gravele care există între un șir de state din CSI în raport cu Rusia nu au putut împiedica participarea la prima întîlnire colectivă cu Președintele nou ales al Rusiei, Dmitrii Medvediev. În ajun și după summit au existat motive pentru speculații pe seama faptului că liderii statelor CSI ar fi venit la primul "poclon" către noul Președinte al unei Rusii ascendente și din ce în ce mai puternice.
Două evenimente au alimentat în mod special speculațiile menționate. Primul se referă la faptul că, summit-ul s-a desfășurat la Sankt-Petersurg, orașul natal al actualului Președinte rus, învestit recent în funcție, și al predecesorului acestuia, dar și orașul unde împăratul Petru cel Mare a fost declarat Imperator al Rusiei de către Senat în 1721. Al doilea se referă la gestul Președintelui moldovean, Vladimir Voronin, care aproape reușise să-și transforme "poclonul" într-un act senzațional, atunci cînd anunțase intenția dezinteresată de a reîntoarce Rusiei două tablouri care ar fi fost furate din muzeul "Hermitage" din Sankt-Petersburg și au fost găsite în ajun de organele de drept ale Republicii Moldova. Chiar dacă anunțul Președintelui Voronin a produs o confuzie, autoritățile și specialiștii ruși în domeniul artelor neștiind despre ce este vorba, totuși, grație gestului Președintelui moldovean s-ar putea afirma că Rusia și-a restabilit definitiv statutul de supraputere, odată ce acesteia i se întorc benevol pierderile pe care nici măcar nu bănuiește că le-ar fi suportat.
II. Republica Moldova răspunde doleanțelor Rusiei
Summit-ul de la Sankt Petersburg, la fel ca și summit-urile informale precedente, a avut menirea să ofere cadrul de discuție a celor mai importante probleme dintre liderii statelor CSI, deși problemele cu adevărat importante se soluționează în cadrul relațiilor bilaterale. Interesul major al Rusiei în spațiul CSI ține de confirmarea statutului său de "centru de integrare diferențiată" în spațiul post-sovietic. Pretențiile menționate au fost formulate în ultimii ani, în special, de către ex-Președintele Vladimir Putin și de ministrul Afacerilor Externe Serghei Lavrov, care insistă că modernizarea CSI-ului rămîne pe unul din primele locuri pe agenda politicii externe a Rusiei.
În acest context, trebuie amintit faptul că, la summit-ul CSI de la Dușanbe din 2007, lucrările căruia au fost practic secretizate, a fost proclamată reformarea CSI-ului. Însă prioritățile comunității au rămas cele identificate încă în 2005: politica migrațională; transporturile; sistemul educațional; problemele umanitare, legate preponderent de asigurarea statutului limbii ruse în spațiul CSI etc., adică nu tocmai ceea ce își dorește Rusia cu adevărat. La summit-ul de la Mensk din noiembrie 2006, în cadrul căruia trebuia să fie dat startul modernizării CSI, Președintele Vladimir Putin a propus omologilor săi să accepte promovarea unei politici externe coordonate, precum și o integrare militară mai pronunțată în cadrul CSI.
Doleanțele lui Vladimir Putin au fost respinse tacticos atunci, în principal de către Kazakhstan și Ucraina, iar modernizarea CSI a fost amînată pentru anul 2007. Există temei pentru a crede că autoritățile Republicii Moldova s-a arătat receptive la mesajele Moscovei în condițiile în care Rusia impuse un embargou la producția agro-alimentară moldovenească încă în 2005, iar în 2006 a blocat și pătrunderea vinurilor moldovenești pe piața rusă. Tot în 2006, Moscova a susținut referendumul de independență și de asociere la Rusia a Transnistriei. Acestea au fost circumstanțele care l-au făcut pe Președintele Voronin să-i transmis omologului său rus, Vladimir Putin, faimosul bilețel cu cele șase principii de bază pentru reglementarea transnistreană, în cadrul summit-ului CSI informal din august 2006. Iată pentru ce sînt necesare summit-urile informale ale CSI! Dacă n-ar fi ele e greu de imaginat cum ar fi ajuns la Președintele Putin bilețelul omologului lui moldovean. Și într-adevăr, deja peste trei luni, la summit-ul de la Mensk, Putin promisese să elimine embargoul comercial împotriva Republicii Moldova, manifestîndu-și totodată interesul pentru propunerile din bilețelul Președintelui Voronin referitoare la recunoașterea proprietăților Rusiei în Transnistria, fortificarea prezenței economice în dreapta Nistrului, etc.
Însă primul test de ajustare a politicii externe la doleanțele Rusiei Republica Moldova la trecut în 2007, cînd în mod ostentativ și-a demonstrat detașarea de GUAM, organizație regională cu Ucraina în calitate de lider. Atitudinea extrem de negativă a Rusiei față de GUAM oferă prilejuri și oportunități pentru demonstrarea loialității față de Rusia, lucru pe care Președintele Voronin l-a făcut evitînd să participe la două summit-uri ale GUAM. În aceiași ordine de idei, în anul curent, autoritățile moldovenești au revăzut proiectul Concepției Securității Naționale, eliminînd din ea practic toate referințele la subiecte care ar fi putut irita Rusia, inclusiv GUAM. În schimb, insistența ostentativă asupra fixării neutralității Republicii Moldova într-un document mult inferior Constituției, care prevede în mod expres neutralitatea Republicii Moldova, a servit drept dovadă suplimentară a ajustării politicilor de securitatea la doleanțele Rusiei. Luate împreună, aceste acte de demonstrație se încadrează, oarecum, în propunerile lui Vladimir Putin de la summit-ul CSI de la Mensk, din 2006, de a promova o politică externă și de securitate coordonate. Din aceste considerente, Președintele Voronin era în drept să se aștepte la un ajutor din partea Rusiei în soluționarea problemei transnistrene.
III. Rusia "îngheață"așteptările Republicii Moldova
La Sankt-Petersburg, după manifestarea "bunăvoinței dezinteresate" a Președintelui Voronin de a întoarce Rusiei ceea ce aceasta nu știa că a pierdut, a urmat discutarea în format tete-a-tete cu Președintele Medvediev pe marginea problemelor bilaterale, în special a problemei transnistrene. Presa de la Tiraspol nu și-a putut stăpîni sarcasmul, subliniind că Președintelui Voronin nu i-a reușit să se "încovoie grațios în actul de poclon". Miza pe faptul că Președintele nou al Rusiei, Dmitrii Medvediev, ar putea fi îmbunat și dispus să dea curs planului reglementării transnistrene nu s-a adeverit. Avînd în vedere că peste aproximativ o jumătate de an în Republica Moldova va fi dat stratul oficial campaniei pentru alegerile Parlamentului, summit-ul de la Sankt Petersburg oferea, practic, ultima oportunitate ca Președintele Medvediev să dea un impuls reglementării transnistrene, astfel încît impact determinant să se producă pînă la expirarea mandatului Președintelui Vladimir Voronin. În consecință, presa moldovenească afiliată guvernării s-a văzut nevoită să-și manifeste optimismul că, cel puțin, după întîlnirea Voronin-Medvediev vor urma runde de consultări ale experților care vor apropia reglementarea transnistreană.
Se pare că, Rusia nu este încă pregătită pentru a soluționa rapid un șir de probleme de pe pozițiile care-i convin. Actualmente, ea poate genera așteptări, realizarea cărora să fie amînată pînă la apariția momentului oportun pentru Rusia. În privința conflictul transnistrean, în linii mari, se știe care sînt principalele clauze ale planului Președintelui Voronin. Potrivit acestuia, Chișinăul a elaborat un pachet de documente care a fost oferit spre examinare mediatorilor și observatorilor. Propunerile pachetului se referă la: statutul Transnistriei și garanțiile de rigoare; oferirea unei autonomii largi Transnistriei în cadrul legii privind principiile de bază ale statutului Transnistriei din 22 iulie 2005, dar incluzînd și elemente din "Memorandumul Kozak"; evacuarea armamentului din regiune și retragerea prezenței militare ruse; instituirea unei misiuni civile de pacificare, etc.
În contextul menționat, așteptările împărtășite încă în luna martie de către Președintele Voronin se refereau la posibilitatea convocării cu ajutorul Rusiei a unei sesiuni în regim non-stop pentru identificarea spectrului de probleme de principiu, care să vină în susținerea propunerilor din "pachet" și să devină subiecte de dezbateri în cadrul formatului de negocieri "5+2". Evident, Rusia ar mai trebuie să convingă partea transnistreană să revină la masa de negocieri. Probabil, la întîlnirea din cadrul summit-ul de la Sankt-Petersburg Președintele Voronin aștepta că omologul său rus îi va da un răspuns dacă Rusia este pregătită să susțină pachetul de propuneri al Chișinăului.
Recentele vizite ale unor înalți demnitari ruși la Chișinău, care au anticipat într-un fel discuțiile din cadrul summit-ului CSI de la Sankt Petersburg, au avut drept scop să transmită un mesaj esența căruia devenise clară încă în luna martie și Rusia nu va recunoaște, deocamdată, independența Transnistriei pentru a nu submina CSI-ul, dar nici nu va exercita presiuni speciale asupra Tiraspolului, urmînd ca acesta împreună cu Chișinăul să caute de comun acord o soluție ce ar conveni ambelor părți. De fapt, așa a fost în totdeauna după semnarea "Memorandumului Primakov" în mai 1997. În astfel de circumstanțe, cel mai probabil e că conflictul va rămîne "înghețat", cel puțin pînă la alegerile parlamentare din primăvara anului 2009. Un alt scop al vizitelor demnitarilor ruși la Chișinău a vizat, probabil, testarea limitelor pînă la care pot ajunge eventualele cedări ale Președintelui Voronin, aflat sub presiunea deficitului de timp. Informațiile făcute publice de către președintele Comitetului pentru Relații cu CSI al Dumei de Stat, Alexei Ostrovski, despre faptul că Voronin ar fi dispus să accepte negocieri pe marginea unei soluționări ce ar prevedea dreptul Transnistriei de veto asupra politicii externe și de securitate a Republicii Moldova, adică prevederi ce ar menține elementul esențial al "Memorandumului Kozak", nu pot fi ignorat, dar nici nu pot fi exagerate. O soluționare de acest gen ar însemna menținerea Transnistriei sub controlul Rusiei, iar a Chișinăului sub controlul Tiraspolului, lipsind Chișinăul de necesitatea să facă dovada promovării unei politici externe și de securitate coordonate cu Rusia. Oricum, dată fiind dorința acută a autorităților moldovenești de a obține "progrese" în reglementarea transnistreană, surprizele spectaculoase, mai cu seamă cu caracter propagandistic, sînt încă posibile pînă la alegerile parlamentare din 2009.
http://www.e-democracy.md/comments/political/200806151/
