La 9 octombrie, la Chișinău a avut loc Summit-ul Comunității Statelor Independente (CSI), eveniment ce ar fi trebuit, în viziunea fostei guvernări, să încununeze victoria Partidului Comuniștilor (PCRM) în alegerile parlamentare din acest an. Mai mult decât atât, în cazul perpetuării PCRM la guvernarea țării, Summit-ul CSI ar fi urmat să consfințească reorientarea spre Est a politicii externe a R. Moldova. Înfrângerea PCRM la alegerile parlamentare repetate din 29 iulie și preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) a dat peste cap planurile ex-președintelui Vladimir Voronin și partidului său.
Este știut că partidele din cadrul AIE au viziuni diferite vizavi de soarta CSI și, mai ales, față de prezența țării noastre în această organizație regională dominată de Federația Rusă. Nu întâmplător, deci, oponenții AIE au sperat în taină că organizarea Summit-ului CSI la Chișinău va aduce cu sine și primele fisuri în fundamentul Alianței. Acum, când Summit-ul CSI a trecut în istorie, putem spune că așteptările oponenților AIE au rămas neîmplinite. Dimpotrivă, chiar, Alianța a reușit să transforme Summit-ul CSI dintr-o reală provocare la unitatea sa, într-o oportunitate numai bună de valorificat pentru promovarea propriilor obiective de politică internă și externă, iar rezultatele vorbesc de la sine.
În primul rând, prezența Președintelui Federației Ruse Dmitry Medvedev la lucrările Summi-tului, reflectă disponibilitatea Moscovei de a coopera cu noile autorități de la Chișinău. De altfel, declarațiile făcute de Președintele Medvedev după întrevederile bilaterale avute cu Președintele Interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, și candidatul AIE la funcția de șef al statului, Marian Lupu, denotă că Moscova nu plânge după Vladimir Voronin și PCRM. Printre altele, aflat la Summit, Ministrul de Externe rus Sergey Lavrov a confirmat o dată în plus că Moscova nu a iertat lui Voronin refuzul de a semna, în anul 2003, Memorandumul Kozak.
Certe este, însă, că Moscova este în căutare de noi parteneri credibili la Chișinău. Acceptul Președintelui rus Dmitry Medvedev de a se întâlni cu Marian Lupu, ignorându-l, în același timp, pe fostul președinte, trebuie privită anume prin această prisma. Chiar dacă nu cunoaștem detaliile discuțiilor avute de Lupu cu Medvedev, întrevederea în sine constituie un semn simbolic de susținere pentru candidatul AIE la funcția de președinte al R. Moldova. În plus, prezența lui Marian Lupu la reuniunea în plen a șefilor de state nu a avut loc fără consimțământul tacit al acestora din urmă și, mai ales, a președintelui rus. Aceste gesturi politice din partea Moscovei nu sunt deloc întâmplătoare, iar liderii și strategii PCRM ar trebui să le ia serios în considerare.
Totodată, AIE a reușit să folosească contextul și tribuna Summit-ului CSI pentru a anunța principalele postulate ale politicii sale externe, și anume: 1) Integrarea Moldovei în UE ca scop strategic major; 2) Relații pragmatice, coerente, previzibile și transparente cu partenerii externi, inclusiv din CSI; 3) Moldova nu abandonează CSI, dar cooperarea sa în această organizație se va axa preponderent pe dezvoltarea cooperării economice în cadrul CSI; 4) Respectarea statutului de neutralitate a Moldovei de către toate statele, inclusiv de către Federația Rusă, care trebuie să-și retragă necondiționat trupele sale de pe teritoriul țării noastre; 5) Memorandumul Kozak este un document mort, iar soluționarea politică a problemei transnistrene se va face în formatul „5+2”; 6) Moldova va pleda ca UE și SUA să-și asume un rol mai mare în identificarea și garantarea unei soluții politice durabile pentru problema transnistreană; 7) Trupele ruse de „menținere a păcii” trebuie înlocuite cu o misiune civilă internațională de monitorizare etc.
Deciziile luate în cadrul Summi-tului vor avea, însă, un impact minim pentru soarta de mai departe a CSI, care rămâne în continuare o organizație regională ineficientă și, mai grav, în proces de descompunere. Este adevărat, la reuniunea lor de la Chișinău, șefii de state ai CSI au examinat proiectul deciziei privind întreprinderea unor măsuri comune destinate depășirii crizei financiare și economice. Merită de remarcat că acest lucru se întâmpla abia la un an de la declanșarea crizei. În plus, documentul examinat trasează doar direcțiile generale ale acțiunilor anti-criză comune, iar planul de măsuri concrete urmează abia de acum încolo să fie elaborat și aprobat de către guvernele statelor membre ale CSI. Acest lucru înseamnă că, mai mult decât probabil, organizația ar putea dispune de un eventual Plan de Acțiuni anti-criza, gata pentru implementare, doar la anul viitor.
Este această situație o confirmare a eficienței CIS? Cu certitudine, NU. Pe deasupra, avem temeiuri serioase pentru a pune la îndoială șansele implementării viitorului Plan de Acțiuni anti-criză în condițiile în care nu exista o claritate asupra fondurilor alocate pentru implementarea acțiunilor convenite, iar CSI continuă să fie măcinată de probleme structurale și de acțiunile centrifuge ale membrilor săi. Lipsa șefilor de state din Asia Centrală de la reuniunea de la Chișinău, unde s-a discutat Planul comun anti-criză, este simptomatică în această privință.
Din multiplele hotărâri luate in cadrul Summit-ului, deciziile referitoare la celebrarea celei de a 65-cea aniversări de la sfârșitul celui de al doilea război mondial au șanse reale pentru a fi implementate până la capăt. Această constatare, odată confirmată, va demonstra, o data în plus, că Summit-urile CSI excelează cel mai bine în calitate de comitete organizatorice (ORGCOMITET) ale unor ceremonii festive. Or, acest lucru este departe de rolul pe care aceste reuniuni la vârf ar trebui să-l aibă pentru soarta Comunității Satelor Independente.
