Cooperarea Republicii Moldova în Cadrul GUAM Este Lipsită de Credibilitate. Analiză de Victor CHIRILĂ. APE.

De facto, GUAMa fost creată în mai 1996 în contextul discuțiilor în cadrul OSCE referitor la implementarea Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE), precum și a negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, semnat în 1999, la Istanbul. Inițiativa formării Grupului GUAM, compus din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova a aparținut Viceministrului de Externe al Azerbaidjanului Araz Azimov. Inițiativa acestuia nu ar fi prins rădăcini, însă, dacă toate cele patru țări nu ar fi împărtășit un pachet de interese strategice comune, și anume:

Respectarea de către Rusia a angajamentelor sale de reducere a forțelor armate convenționale în Europa, asumate prin Tratatul FACE;

Coordonarea pozițiilor lor în contextul negocierii versiunii adaptate a Tratatului FACE;

Respectarea și consolidarea suveranității, independenței și integrității lor;

Coordonarea pozițiilor lor cu privire la soluționarea conflictelor înghețate în cadrul organizațiilor internaționale (Consiliul Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Organizației Națiunilor Unite (ONU);

Asigurarea securității lor energetice și economice, prin dezvoltarea unor coridoare alternative de transport ce ar lega Europa de Caucaz și Asia Centrală, ocolind Federația Rusă. În acest sens, mari speranțe au fost investite de statele GUAM în proiectul Uniunii Europene (UE) și Coridorul de Transport Europa-Caucaz- Asia Centrală (TRACECA)[1], prin care se urmărea relansarea, în variantă modernă, a vestitului „Drum al Mătăsii”, ce a legat în Evul Mediu Europa de Asia.

În același timp, agenda nedeclarată, a majorității statelor GUAM a fost crearea unui pol de contrapondere pentru Rusia în cadrul Comunității Statelor Independente (CSI), precum și conturarea unui centru de gravitație cu aspirații pro-occidentale în spațiul post-sovietic. De asemenea, un detaliu important ce trebuie luat în calcul, este faptul că toate cele patru state fondatoare au refuzat să facă parte din Tratatul CSI cu privire la Securitatea Colectivă[2].

Asocierea Republicii Moldova la Grupul GUAM a fost determinată, maî întâi de toate, de considerente politice, în particular, de necesitatea ca poziția Chișinăului să fie auzită și luată în calcul la masa negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, precum și de imperativul contrabalansării influenței Federației Ruse în procesul de soluționare a problemei transnistrene.

Cât n-ar părea de paradoxal pentru unii politicieni de la Chișinău, dar calculele economice au jucat un rol secundar în constituirea GUAM și, mai ales, în adeziunea Republicii Moldova la acest for regional. Rațiunile economice nu au fost hotărâtoare în convingerea Chișinăului de utilitatea practică a GUAM. Realitățile comercial-economice ne vorbesc de la sine. În 1997, anul oficializării Grupului GUAM, exporturile Republicii Moldova în Azerbaidjan au constituit 0,17%, în Georgia 0,44%, iar în Ucraina 5,6% din totalul exporturilor sale. Și la capitolul importuri situația nu se deosebea prea mult. Importurile Republicii Moldova în Azerbaidjan, Georgia și Ucraina au constituit 0,30%, 0,02% și, respectiv, 18% din totalul importurilor efectuate de țara noastră în anul 1997.

De asemenea, unii politicieni din Republica Moldova înclină să creadă că proiectul TRACECA patronat și încurajat de UE s-a numărat, inclusiv, printre rațiunile creării GUAM. Această ipoteză este, de asemenea, puțin verosimilă, dacă ne gândim la faptul că în anul 1997 TRACECA era mai mult o idee în dezbatere de cât un proiect structurat ce s-ar fi bucurat de un sprijin financiar și logistic din partea potențialilor mari investitori internaționali. Dealtfel, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent. Abea după un an de la constituirea Grupului GUAM, mai precis la 8 septembrie 1998, la Bacu, are loc semnarea Acordului Multilateral în domeniului Transportului Internațional cu privire la dezvoltarea Coridorului de Transport Europa-Caucaz-Asia Centrală, ce constituie piatra de temelie a proiectului TRACECA conceput să reînvie în variantă modernă renumitul drum istoric al mătăsii.

Decizia Republicii Moldova de a adera la Grupul GUAM nu are la originea sa nici ideea semnării unui eventual Acord de Liber Schimb între statele membre. După cum am arătat mai sus, în anul constituirii GUAM, schimburile comerciale ale Republicii Moldova cu Azerbaidjan și Georgia erau infime pentru a putea motiva la acea etapă crearea unei zone de comeț liber cu respectivele state. În același timp, în anul 1997, relațiile comercial-economice moldo-ucrainene beneficiau deja de un Acord de Liber Schimb semnat între Chișinău și Kiev la 29 august 1995.

Dimensiunea politică a dominat din start cooperarea între membrii GUAM. Tot de la bun început, și factorul rusesc a jucat un rol important în interpretarea rațiunii de a fi a GUAM de către oficialii moldoveni. Factorii de decizie de la Chișinăuau fost întotdeauna conștienți de nemulțumirea Moscovei față de apariția pe teritoriul post-sovietic a unei noi asociații politice regionale cu aspirații pro-occidentale și, pe deasupra, percepută la Kremlin ca fiind îndreptată împotriva intereselor Rusiei în regiune. De aceea, nu este de loc întâmplător faptul că autoritățile moldovene au interpretat și continuă să interpreteze GUAM-ul ca reprezentând o asociație regională motivată în primul și în primul rând de imperativul dezvoltării și aprofundării cooperării economice între membrii săi. În acest mod, Chișinăul a sperat să menajeze și atenueze susceptibilitățile Federației Ruse vizavi de participarea sa la cooperarea politică în cadrul GUAM.

Spre deosebire, însă, de ex-Președintele Republicii Moldova, dl Petru Lucinschi, actualul Președinte, dl Vladimir Voronin, a diminuat aproape în permanență și în ciuda evidențelor caracterul politic al GUAM, urmărind, în acest fel, să calmeze aspiritățile Moscovei. Totodată, Președintele Vladimir Voronin a exagerat intenționat rolul economic al GUAM, ceea ce îi permitea să critice ulterior pe aceasta din urmă pentru insuccesele sale pe tărâmul cooperării economice.

Criticile aduse la adresa GUAM de către Președintele Vladimir Voronin fac, însă, abstracție de deficiențile structurale ale organizației. În consecință, se creează impresia că ele sunt verbalizate nu pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă GUAM, ci, în primul rând,pentru a argumenta poziția confuză și nedorința Republicii Moldova de a se implica activ în derularea proiectelor GUAM, evident, pentru a nu supăra Moscova, unde, după cum consideră Președintele Voronin, se află cheia soluționării politice a problemei transnistrene. Cert este, însă, că nici Președintele Vladimir Voronin, precum și nici restul factorilor de decizie de la Chișinău nu realizează că de ineficiența cooperării în cadrul GUAM este de vină și însuși Chișinăul, care începând cu primăvara lui 2001 și până în prezent s-a remarcat, în mare parte, printr-o politică ambiguă, pasivă și imprevizibilă în raport cu GUAM. De fapt, retorica și acțiunile Republicii Moldova cu privire la GUAM suferă de câteva carențe majore ce se repercutează negativ atât asupra imaginii Chișinăului de partener previzibil, precum și asupra randamentului cooperării politice și economice în cadrul GUAM.

În primul rând, angajamentul Republicii Moldova față de GUAM a fost și continuă să fie alterat de factorul rusesc. Spre deosebire de perioada 1997 și 2000, începând cu anul 2001 factorul rusesc este mult mai pronunțat în deciziile și acțiunile țării noastre legate de GUAM. Din 2001 și până în prezent, viziunea Președintelui Vladimir Voronin față de GUAM a rămas practic neschimbată. Elementele definitorii ale politicii Republicii Moldova vizavi de GUAM, în perioada 2001 și 2008, au fost formulate încă în ajunul Summitului GUAM de la Ialta din 6-7 iunie 2001[3], și anume:

Republica Moldova se opune transformării GUAM-ului într-un instrument de speculații politice[4];

GUAM a apărut pe o bază contradictorie, cu un subtext politic foarte confuz;

Republica Moldova este dispusă să participe numai la proiectele cu caracter economic și nu are interes pentru proiectele politice;

Instituționalizarea GUAM fără a se elabora proiecte economice eficiente nu are sens;

GUAM nu ar trebui să slăbească rolul și importanța Comunității Statelor Independente (CSI), ci, dimpotrivă, să le consolideze.

În al doilea rând, Republica Moldova nu a avut niciodată o strategie coerentă de dezvoltare a cooperării economice în cadrul GUAM. Chișinăul oficial s-a arătat mereu nemulțumit de rezultatele cooperării economice a GUAM. Atitudinea sa critică este, însă, puțin credibilă în condițiile în care Republica Moldova a dat dovadă de inconsistență și lipsă de voință politică în vederea înlăturării impedimentelor existente în calea impulsionării cooperării economice. De exemplu, în iunie 2001, Președintele Vladimir Voronin declară că GUAM prezintă interes pentru Republica Moldova, mai ales, în contextul restabilirii renumitului drum comercial al mătăsii, care în viziunea sa ar mări considerabil veniturile statelor membre GUAM. Pentru a pune în practică acest obiectiv, la Summitul GUAM de la Ialta din 19-20 iunie 2002, Republica Moldova semnează Acordul privind crearea Zonei de Comeț Liber între statele GUAM. Cu aceeași ocazie, Președintele Vladimir Voronin ține să declare, însă, că Republica Moldova nu beneficiază de un suport practic pe seama apartenenței sale la GUAM, mai mult decât atât, în viziunea sa „întregul complex al problemelor economice, sociale și culturale, care azi sunt pe ordinea de zi a GUAM-ului, își găsesc o dezvoltare nu mai puțin completă și de perspectivă în programele ce se desfășoară deja în cadrul CSI”[5]. Totodată, fiind „extrem de interesată” în impulsionarea cooperării economice între statele membre ale GUAM, Republica Moldova a tărăgănat timp de trei ani ratificarea Acordului privind crearea Zonei de Comerț Liber semnat în iunie 2002[6].

De asemenea, dorința Republicii Moldova de a ameliora cooperarea economică a GUAM a fost pusă la îndoială și de întârzierea procesului de instituționalizare a GUAM, condiție esențială pentru eficientizarea acestei organizații regionale. La Summitul GUAM de la Ialta din 2001, Președintele Vladimir Voronin a semnat Carta GUAM, document chemat să instituționalizeze cooperarea în cadrul GUAM. Și din nou, ca și în cazul Acordului privind crearea Zonei de Comerț Liber, Parlamentul Republicii Moldova ratifică Carta GUAM doar la 14 aprilie 2005, deci după abea patru ani de la semnarea ei.

La Summitul GUAM de la Chișinău, din 22 aprilie 2005, Președintele Vladimir Voronin reiterează interesul strategic al Republicii Moldova pentru promovarea cooperării energetice în cadrul organizației. Acest interes declarat este, însă, contrazis de fapte, precum ar fi absența Președintelui Vladimir Voronin de la Summitul Energetic de la Kiev din 22-23 mai 2008, unde Președinții Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei și Estoniei au aprobat conceptul creării Spațiului de Tranzit al Energiei Marea Caspică și Marea Neagră și Marea Baltică. De asemenea, Președintele Vladimir Voronin a lipsit de la Summitele GUAM de la Bacu din 2007 și Batumi din 2008, unde au fost discutate elaborarea unor proiecte comune în domeniul asigurării securității energetice.

Toate aceste momente, trezesc, desigur, multe semne de întrebare vizavi de sinceritatea discursului și credibilitatea angajamentului Republicii Moldova în raport cu GUAM. Or, având în vedere inconsistența și inconsecvența de care a dat dovadă, până în prezent, Chișinăul, atât pe dimensiunea politică, cât și pe cea economică a cooperării în interiorul GUAM, este și mai lesne de înțeles de ce Republica Moldova a rămas în afara proiectului Odesa și Brody și Plotk, conductă prin care ar urma să fie transportat în UE, ocolind Rusia, petrol extras din Azerbaidjan și Kazahstan. Mai mult decât atât, supărarea Chișinăului pentru neconectarea țării noastre la respectivul proiect apare și mai lipsită de sens.

În al treilea rând, participarea Republicii Moldova la activitățile GUAM nu a beneficiat, din partea guvernării de la Chișinău, de o voință politică clară și un angajament ferm și constant în favoarea aprofundării cooperării în interiorul GUAM. Criticile recurente și, în particular, angajamentul șovăitor al Republicii Moldova în raport cu GUAM au dat naștere la speculații frecvente privind iminenta ieșire a Republicii Moldova din componența GUAM. Așa a fost în perioada 2001 și 2003, când participarea Președintelui Vladimir Voronin la Summitele GUAM din 2001 și 2002, ambele la Ialta, erau precedate de declarații dure cu privire la caracterul și perspectivele GUAM.[7]De asemenea, și în 2003, Președintele Vladimir Voronin a refuzat să participe la Summitul GUAM de la Ialta, pentru a nu prelua Președinția acestei organizații regionale. În acest fel, Chișinăul a evitat să supere din nou aceeași Moscovă, care se angajase, la solicitarea conducerii de la moldovene, să negocieze o soluție politică între Tiraspol și Chișinău pe la spatele Occidentului.

Începând cu anul 2006, Chișinăul se află din nou într-o permanentă cursă contracronometru de a convinge Moscova să accepte pachetul său de propuneri privind soluționarea problemei transnistrene[8]. Întâmplător sau nu, dar anume începând cu anul 2006, asistăm la o nouă deteriorare a poziției Chișinăul vizavi de GUAM, care , în cele din urmă, a dus la sfârșitul scurtei perioade de activizare a participării Republicii Moldova în cadrul GUAM, ce a durat din a doua jumătate a anului 2004 și până în primăvara anului 2006. Urmărind să flexibilizeze poziția Moscovei față de pachetul de propuneri al Chișinăului, Președintele Vladimir Voronin recurge din nou la criticile aspre aduse GUAM-ului în perioada 2001-2003. Cea mai tranșantă dintre ele a fost formulată la 11 martie 2008, în interviul acordat ziarului moscovit „Kommersant Daily”, unde fiind întrebat despre participarea Republicii Moldova la GUAM, Președintele Vladimir Voronin a afirmat că „De la prezența în orice organizație trebuie să fie un real folos, dacă acestea nu există, nu există nici interesul de a face parte din organizație. GUAM-ul are perspective sumbre”.[9] În același timp, Președintele Vladimir Voronin a revenit la practicaignorării Summitelor GUAM. El nu a participat la Summitul GUAM de la Bacu, de la 19 iunie 2007, sub pretextul participării la Consiliul de Cooperare Republica Moldova și UE, ce s-a desfășurat la 20 iunie 2007. În schimb, la Summitul de la Bacu, Republica Moldova a fost reprezentată de Prim-Ministrul Vasile Tarlev, care, conform stipulărilor Acordului de Parteneriat și Cooperare cu UE, ar fi trebuit să conducă delegația țării noastre la Consiliul de Cooperare de la Bruxelles. Președintele Vladimir Voronin a ignorat, apoi, Summitul GUAM de la Vilinius, din 10 octombrie 2007, organizat cu ocazia celei de a 10-ea aniversări de la crearea GUAM. De asemenea, dânsul a neglijat și Summitul GUAM de la Batumi, din 1 iulie 2008, de această dată, mandatându-l în locul său pe Ministrul de Interne Valentin Mejinschi, decizie ce a trezit nedumerire în rândul omologilor săi din cadrul organizației.

Ratificarea întâziată a unor înțelegeri importante pentru buna funcționare a GUAM, precum Carta GUAM și semnată la 20 iulie 2002, a Acordului privind crearea Zonei de Comerț Liber și semnat la 20 iulie 2002, sau a Statutului Provizoriu a Oficiului Informațional GUAM de la Kiev și semnat la 20 iulie 2002, sunt alte câteva momente ce scot în evidență adevărata amploare a participării și contribuției Republicii Moldova la transformarea GUAM-ului într-o organizație eficientă și viabilă[10]. Dealtfel, ratificarea documentelor de mai sus, precum și adeziunea Republicii Moldova la Declarația GUAM de la Chișinău din aprilie 2005, nu s-a datorat unei transformări de substanță survenită în poziția Guvernării de la Chișinău față de GUAM, ci, mai curând, a fost produsul unei schimbări conjuncturale și temporale de optică, determinată de rațiuni de politică internă și externă. Atitudinea pro-GUAM manifestată de Chișinău în perioada 2004 și 2006, trebuie privită prin prisma epopeei Memorandumului Kozak din 2003, al cărui eșec a înrăutățit relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă, dar a și nemulțumit SUA și UE care s-au pomenit trișate de Republica Moldova, care a negociat în secret cu Moscova. Or, fiind amenințată de o posibilă izolare internațională, în special, în în ajunul alegerilor parlamentare din 2005, Guvernarea de la Chișinău a reorientat brusc spre Vest vectorul politicii sale externe, iar, în consecință, dimensiunea GUAM a devinit peste noapte o prioritate în acest nou context politic.

În prezent, iarăși suntem în pargul unei noi campanii electorale pentru alegerile parlamentare din 2009 și, din nou, nu putem exclude că dimensiunea GUAM ar putea să revină în atenția Guvernării de la Chișinău. Totuși, atâta timp cât politica externă a Republicii Moldova va oscila în funcție de ciclurile electorale, iar deficiențele structurale ale politicii sale față de GUAM nu vor fi depășite, o eventuală nouă încălzire a relațiilor Republicii Moldova cu GUAM va fi lipsită și, de acum încolo, de credibilitate în ochii partenerilor săi.