Rusia a reușit să provoace Georgia la război conform scenariului folosit încă în anul 1992 împotriva Republicii Moldova În ambele cazuri, Trasnistria și Tighina în 1992 și Osetia – Georgia în 2008, Rusia a declanșat un proces de excaladare treptată a conflictului. Agresorii interpuși Ruso-tiraspoleni sau Osetini au atacat la nivelul paramilitar. În fața acestei provocari statul legitim, Republica Moldova sau Georgia, a răspuns cu propria sa armată, instrument legitim al statului, excaladând conflictul. Rusia, la rândul ei, a răspuns cu forțe militare infinit mai puternice de cât cele ale Republicii Moldova sau ale Georgiei. La fiecare etapa a acetui proces, Rusia a controlat excaladarea conflictului. Apoi a dictat condițiile politice și militare ale armistițiului.
Președintele moldovean de atunci, Mircea Snegur, a avut toate justificările juridice și politice să ordone contra-ofensiva de la Tighina. La fel, Președintele georgian Mihail Saakașvilli a fost deplin îndreptățit să contra-atace în Osetia de Sud, unde autoritățile legitime erau supuse unui asalt continuu. Dar atât Președintele Snegur, cât și Președintele Saakașvilli au calculat greșit consecințele, nu au prevăzut intervenția brutală și directă a armatei rusești, care a trecut rapid de la agresiunea prin interpuși la agresiunea directă la nivel interstatal.
Republica Moldova se confruntase în 1992 cu o situație fără precedent. 16 ani mai târziu, însă, Georgia ar fi trebuit să tragă învățămintele necesare din experiența de atunci a Republicii Moldova. Conducerea Georgiei, însă, nu a ținut seama de această experiență, nu a anticipat scenariul excaladării controlate de ruși. Georgia, cu tot sprijinul occidental pe care îl primește, a pierdut orice posibilitate reală de a redobândi Abhazia și Osetia de Sud. Spre deosebire de Georgia, însă, Republica Moldova păstrează încă șansa reîntregirii cu Transnistria. Transcriere APE.
