Evenimentele din Moldova au furnizat fragilului „Parteneriat Estic” al Uniunii Europene o excelentă ocazie de a-și dovedi relevanța și capacitatea de a răspunde nevoilor celor șase țări participante. Parteneriatul a fost lansat la 7 mai, la Praga, cu ecouri modeste, la un summit fără participarea unor lideri europeni influenți, ca Gordon Brown, Nicolas Sarkozy sau Silvio Berlusconi. Iar dintre cei care au mers la Praga, mulți s-au rugat ca unul din invitații notorii, Alexander Lukashenka, să nu apară. Până la urmă, liderul din Belarus n-a venit, cum n-a venit nici președintele Moldovei, Vladimir Voronin.
„Parteneriatul Estic” (PE) are urma să se bazeze pe „respectul ambelor părți pentru domnia legii și buna guvernare, pentru drepturile omului, pentru protecția minorităților, și respectul pentru principiile economiei de piață și pentru dezvoltarea sustenabilă”. Proiectul are și scopul mai general de a „promova democrația” și alocă fonduri semnificative, de 785 de milioane de euro până în 2013, vecinilor europeni: Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.
Îmbucurător este că PE urmărește progrese și rezultate palpabile, iar pagina de web a Comisiei Europene sugerează chiar o foaie de parcurs. Comisia sugerează că actualele reforme din țările PE „necesită participarea mai puternică a societății civile la supravegherea serviciilor publice, inclusiv pentru ca acestea să se bucure de un respect mai mare din partea publicului. Printre activitățile multilaterale s-ar putea număra evaluări ale guvernării „între egali” (între țările participante) și schimburile de practici optime în chestiuni ca standardele electorale, regimul mass-media și combaterea corupției”.
Această „platformă tematică” pare făcută anume pentru a rezolva actualul impas din Moldova. Principalul reproș al opoziției după alegerile de la 5 aprilie a fost că listele de alegători ar fi fost umplute cu „suflete moarte” care, în mod bizar, ar fi reușit să voteze exclusiv în favoarea partidului de guvernămînt, comunist. Au fost făcute câteva apeluri la Comisia Electorală Centrală (CEC) și la tribunale moldovenești, dar aceste demersuri n-au ajuns prea departe. În schimb, atenția s-a concentrat asupra unor noi evenimente politice, iar nou-descoperita unitate a opoziției și controlul ei asupra „votului de aur” în parlament au forțat alegerile anticipate.
Tocmai aici PE poate avea un impact masiv, dacă acționează rapid. CEC sugerează că noile alegeri parlamentare ar putea avea loc la mijlocul lunii august. Chiar dacă opoziția nu va reuși să le „împingă” înspre toamnă, cum ar vrea, asta tot înseamnă că mai sunt vreo 10 săpătmâni până la vot. Dacă listele de alegători nu sunt verificate în manieră obiectivă, ranchiuna și discordia din aprilie vor măcina societatea moldoveană încă multă vreme, compromițînd legitimitatea oricăror noi lideri și ducînd poate la perpetuarea instabilității.
Bugetul de stat al Moldovei pentru 2009 a alocat fonduri numai pentru un scrutin electoral, iar Moldova primește acum loviturile crizei globale. Uniunea Europeană, prin PE, ar trebui să propună o evaluare și actualizare completă a listelor de alegători din Moldova, oferind în acest scop expertiză, finanțare și tehnologie. Și cum PE cere „participare mai puternică a societății civile”, proiectul ar trebui să implice Coaliția 2009 și alte ONG-uri din Moldova, ca și agențiile guvernamentale de resort, astfel ca listele să fie verificate și corectate în manieră neutră, nepartizană.
Moldova nu este o țară mare, așa că un asemenea program este pe deplin fezabil, deși ar implica un serios efort logistic, training, măsuri de protejare a confidențialității și control al calității. O revizuire completă a listelor de alegători ar putea fi și o binevenită slujbă de vară pentru sute de moldoveni de toate vârstele și convingerile politice, care altfel ar sta, poate, degeaba, într-o perioadă a remintențelor în scădere. Un asemenea program ar face mult pentru recâștigarea încrederii societății moldovene în procesul politic și ar putea lansa reconcilierea atât de importantă pentru viitorul țării.
Mai mult, actualizarea listelor de alegători ar fi un beneficiu durabil pentru alegerile viitoare și o întreprindere relativ ieftină și presupunînd doar o mică fracțiune din zecile de milioane de euro rezervate Moldovei în cadrul „Noii vecinătăți” și al PE. Ca beneficiu suplimentar, acest exercițiu ar putea clarifica întrebări despre unde se află și cât de numeroasă este populația moldoveană și o problemă care a fost mai mult subiect de presupuneri în ultimii ani, când moldovenii au migrat spre alte țări și oferind astfel Moldovei o bază informațională mai credibilă, cu care să abordeze ajutoarele viitoare, din cadrul PE sau din partea unor donatori.
Deși evenimentele din ziua alegerilor sunt importante, toată lumea știe în spațiul post-sovietic că importanța crucială pentru corectitudinea unui proces electoral care să reflecte voința electoratului o au condițiile din perioada pre-electorală. Pregătirea, accesul la mass media, listele de alegători corecte și alocarea sau nealocarea de resurse administrative pot tranșa alegerile.
Bruxelles-ul are acum șansa de a fi „proactiv” și de a dovedi că este o forță pentru reconciliere și progres în vecinătatea Uniunii. Și nimeni nu se îndoiește că UE poate arăta dexteritate când are voință politică. De pildă, odată ce a luat decizia de da drumul misiunii EUBAM în Ucraina, desfășurarea propriu-zisă a avut loc cu o iuțeală uimitoare.
Printre alte critici, președintele interimar Voronin a spus că „Parteneriatul Estic” nu merge destul de departe în ajutorarea celor șase foste țări sovietice participante. Ei bine, a apărut ocazia de a oferi transparență, de a lăsa ceva bun în urmă, în Moldova, și de a furniza legitimitate procesului politic. La urma urmei, cine ar putea fi împotriva unor liste de alegători corecte?
Louis ONeill a fost ambasador al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și șef al misiunii acesteia în Republica Moldova între 2006 și 2008. Opiniile exprimate în acest comentariu aparțin autorului și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Europei libere”.
