Evenimentele ce au avut loc în intervalul de timp 11 septembrie și 26 noiembrie 2008 au confirmat aprecierile și concluziile[1] făcute în cadrul întrunirii grupului de experți din 11 septembrie 2008.
După întrevederea Dmitrii Medvedev-Igori Smirnov din 3 septembrie 2008, a apărut o oarecare intrigă în legătură cu faptul, că după ea s-a anunțat că administrația de la Tiraspol, „ținând cont de rugămintea Președintelui Rusiei”,a ridicat moratoriul asupra contactelor cu oficialitățile de la Chișinău. Ceea ce însemna că din nou a apărut posibilitatea tehnică pentru reluarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol. În același timp, după întrevederea Smirnov-Medvedev, probabil, logica evenimentelor ulterioare, văzută de Rusia, arăta în următorul mod:
–Organizarea unei întrevederi dintre Igor Smirnov și Vladimir Voronin, în cadrul căreia ei trebuia să găsească puncte de tangență în pozițiile lor.
–Organizarea unei întrevederi Dmitrii Medvedev – Igor Smirnov – Vladimir Voronin, în cadrul căreia urma să fie semnat un document-cadru pentru procesul de reglementare transnistreană.
La 17 septembrie 2008, luând cuvântul în fața „sovietului suprem”de la Tiraspol, Igor Smirnov a anunțat că poziția Federației Ruse în problema transnistreană pornește de la următoarele principii:
1.Federația Rusă a declarat clar despre atașamentul său soluționării conflictului pe cale exclusiv pașnică și în calitatea sa de țară-garant va întreprinde toate eforturile pentru a nu admite escaladarea tensiunii.
2.Soluțiile pentru toate problemele urmează să fie găsite în exclusivitate de părțile în conflict: Republica Moldovenească Nistreană și Republica Moldova. Rusia va accepta orice înțelegere, care va fi atinsă între Chișinău și Tiraspol. Partea rusească nu va întreprinde nici un fel de acțiuni de constrângere, și nu va impune careva propuneri, cu toate că va participa și vaasista în procesul de negocieri.
3.Rusia pledează pentru un dialog pe principii de egalitate între părțile conflictului.
4.Rusia va întreprinde toate eforturile pentru asigurarea apărării drepturilor compatrioților, oriunde nu s-ar afla ei.
5.Rusia în calitate de stat-mediator va acorda asistență în găsirea soluției de compromis de către părți.
Prezentând aceste puncte, Igor Smirnov a menționat că abordarea problemei transnistrene de către Rusia coincide întru totul cupoziția Transnistriei. Aceste principii, enunțate de Igor Smirnov, vorbesc despre faptul că în politica Federației Ruse, în raport cu problema Transnistriei, există o continuitate, și că această politică rămâne a fi incompatibilă cu integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova.
De facto, realizarea scenariilor ce presupunîntrevederi succesive în formatul Voronin-Smirnov și Medvedev-Smirnov-Voronin (2+1) însemna că Republica Moldova urma să se pomenească în fața poziției comune a Kremlinului și Tiraspolului, pe când UE, SUA și OSCE ar fi fost eliminați din procesul decizional. Realizarea acestui scenariu putea să se soldeze cu două situații, ambele inacceptabile pentru Chișinău.
Prima – acceptarea poziției comune a Kremlinului și a Tiraspolului, bazate pe elementele-cheie ale „Memorandumului Kozak” (federalizarea, prezența militară rusească etc.).
A doua – respingerea deschisă de către Vladimir Voronin a poziției comune a Rusiei și Tiraspolului.
Este evident, că ambele variante ar fi fost inadmisibile pentru conducerea Republicii Moldova. Prima variantă, cu acceptarea prevederilor „Memorandumului Kozak”, este imposibilă, deoarece ea contravine Constituției și Legii cu privire la principiile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului, din 22 iulie 2005; ar fi oferit argumente puternice opoziției, în situația când până la următoarele alegeri parlamentare au rămas câteva luni, și categoric contravine poziției UE și SUA în ceea ce privește prezența Rusiei în Republica Moldova după soluționarea conflictului.
Varianta a doua, cu respingerea deschisă din partea lui VladimirVoronin a propunerilor Kremlinului, ar fi fost percepută la Moscova drept ofensă, ca și în cazul Memorandumului Kozak din noiembrie 2003. În plus, pe piața politică internă acest gest demonstrativ ar fi spulberat definitiv mitul despre capacitatea lui Vladimir Voronin de a rezolva conflictul Transnistrean și de a reîntregi țara printr-un dialog direct cu Președintele Rusiei (Vladmir Putin (până la 2 martie 2008) și Dmitrii Medvedev).
Și mai grav este faptul că refuzul deschis al lui Vladimir Voronin de a accepta propunerea Kremlinuluiîn cadrul eventualei întrevederi în formatul 2+1 ar fi sporit brusc probabilitatea declanșării unor acâiuni dure din partea Rusiei, cu un impact negativ asupra situației politice și economice din Republica Moldova.
Aceasta se referă, în primul rând, la situația în zona de securitate, unde Rusia, în cazul dacă la Moscova va fi adoptată o asemenea decizie, dispune de toate pârghiile necesare pentru o iniția niște provocații.
Probabil, conștientizând aceste riscuri și nefiind în stare să elaboreze soluții de alternatvă, Chișinăul a renunțat definitiv la ideea de a atinge „soluția în pachet” a problemei Transnistrene printr-un dialog direct cu Kremlinul, urmată de desfășurarea alegerilor parlamentare din primăvara 2009 pe întregul teritoriu al țării. Indirect această presupunere se confirmă prin faptul că problema Transnistreană aproape că adispărut din spațiul informațional intern al Republicii Moldova, controlat în mare parte de PCRM.
Pe acest fundal, la 12 septembrie 2008, Andrei Staratan, Ministrului Afacerilor Externe și al Integrării Europene, în cadrul întrevederii la Bruxelles cu Benita Ferrero-Waldner,Comisarul European pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate, a declarat că negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean în baza înțelegerii în pachet” vor fi reluate numai în formatul 5+2””. Această declarație a ministrului moldovean a constituit un mesaj clar în ceea ce privește renunțarea Chișinăului la scenariul de atingere a soluției problemei transnistrene printru-n dialog direct cu Kremlinul, cu excluderea celorlalte părți, și retragerea Chișinăului sub protecția scutului „5+2”.
Întrevederea dintre Igor Smirnov și Vladimir Voronin, pe fundalul unor acuzări reciproce dintre Tiraspol și Chișinău, deocamdată până în prezent, așa și nu a mai avut loc, ne mai vorbind de faptul că astfel de întâlniri, realizate sub presiunea Kremlinului, în nici un caz nu pot avea rezultate pozitive pentru Republica Moldova.
Problema Transnistreană în cadrul Summitului șefilor de guverne din țările membre CSI la Chișinăi și vizitei oficiale a lui Vladimir Putin.
Perspectiva desfășurării la Chișinău, la 13-14 noiembrie 2008, a Summitului șefilor de guverne din țările membre CSI cu participarea lui Vladimir Putin a reanimat unele așteptări cu privire la posibilitatea atingerii unei soluții rapide a problemei transnistrene. Or, problema conflictului Transnistrean nu a figurat pe agenda întrevederilor oficiale, iar când conținutul întrevederii Voronin-Putin a rămas necunoscut pentru opinia publică.
Totodată, s-a declarat că în urma întrevederii Putin și Greceanîi au fost semnate patru documente, unul dintre care este „Acordul cu privire la realizarea proiectului de separare a blocurilor energetice ale Stației Moldovenești Raionale Electrice de Stat în scopul funcționării radiale cu sistemul energetic al României” („Соглашение о реализации проекта Ñ€Ð°Ð·Ð´ÐµÐ»ÐµÐ½Ð¸Ñ ÑнергетичеÑких блоков МолдавÑкой гоÑударÑтвенной районной ÑлектроÑтанции Ð´Ð»Ñ Ñ€Ð°Ð´Ð¸Ð°Ð»ÑŒÐ½Ð¾Ð³Ð¾ Ñ„ÑƒÐ½ÐºÑ†Ð¸Ð¾Ð½Ð¸Ñ€Ð¾Ð²Ð°Ð½Ð¸Ñ Ñ ÑнергоÑиÑтемой Румынии”). Scopul anunțat al semnării acestui Acord este sporirea volumului exportului energiei electrice de la CTE de la Cuciurgan în România.
Conform prevederilor Acordului, Compania InterRAO EES urmează să efectueze investiții suplimentare în dezvoltarea rețelelor, aducându-le la standardele europene. Comentând semnarea acestui document în cadrul emisiunii „Maxima” de la postul TV „NIT”, Prim-ministrul Zinaida Greceanîi a declarat: „Aceasta-i important pentru noi, deoarece aceasta duce spre securitatea energetică a țării” ("Ðто важно Ð´Ð»Ñ Ð½Ð°Ñ, потому что Ñто ведет к ÑнергетичеÑкой безопаÑноÑти Ñтраны").
Livrarea energiei electrice de la CTE Cuciurgan spre România a început încă în 2007. Or, condițiile acestei tranzacții au provocat[2] și continuă să provoace mai multe întrebări.
1. Dreptul la proprietate asupra bunurilor situate în „rmn”.
Conducerea Republicii Moldova în repetate rânduri a declarat, că statul moldovenesc ar putea să recunoască dreptul la proprietate asupra obiectelordin Transnistria, privatizate în afara cadrului juridic al Republicii Moldova, numai după atingerea unei soluții politice a conflictului. Această poziție este una de bazăîn „înțelegerea în pachet”, prin care conducerea Republicii Moldova a intenționat să soluționeze conflictul Transnitrian în baza unui dialog cu Rusia.
Aspectul juridic al acestei probleme este reflectat inclusiv în studiul Baroului de Avocați din New York "Dezghețarea unui conflict înghețat: aspecte legale ale crizei separatiste în Moldova" („Thawing a Frozen Conflict: Legal Aspects of the Separatist Crisis in Moldova”), prezentat în vara anului 2006 la Chișinău. Unii din autorii acestui studiu, Christopher J. Borgen, profesor de drept la Universitatea St. John’s, SUA, și Mark A. Meyer, președinte al Comitetului pentru afaceri europene al Asociației Baroului de Avocați din or. New York, SUA, printr-un decret al Președintelui Vladimir Voronin, au fost decorați cu Medalia "Meritul Civic". Accentuăm faptul, că studiul a fost preluat de Guvern în calitate de îndrumar în procesul de reintegrare a țării (HG nr. 891 din 03.08.2006).
În acest studii autorii, în baza normelor de drept internațional, demonstrează că regimul din „rmn” nu este în drept să schimbe forma de proprietate și să scoată la privatizare obiectele din Transnistria. Ceea ce se referă inclusiv la CTE de la Cuciurgan, privatizată (ilegal) de către Compania Inter RAO EES din Rusia.
Ambiguitatea situației cu privatizarea obiectivelor din „rmn” se regăsește inclusiv înLegea organică Nr.274 din 16.07.2004, prin care este completată Legea Nr.627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare. Art. 23 din Legea din 1991 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins: Statul nu garantează dreptul de proprietate asupra obiectivelor amplasate în localitățile din stînga Nistrului și în municipiul Bender, privatizate fără o coordonare cu Guvernul în modul stabilit."
Art. II. al Legii Nr.274 din 16.07.2004 obligă Guvernul, în termen de o lună, să elaboreze procedura de coordonare a privatizării obiectivelor amplasate în localitățile din stînga Nistrului și în municipiul Bender.
În legătură cu acesta apar următoarele întrebări:
–A elaborat sau nu Guvernul „procedura de coordonare a privatizării obiectivelor amplasate în localitățile din stînga Nistrului și în municipiul Bender”, și cum ea se conformează, în cazul când a fost elaborată, cu legislația Republicii Moldova?
–Dacă CTE de la Cuciurgan a fost privatizată în conformitate cu această procedură, sau nu?
–În ce măsură și cum semnarea Acordului din 14 noiembrie 2008 contribuie la consolidarea securității energetice a Republicii Moldova?
–Dacă eliberarea Licenței CTE de la Cuciurgan de către Guvernul Republicii Moldova și semnarea Acordului din 14 noiembrie 2008 au fost făcute conform legislației Republicii Moldova?
–Dacă acordarea licenței de către Guvernul Republicii Moldova semnifică recunoașterea explicită a dreptului de proprietate a Companiei InterRAO EES asupra CTE de la Cuciurgan?
2. Datoriile pentru gaz
Este bine cunoscut faptul, că datoriile Transnistriei față de Compania „GAZPRON”, inclusiv penalitățile, au depășit suma de 1,7 miliarde dolari SUA. În anul 2008, agenții economici din Transnistria, inclusiv și CTE de la Cuciurgan, au plătit pentru mia de metri cubici de gaz numai 105 dolari SUA, pe când prețul oficial al gazului, livrat de „GAZPROM” Transnistriei este 192,75 dolari SUA.Prin urmare, creșterea volumului de energie electrică, produsă la CTE de la Cuciurgan va contribui substanțial la creșterea și mai mare a datoriilor Transnistriei față de „GAZPROM”.
Or, la 18 iulie 2008, instanța internațională comercială de arbitraj de la Moscova a decis ca Compania „Moldovagaz” să achite„GAZPROMULUI” 42 milioane dolari SUAîn calitate de datorie, pentru gazul consumat în primul trimestru al anului 2006. Conducerea „Moldovagaz” a negat că Republica Moldova va plăti această datorie. Totuși, semnarea Acordului din 14 noiembrie presupune sporirea substanțială a volumului energiei electrice generate la CTE de la Cuciurgan.
În legătură cu aceasta din nou apare întrebarea:
–Cine va plăti pentru gazul consumat de Transnistria, inclusiv de CTE de la Cuciurgan, care va livra energia electrică spre România în baza Acordului din 14 noiembrie 2008?
3. Întrebări vis a vis de intermediari
După începutul livrării energiei electrice de la CTE de la Cuciurgan spre România în presă au apărut afirmații, cum că între CET de la Cuciurgan și consumătorul român a fost interpusă o firmă. Este vorba de Eastern Europe Energy Ltd un off-shore britanic, fondat în iunie 2007, special pentru această tranzacție. Din calculele efectuate de autorii publicațiilor respective rezultă, că, pentru intermediere, Eastern Europe Energy Ltd primea 1,5 cenți SUA pentru fiecare Kwh, pe când compania Moldoelectrica percepea un tarif pentru transportarea acestei energii de circa 0,3 cenți SUA. Profitul anual al acestui intermediar, la volumul tranzacției din 2007, se urca la 10 milioane dolari SUA.
După întrevederea Putin-Voronin, în cadrul căreia a fost discutată inclusiv problema energetică,în presă a fost citată opinia lui Putin: „În ultimul timp împreună cu colegii noștri moldoveni reușim suficient de rapid să ajungem calitativ la soluții în timp util în punctele cheie de colaborare” ("Ð’ поÑледнее Ð²Ñ€ÐµÐ¼Ñ Ñ Ð½Ð°ÑˆÐ¸Ð¼Ð¸ молдавÑкими коллегами доÑтаточно быÑтро удаетÑÑ ÐºÐ°Ñ‡ÐµÑтвенно выходить на Ñвоевременные Ñ€ÐµÑˆÐµÐ½Ð¸Ñ Ð² ключевых точках ÑотрудничеÑтва").
În legătură cu aceasta apar următoarele întrebări:
–Dacă, și după semnareaAcordul la 14 noiembrie 2008, energia electrică de la CTE de la Cuciurgan va fi livrată prin intermediul East Europe Energy Ltd.?
–Cine sunt persoanele fizice sau juridice care au fondat această companie off-shore?
–Care este motivul includerii unui intermediar în schema de livrare a energiei electrice spre România?
–Cum livrarea energiei de la CTE de la Cuciurgan spre România se răsfrânge asupra datoriei Republicii Moldova față de România pentru energia electrică livrată în anii 1998-2001 (circa 30 milioane dolari SUA)?
Din cele expuse rezultă următoarele concluzii:
–Nu există motive pentru a crede că până la alegerile parlamentare din primăvara anului 2009 ar putea fi realizați pași concreți în ceea ce privește soluția politică a conflictului Transnistrean;
–Nu există nici o garanție în ceea ce privește stabilitatea în Zona de Securitate. Republica Moldova este extrem de vulnerabilă și neprotejată în fața posibilelor provocări în Zona de Securitate;
–Guvernarea nu are o poziție consecventă și coerentă în ceea ce privește problema proprietății asupra obiectivelor din localitățile din stânga Nistrului și mun. Bender;
–Relațiile dintre conducerea Republicii Moldova și a Federației Ruse în ceea ce privește realizarea diferitor proiecte în domeniul energetic nu sunt suficient de transparente și lasă semne de întrebare în ceea ce privește problema corupției și a impactului lor asupra securității energetice a Republicii Moldova.
Dr. Arcadie Barbaroșie, Director executiv, Institutul de politici Publice
Oazu Nantoi, director de program, Institutul de Politici Publice
Dr. Igor Boțan, Director executiv, Asociația pentru Democrație Participativă
Dr. Anatol Gremalschi, director de program, Institutul de Politici Publice
Vlad Lupan, expert independent
Dr. Viorel Cibotaru, Director executiv, Institutul European de Studii Politice din Moldova
Eugen Revenco, Fundația Moldo-Lituaniană „Centrul de Studii al Integrării Europene”
Dumitru Mînzărari, Cercetător pe probleme de securitate și politică externăIDIS „Viitorul”
Radu Vrabie, Coordonator de proiect, Asociația pentru Politica Externă (APE)
