CRONOS: Stimată doamnă Lilia Snegureac, în cei 14 ani de la aderarea RM la Consiliul Europei (CE) și de la fondarea la noi a Biroului de Informare (BICE), o structură de intermediere între acest organism european, autorități și simpli cetățeni, în ce măsură vă reușește să promovați valorile europene, ale statului de drept și ale drepturilor omului, obiective esențiale ale CE?
L. S.: Deseori am avut impresia că facem un pas înainte și doi înapoi, iar dacă făceam doi înainte, „apărea” de undeva un impediment, ce ne arunca hăt înapoi. Mai dificilă activitatea noastră în RM a fost la începuturi. Evoluții pozitive se observă, în special, la nivelul cetățenilor simpli și al ONG-urilor. Primul val al „pelerinajelor” la BICE a fost după primul caz al RM examinat la CEDO. Aveam foarte mulți vizitatori interesați, îndeosebi, de procedurile de apelare la CEDO.
Deja la BICE numeroși studenți își fac tezele de curs, însă constatăm un analfabetism juridic al cetățeanului de rând. Trebuie să explicăm, deseori, că menirea BICE e de a oferi doar informații și nu de a interveni în rezolvarea problemelor oamenilor pe lângă autoritățile RM sau la CEDO.
Deși am plasat toate actele CE pe pagina noastră web, am editat numeroase publicații cu caracter legislativ, avem și cazuri când oamenii, fără a cunoaște când pot apela la CEDO, fac demersuri la Strasbourg și, desigur, nu obțin niciun rezultat. Ni s-a întâmplat și un caz tragicomic, când cineva din provincie după ce s-a informat la BICE cu privire la procedurile CEDO, a încercat să ne dea mită chiar pentru asta. Apoi, aveam să aflu că s-au găsit și persoane ce scoteau informații de pe site-ul nostru și le vindeau prin Drochia. Au fost cazuri ce m-au descurajat, dar mi-am zis că eforturile noastre, totuși, nu sunt zadarnice. Deseori de serviciile BICE beneficiază toate comisiile parlamentare și organele de drept. Seminarele noastre referitoare la jurisprudența CEDO sunt de un real folos, sper, pentru judecători și procurori.
CRONOS: În 2009, CE celebrează a 60-a aniversare de la fondare, prilej cu care și BICE desfășoară în RM numeroase activități/acțiuni. La înființarea sa, imediat după al Doilea Război Mondial, Consiliul și-a propus să promoveze democrația și drepturile omului. Azi, CE numără 47 de membri, dar din visul lui Churchill – de a crea Statele Unite ale Europei – nu a mai rămas mare lucru. Consiliul a devenit un forum de discuții politice în timpuri de criză despre diverse conflicte, precum cele din Kosovo, Nagorno-Karabah sau Georgia. După șase decenii, ce strategie va mai avea CE?
L. S.: În mare parte, CE a mers mai departe de voința celebrului premier britanic. A fost creată o Europă unită, cu respectarea identităților culturale și lingvistice ale tuturor țărilor-membre ale CE. Acest lucru e mult mai important. Europa mai are încă mult de realizat la educarea spiritului tolerant și la înlăturarea prejudecăților, e nevoie de o educație pentru o cultură politică.
CRONOS: Mai ales în RM educarea culturii politice e inexistentă…
L. S.: Avem oare cultură politică în RM? De fapt, sună mai mult a întrebare retorică. În mare parte, aceasta ne lipsește acolo unde e nevoie de ea cel mai mult. Avem noi oare în școală ore de educație civică, ore de studiere a drepturilor omului?
CRONOS: Prin urmare, ne lipsește spațiul public, un spațiu al dezbaterilor, schimbului de idei, unde cetățenii să participe nestingheriți la discuții în direct cu aleșii.
L. S.: Nu avem spațiu civic, din cauza neîncrederii cetățenilor față de instituții, pe care trebuie să se sprijine statul de drept. Deși vorbim de ani de zile despre democrație, lumea încă nu știe ce e democrația. Democrație nu e atunci când totul este permis, ci când oamenii se bucură de drepturi și responsabilități. Dacă vrem să construim un stat de drept, drepturile și responsabilitățile nu se răspândesc doar pe orizontală, dar și pe verticală.
CRONOS: În condițiile în care deciziile cele mai importante se iau anume în cadrul UE, CE încotro se va îndrepta?
L. S.: În mai 2007 a fost semnat un Memorandum de cooperare între CE și UE. Acestea sunt două organisme ce nu lasă loc de concurență, sunt complementare. Când vorbim de aderarea la UE, implicit trebuie să amintim de acquis-ul comunitar. Or, acquis-ul comunitar al UE, pe care trebuie să-l îndeplinească un stat ce aspiră la calitatea de membru, corespunde 80 la sută cu acqius-ul comunitar al CE.
Încă de la aderarea RM la CE au fost derulate mai multe programe comune ale CE și UE. Aceste programe abordează, în special, independența mass-media, reforma sistemului judiciar de asistență a societății civile, dezvoltarea autonomiei locale și instruirea judecătorilor și procurorilor în materia drepturilor omului. În 2005, la cel de-al treilea summit al șefilor de state de la Varșovia, au fost stabilite prioritățile comune pentru statele europene.
CRONOS: Deși RM a fost primul stat post-sovietic acceptat în CE, este monitorizat cel mai mult de experții europeni. Nu credeți că putem vorbi și de un eșec al CE în RM?
L. S.: E regretabil că încrederea acordată la momentul aderării ne-a făcut mai puțin vigilenți la capitolul respectarea obligațiunilor. Într-adevăr, RM este țara care are cea mai mare perioadă de monitorizare de către Adunarea Parlamentară. Însă procesul de monitorizare la CE este unul continuu, iar monitorizarea tematică, fiind valabilă pentru toate statele-membre, va continua și pentru RM. Probabil, monitorizarea din partea Adunării Parlamentare va continua până vom lichida restanțele și ne vom face „temele pentru acasă”. Nu ne putem permite luxul de a fi în permanență asemeni unor elevi repetenți.
De fapt, monitorizarea are menirea de a supraveghea respectarea angajamentelor odată asumate. În caz contrar, există riscul de a ne pomeni într-o situație nu tocmai dorită. Semnificativă în acest sens e poziția Mariannei Mikko, șefa Delegației Parlamentului European, care a monitorizat situația postelectorală din RM, asumându-și anumite eșecuri, un mare act de curaj pe care-l poate face un politician. Dacă aspirațiile europene ale RM vor rămâne aceleași ca și la aderarea la CE, ne vom bucura atât de suportul CE, cât și de cel al UE. Aș vrea să rămână valabil acel dublu contract, încheiat cândva de RM cu comunitatea europeană, dar și cu propriii cetățeni.
CRONOS: În această situație, nu credeți că ar fi nevoie și din partea CE de un mai mare efort în RM, în ceea ce privește valorificarea programelor de asistență?
L. S.: Omului îi poți lua ceva cu forța, însă nu-i poți da nimic cu de-a sila, precum spune un vechi proverb. Comisia Europeană împreună cu Consiliul Europei au elaborat și implementat în RM mai multe programe comune. Partenerii de bază în implementarea lor sunt ministerele de resort, Parlamentul și alte instituții ale statului. BICE pune accent mai mult pe traducerea, publicarea și distribuirea documentelor CE, precum și editarea unor publicații specifice referitoare la prioritățile noastre și ale celorlalte organizații europene. Evident, noi, cetățenii, așteptăm rezultate din toate aceste acțiuni. Multitudinea de publicații editate, stagiile funcționarilor noștri peste hotare ar fi necesar a fi valorificate și aplicate.
Până nu demult, încercam să privesc partea bună a lucrurilor la capitolul monitorizare a RM și la cel de „condamnări la CEDO”, sperând că fiecare misiune de monitorizare va fi urmată de acțiuni întru ameliorarea situației, iar fiecare condamnare va fi urmată de revizuirea cadrului legislativ, care ar exclude alte condamnări.
CRONOS: În 2009 ce noi proiecte veți derula?
L. S.: Pentru 2009, una din prioritățile de bază este Campania contra discriminării, a violenței în familie, în special a celei asupra femeilor. Campania „Să construim o Europă pentru și cu copiii” vine să contribuie la contracararea abuzului sexual față de copii. O altă campanie importantă pentru Europa Balcanică și pentru RM – „Dosta” – prevede lichidarea prejudecăților față de romi. Noua strategie de comunicare a CE, de care este responsabil Secretarul General al CE, are drept obiectiv sporirea vizibilității externe, prin utilizarea sporită a presei, relațiilor publice, audiovizualului și multimedia și facilitarea accesului la documentele CE.
CRONOS: Recenta Rezoluție a CE evidențiază faptul că Compania „Teleradio-Moldova” nu a fost niciodată liberă. Ar putea BICE să se angajeze în îmbunătățirea situației acesteia?
L. S.: Mandatul BICE nu este unul menit în a „schimba” ceva. Acționăm indirect, prin acordarea asistenței informaționale, organizarea diferitelor seminare, mese rotunde. Fiind cetățean al RM, sper ca aceste acțiuni să dea cel puțin „roade” în timp, iar acea perioadă de timp să nu fie prea lungă.
Ar fi bine să valorificăm experiența europeană și nu să acceptăm doar ceea ce ne convine, să avem înțelepciunea să aplicăm recomandările ce pot conduce la transformarea în continuare a instituției respective în una publică. Cu siguranță, se vor oferi oportunități care să ne ajute, iar încrederea europenilor în ceea ce privește formarea presei libere sperăm să nu dispară, mai ales că RM tinde să se integreze în UE, care acceptă unele state cu un anumit avans. La noi, însă, mai e încă mult de schimbat în toate sferele.
CRONOS: Cum calificați protestele din 7 aprilie din Chișinău – niște explozii ale democrației sau altceva?
L. S.: Ca simplu cetățean, cred că manifestațiile stradale postelectorale au fost un amestec din mai multe reacții. S-au copt foarte mult timp, dar au deviat într-o direcție extrem de nedemocratică. Distrugerile și violențele au fost reprobabile, condamnate de orice cetățean de bună-credință al RM, dar și de orice european. Cu siguranță, protestele au fost rezultatul unei închideri de ani de zile. Faptul că oamenii au ieșit în stradă a fost o reacție de solicitare a democrației, care poate fi comparată deseori cu oxigenul, nu-l observi, decât dacă ești privat de el.
Amintim că RM a ratificat Convenția cu privire la tratamentele inumane și degradante, prevederile căreia nu admit categoric comportamentele inumane și degradante față de arestați și deținuți. Aceste practici trebuie scoase din uzanțele organelor noastre de drept. De altfel, Comitetul pentru prevenirea torturii a făcut mai multe rapoarte critice pentru RM. Cu siguranță, vinovații trebuie pedepsiți.
CRONOS: Cum ați caracteriza situația din ultima perioadă privind condamnările RM la CEDO?
L. S.: În statele condamnate la CEDO, orice caz duce imediat la ameliorarea fie a justiției, fie a legislației, dacă ține de stipulările legale ce distorsionează prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Totuși, cadrul nostru legislativ e foarte bun, în opinia multor experți, însă RM e condamnată în continuare. Ținând cont de numărul condamnărilor pe cap de locuitor din RM, suntem în fruntea clasamentului.
CRONOS: Ce credeți despre discursul proeuropean al puterii comuniste de la Chișinău? Cât de credibilă mai e această conducere, după ultimele rezoluții ale organismelor europene, prin care a fost aspru criticată?
L. S.: Evident, discursul politic e o manifestare a voinței politice, care trebuie să fie însoțit de pași concreți. Au fost realizate câteva acțiuni importante, în primul rând, Programul de cooperare RM-UE. Deci, au fost făcuți pași înainte, dar câți înapoi? Există documente cu caracter obligatoriu și există documente de recomandare atât la CE, cât și UE. Un stat care a semnat anumite angajamente, trebuie să țină cont și de rezoluții și, desigur, să respecte recomandările. Prin urmare, nu putem face abstracție de ele.
CRONOS: Schimburile culturale dintre țările CE, stipulate în Convenția culturală, apropie popoarele, educă masele în spiritul valorilor umaniste. Or, artiștii sunt cei mai buni ambasadori. De ce RM rămâne o zonă închisă și sub aspectul cooperării culturale cu statele europene?
L. S.: Lipsa schimburilor culturale e dictată, probabil, de situația noastră financiară precară, motiv din care artiștii noștri nu au posibilitatea să circule mai mult prin Europa. De asemenea, RM are o infrastructură slabă. Nu avem săli pentru expoziții impozante, cu excepția Centrului „C. Brâncuși”. Adeseori nu putem valorifica nici colecțiile de care dispunem. De atâția ani chișinăuienii (și nu numai ei) așteaptă deschiderea sălilor Muzeului de Artă! Mă refer la celebra casă Herța…
Toate ministerele și ONG-urile ar putea interveni în intensificarea schimburilor culturale. În primul rând, imaginea RM ar avea de câștigat. Întregul guvern ar trebui să fie interesat în promovarea culturii noastre în exterior. În 2005, la a 50-a aniversare a Convenției culturale, am organizat împreună cu colegii noștri din România, Polonia și Ucraina expoziția „Albastrul european, tânăra generație”. Această expoziție comună a devenit itinerantă. La cel de-al III-lea summit de la Varșovia, secretarul general al CE, Terry Davis, a deschis-o. Speranța era ca aceasta să fie un punct de plecare, multe organisme europene ar fi finanțat, cu siguranță, și alte inițiative culturale.
CRONOS: Ce le-ați spune tinerilor noștri din străinătate, în situația izolării RM?
L. S.: Ar fi bine ca tinerii să nu plece cu țara lor în traistă, ci să aducă Europa în RM. Doar prin confruntarea ideilor, ei ar putea aduce schimbarea mult așteptată. Oamenii care nu vor să schimbe lucrurile în mai bine, nu știu că se poate trăi mai bine. Dacă tinerii plecați nu se vor mai întoarce, ce se va mai întâmpla aici? Viitorul RM e și în mâinile tinerilor plecați din țară.
CRONOS: Nu suntem patetici oare, în contextul opoziției dure a celor cu mentalitate sovietică față de tinerii marginalizați deseori în instituțiile RM?
L. S.: Majoritatea tinerilor plecați nu se întorc, pentru că aici se ciocnesc de opoziția generației în vârstă, de anumite tendințe refractare, iar noi continuăm să ne aflăm la coada clasamentului european. Acest cerc vicios va putea fi rupt la un moment dat.
Moderator – Angelina Olaru
Au participat: Valentina Baciu, Tatiana Corai, Gheorghe Budeanu, Ion Surdu
Despre Lilia Snegureac neformal
Lecturi
Nu sunt un amator de romane polițiste. Recent însă am descoperit un asemenea roman la Strasbourg care m-a intrigat: „Un mort și 12 stele”, semnat de Gaetano Adinolfi, fost secretar general adjunct al CE. M-a atras coperta cu imaginea sălii de ședințe a CE și…o viperă. E un punct de vedere neobișnuit despre bucătăria CE. De fapt, lecturile preferate la care revin deseori sunt celebrele „Scrisori” ale lui Eminescu, unele le știu pe de rost. Petrec foarte mult timp în fața computerului și citesc mult pe internet. Totuși, cartea nu poate fi înlocuită cu nimic. Volumele de istorie alcătuiesc bagajul meu permanent, fiind pasionată, mai ales, de perioada europeană interbelică.
Timp liber
Nu prea am timp liber. Uneori, mi-e frica să nu devin un fel de telezombi, pentru că atunci când ajung seara acasă, nu mai am capacitatea de a face altceva. Am prieteni puțini, însă fideli de ani de zile. Comunicarea interpersonală cu cei dragi îmi este indispensabilă. Nu e neapărat ca această comunicare să genereze o prietenie, important e să pui multă dragoste în relațiile cu oamenii. Adeseori îmi vizitez mama la Drăsliceni, aproape de capitală. Încerc să o susțin cât mai mult.
Carieră
Niciodată nu m-am gândit să pun accentul pe carieră. Nu mă văd om politic. Nu fac niciodată nimic ce nu mi-ar fi interesant. Îmi plac rezultatele palpabile. Am fost cadru didactic la Universitatea de Stat din Chișinău, timp de șase ani. Totdeauna m-am simțit în largul meu în aulă. Sunt fericită că foștii mei studenți încă mă țin minte.
Fiul și frații
Marius, fiul meu de 25 de ani, s-a stabilit de mai mulți ani cu tatăl său în SUA. Sunt mândră de el. Este persoana cu care pot discuta ore în șir, iar multitudinea subiectelor pe care le abordăm mă miră uneori. Am crescut la Fălești, mai am trei frați, eu fiind cea mai mare.
Modele de viață
Un model de personalitate politică pentru mine este Nicolae Titulescu. Era mereu ca într-un joc de șah, vedea nu doar două-trei mișcări înainte, ci întreaga partidă. Admir și personalitatea Ecaterinei a II-a. Sunt o adeptă a statului promotor al unei politici înțelepte pentru propriii cetățeni. Este foarte important cum se simt oamenii în țara lor.
FIȘIER BIOGRAFIC
Lilia Snegureac s-a născut în 1960 în orașul Fălești. După absolvirea școlii medii din localitate a urmat cursurile Facultății de Bibliografie și Biblioteconomie a Universității de Stat din Moldova (USM). Între 1986-1989 a făcut studii postuniversitare la Institutul de Cultură din Moscova. Din 1986 a activat în calitate de cadru didactic la Catedra de bibliografie a USM. În perioada 1992-1994, Lilia Snegureac a fost angajată în calitate de manager în Departamentul informațional, apoi – de șefă a Serviciului Asistență Informațională a Parlamentului și Guvernului. Între 1994-1997 a ocupat funcția de șefă a Centrului de informare și documentare al Parlamentului RM. În 1997, prin concurs, a fost numită în funcția de director al Biroului de Informare al Consiliului Europei în Moldova, funcție ce o deține până în prezent. Și… surpriză – în 1999, Lilia Snegureac a absolvit Facultatea de Drept Internațional a Universității de Studii Umanistice din Moldova. Domnia Sa vorbește fluent franceza și engleza, a fost expert în cadrul mai multor proiecte internaționale ale Comisiei Europene și la Universitatea din Trento (Italia).
