Declarația comună semnată pe 18 martie, la Moscova, de către președintele RM Vladimir Voronin și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, a generat reacții reci în rândurile clasei politice democratice de la Chișinău, dar și în principalele capitale occidentale. Despre consecințele acestei declarații discutăm cu Victor Chirilă, director de programe la Asociația pentru Politică Externă.
– Dle Chirilă, care este semnificația acestei declarații, care e rostul ei și în interesul cui a fost semnată?
– Cred că președintele RM a urmărit unele avantaje electorale. Voronin a reușit să obțină bunăvoința Rusiei în toiul campaniei electorale și să neutralizeze sprijinul Rusiei pentru partidele concurente – UCM-ul lui Tarlev și PSD-ul lui Braghiș. Obiectivul electoral a fost atins deoarece, înainte de toate, pentru el contează menținerea puterii cu orice preț. Dacă privim însă evenimentul de la Moscova din perspectiva intereselor naționale ale RM, aici lucrurile sunt dezolante. Dl Voronin a încălcat două documente importante: Legea din 22 iulie 2005 în care este spus clar că soluționarea conflictului transnistrean trebuie să aibă loc doar după ce trupele ruse se vor retrage de pe teritoriul RM, și angajamentele asumate, inclusiv de RM, la Istanbul în 1999, unde a fost adoptată decizia prin care Rusia este chemată să-și retragă trupele necondiționat și imediat de pe teritoriul RM. Dar Voronin a mai încălcat și principiile separației puterilor în stat și a ignorat rolul parlamentului. De fapt, asistăm la o developare a situației reale din ultimii opt ani, când președintele Voronin și PCRM au compromis echilibrul puterilor în stat. Iată de ce ne-am trezit cu o declarație care nu mai reflectă interesele noastre naționale.
– De ce?
– De exemplu, părțile s-au angajat să continue discuțiile, contactele directe, ceea ce înseamnă că formatul „2+1” va avea prioritate față de formatul „5+2”, în care SUA și UE sunt observatori. În plus, în declarația „Voronin-Smirnov & Medvedev” se vorbește despre crearea condițiilor nesecare pentru reluarea negocierilor în formatul „5+2”, dar nu se spune care ar trebui să fie aceste condiții, obligatorii pentru toate cele trei părți. Căci Smirnov anunță că i-a înmânat deja lui Voronin un document despre sistemul de garanții, în care insistă ca una dintre condițiile pentru deblocarea negocierilor să fie revenirea la situația din 2006 – bunăoară, în domeniul relațiilor economice… Nu cred că aceste condiții ar putea fi acceptate de societatea noastră, dar și de către UE și SUA, deoarece în acești ani anume cu sprijinul UE și al SUA a demarat un proces de integrare juridică a regiunii în spațiul vamal și economic al RM. Singura soluție este ca partea transnistreană și Federația Rusă, împreună, să vină la negocierile în formatul „5+2”, fără a mai solicita condiții prealabile.
– Se pare că, prin toată retorica aceasta, s-a încercat compromiterea formatului „5+2” și acest lucru a fost sesizat, înainte de toate, de reprezentantul Ucrainei la procesul de negocieri, care și-a arătat suspiciunea față de formatul „2+1…
– Această retorică pro-format „5+2” din partea Moscovei și a Tiraspolului este una falsă și ascunde, de fapt, alte obiective: vedem că Federația Rusă presează să se ajungă la niște înțelegeri de principiu în formatul „2+1”, pe care apoi să le propună formatului „5+2”. O astfel de tactică este inacceptabilă pentru Ucraina, SUA și UE, care se văd izolate de la luarea unor decizii importante în problematica transnistreană. Există deja mesaje care transmit atât Chișinăului, cât și Moscovei o anumită îngrijorare din partea celorlalte părți, referitoare la lipsa de transparență în formatul „2+1”. Sunt mesaje de la Bruxelles ce exprimă o nemulțumire față de înțelegerile la care s-a ajuns la Moscova. Or, până în ultimul moment, însuși președintele Voronin a dat asigurări că va semna o declarație doar în cazul în care în ea se va face referire expresă la soluționarea problemei transnistrene în baza respectării principiului integrității teritoriale a RM. Vedem însă că dl Voronin nu și-a respectat angajamentele și în Occident se observă deja o mare neîncredere față de RM. Este bine cunoscut faptul că, până la 18 martie, Chișinăul, împreună cu SUA și UE, au avut o poziție comună: trupele ruse trebuie să se retragă urgent și necondiționat de pe teritoriul RM. Prin semnarea declarației comune, Voronin a rupt această poziție. Există deja o fisură între noi și aliații noștri occidentali.
– În cadrul vizitei sale la Chișinău, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a reiterat poziția Moscovei de a-l face pe Smirnov partener egal la negocieri. Acum rușii, cu ajutorul lui Voronin, și-au atins scopul?
– Evident, autoritățile comuniste vor nega că Tiraspolul este un partener egal. Dar faptul că Voronin a semnat la Moscova în aceleași condiții cu Igor Smirnov confirmă acest nou statut al regimului separatist. Asta contravine poziției de până acum a Chișinăului, care dorea să negocieze direct cu Federația Rusă. Noul statut al Tiraspolului va pune RM într-o poziție foarte dificilă în viitoarele negocieri politice și cei care spun că declarația semnată la Moscova nu este obligatorie nu sunt sinceri până la capăt. Voronin a făcut niște concesii și nu va putea să le nege. Poziția lui față de UE și SUA este slăbită, nu mai este privit cu încredere, iar acest lucru se va reflecta chiar și în viitorul Acord de asociere pe care UE îl va negocia și, eventual, îl va semna cu RM. Și impactul negativ al acestei poziții iraționale a Chișinăului – desconsiderarea aliaților occidentali – va fi resimțit cât de curând.
– În declarație este evocat rolul Rusiei în menținerea stabilității și păcii. Nu credeți că e un fals, după ce Duma de Stat a chemat statele lumii să recunoască referendumul de independență a Transnistriei, iar Putin a spus că Transnistria are dreptul să fie independentă? Era conștient Voronin de ceea ce semnează?
– Consider că dl Voronin era conștient de ceea ce semnează. Foarte mulți analiști locali și internaționali au avertizat anterior că nu este bine să negociezi cu Rusia într-un context electoral, când tu, în calitate de concurent, ești vulnerabil. Or, această avertizare a fost neglijată de către autoritățile comuniste și, în final, semnând declarația de la Moscova, Chișinăul a acceptat principiul sincronizării retragerii trupelor ruse cu soluționarea politică a conflictului transnistrean. În fond, este un bon de plată pe care domnul Voronin l-a acceptat pentru a-și asigura sprijinul Federației Ruse în campania electorală.
– Înainte de „trilaterală”, președintele Voronin spunea că merge la Moscova doar pentru a afla opinia oficială a Kremlinului și a lui Smirnov față de planul Chișinăului de soluționare a diferendului transnistrean…
– În declarația pe care au semnat-o, părțile s-au angajat să atingă anumite obiective. Și, chiar dacă ea nu este obligatorie, nu există niciun dubiu că atât Rusia, cât și Tiraspolul o vor folosi din plin ulterior. În cele din urmă, Voronin a aflat răspunsul Rusiei și al Transnistriei: atât Medvedev, cât și Smirnov, prin cele cinci puncte ale declarației, au spus clar că pachetul de propuneri al RM nu este acceptabil. Iar angajamentele asumate de RM prin această declarație pun cruce planului de soluționare a problemei transnistrene, elaborat de Chișinău în 2006.
– Ce reacție ar putea avea SUA, care ani în șir au solicitat evacuarea armatei ruse de pe teritoriul RM?
– Reacția oficială va fi una calmă. Sigur, SUA vor saluta eforturile părților pentru a dinamiza procesul de negocieri, dar nimic mai mult, pentru că nemulțumirea Washingtonului deja există și ea se va developa în discuțiile neoficiale cu reprezentanții moldoveni. Atât Washingtonul, cât și Bruxellesul vor fi foarte atenți la promisiunile pe care le face Chișinăul și, mai ales, reprezentanții actualei guvernări. Pentru că există însemne care demonstrează că Chișinăul are același comportament ca și în anul 2003, când era gara să semneze planul Kozak.
– Am impresia că intenția „părților” privind posibilitatea transformării forțelor de menținere a păcii în forțe de garantare a păcii sub egida OSCE se aseamănă mai mult cu o încercare de a îmbrăca în alte straie aceeași armată rusească…
– Aveți perfectă dreptate. Dacă vă amintiți, în decembrie anul trecut, la reuniunea ministerială OSCE de la Helsinki, ministrul de Externe, Andrei Stratan, puncta poziția RM astfel: retragerea necondiționată a trupelor ruse de pe teritoriul RM și înlocuirea operațiunii de menținere a păcii cu o operațiune civilă internațională. Acum vedem o întoarcere cu 180 de grade: armata rusă rămâne până după soluționarea deplină a diferendului. Este o cedare gravă, o cedare de nepermis.
