Radu Benea: Moldova și ce înseamnă pentru ea intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ce va reforma instituțiile europene? L-am întrebat pe invitatul nostru Nicu Popescu, de la Consiliul European pentru Relații Externe, de la Londra, de ce a fost nevoie de o asemenea reformă?
Nicu Popescu: În fața Uniuni Europene de mai mulți ani stă problema eficientizării procesului de luare a deciziilor, inclusiv în urma extinderii, care a dus numărul de state membre de la 15 la 27. Din perspectiva unui stat ca Republcia Moldova trebuie să remarcăm faptul că în UE s-au produs trei schimbări instituționale: în primul rând Herman Van Rompuy a fost numit președintele Consiliului European, acest post presupune că Herman Van Rompuy va coordona poziția statelor statelor membre în probleme ce țin predominant de politica internă. Postul lui Herman Van Rompuy va avea un secretariat destul de mic. Este vorba de 20 sau poate 30 de persoane care îl vor ajuta să-și implementeze acest mandat. Pe plan internațional, influența și vizibilitatea lui va fi probabil destul de redusă. Acest lucru este intenționat.
Radu Benea: Un alt post, poate mai important din pespectiva unui stat vecin sau partener al Uniunii Europene este cel al ministrului de externe. Prin ce se va deosebi acesta de postul precedent să zicem al înaltului reprezentant pentru politică externă al UE?
Nicu Popescu: Diferența este că noul reprezentant pentru politică externă, Chaterine Asthon va comasa fostul post al lui Javier Solana cu fostul post al Benitei Ferrero-Waldner. Astfel, noul reprezentant pentru politică externă va avea mult mai multă influență, un buget mult mai mare, posibilitatea de a coordona politicile economice și de securitate ale UE de o manieră mult mai integrată. Cred că și în Republica Moldova deseori se crează confuzia: cam care este diferența dintre reprezentantul special al UE, Kalman Mizsei și șeful delegației Comisiei Europene, până nu demult Cesare de Montis? Iată că după ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, treptat se va unifica această structură a UE, delegațiile Comisiei Europene vor deveni adevărate ambasade ale UE, și treptat posturile șefilor de delegație vor fi comasate cu posturile reprezentanților speciali, fie în Moldova, fie în Afganistan sau Georgia.
Radu Benea: Mai există o noutate, comisarul pentru extindere al Uniunii Europene se va ocupa de acum încolo și de politica de vecinătate. Ce semnificații i-ați atribui?
Nicu Popescu: Cred că anume din această direcție vine știrea cea mai bună pentru Republica Moldova. În linii mari, dosarul politicii europene de vecinătate este comasat cu dosarul de extindere, trimițând un semnal simbolic pe care trebuie să-l apreciem și pe care trebuie să-l remarcăm și anume faptul că, în principiu, s-a acceptat că există paralelisme destul de mari între politica europeană de vecinătate și politica de extindere, și că acest dosar, în care va fi inclusă și Republica Moldova, va fi gestionat de către cehul Stefan Fule. Știm foarte bine că Republica Cehă este un stat care sprijină deschis și foarte activ ideea extinderii UE către Ucraina și Republica Moldova în primul rând, și cred că aceasta este cea mai bună veste, ce-i drept, simbolică deocamdată.
Radu Benea: Ce ar putea să schimbe la modul practic faptul că de extindere și vecinătate se va ocupa un singur comisar? O monitorizare mai riguroasă a țărilor ca Moldova, o mai mare deschidere, ce anume?
Nicu Popescu: Cred că nu trebuie să ne așteptăm la minuni din cauza acestei schimbări instituționale. Viitorul european al unui stat ca Republica Moldova sau Ucraina va depinde, în primul și primul rând, de capacitatea și voința acestui stat de a se europeniza, de a implementa reformele agreate de Uniunea Europeană, de a moderniza și reforma aceste state, respectând standartele demoratice, atrăgâd investiții străine, etc. Ceea ce se schimbă în noul context este faptul că și partenerii Moldovei de la Bruxelles s-ar putea să aibă mult mai multă simpatie față de mersul european al Republicii Moldova, decât era cazul până acum. Însă un alt element care nu trebuie subapreciat este faptul că, în Comisia Europeană, aceiași oficiali se vor ocupa atât de extinderea Uniunii Europene spre Balcani și Croația Macedonia, Serbia, cât și față de politica Uniunii Europene față Moldova. Ceea ce cred că va aduce la o asemănare din ce în ce mai mare dintre politica europeană de vecinătate și politica de extindere a Uniunii Europene, deschizând Moldovei mai multe instrumente prin care să se poată apropia de UE, fiind, de facto, un stat care urmează aceeași cale cu Balcanii, chiar dacă, deocamdată nu are o promisiune de a fi inclusă în UE.
Radu Benea: Dar, în Balcanii de Vest sunt țări ce așteaptă de mai multă vreme la ușa Uniunii, cât de realist este ca Republica Moldova să ajungă într-un pachet, ca să spun așa, cu aceste țări?
Nicu Popescu: Adevărata bătălie pentru viitorul european al Republicii Moldova nu se face pe niște dosare simbolice precum apartenența sau neapartenența la Balcanii de Vest sau la vecinătatea estică. Adevărata bătălie pentru viitorul european al țării se face în interiorul Moldovei, prin reformele democratice, politice și economice pe care Moldova le va implementa și capacitatea Republicii Moldova de a beneficia de acest context nou și ceva mai pozitiv pe care îl observăm astăzi la Bruxelles.
Radu Benea: Se spune că după reforma instituțională a UE și aderarea Croației și Islandei va interveni o pauză destul de îndelungată în procesul de extindere a UE…
Nicu Popescu: Nu cred că ar trebui să ne preocupe foarte mult aceste discuții pentru că procesul de aderare la UE în orice caz durează mai mult decât un deceniu. Dacă ne uităm la un stat precum Cehia sau Ungaria, vom vedea că acestea și-au început procesul de integrare treptat în UE, prin anul 1990-1991, și au aderat la UE în 2004, la spațiul Shenghen în 2007 și la zona Euro vor adera în 2011-2012. Vedem că și pentru un stat ca Cehia și Ungaria, procesul de integrare europeană de la A la Z a durat peste 20 de ani. În cazul Republicii Moldova, cred că cel puțin un deceniu de reforme foarte serioase, foarte sistematice, este cam acea perioadă de care Republica Moldova are nevoie pentru se apropia de ușa UE. Iarăși, este un lucru destul de simbolic faptul că dosarul politicii de vecinătate a fost comasat cu dosarul politicii de extindere și a fost oferit unui stat ca Republica Cehă, care este foarte deschis în favoarea extinderii Uniunii Europene. Nu aș exagera acest sentiment anti-extindere din interiorul UE, aceste sentimente există, dar sunt niște semnale că, probabil, UE devine ceva mai deschisă față de perspectiva unei ulterioare extinderi spre Est decât era acum unu sau doi ani.
Radu Benea: Până atunci, cât de realist este ca Republica Moldova să obțină un regim de vize sau de comerț liberalizat cu Uniunea Europeană?
Nicu Popescu: Vă dau doar un singur exemplu: peste 2-3 săptămâni, Uniunea Europeană va elimina necesitatea vizelor pentru Serbia, Muntenegru și Macedonia. Acum un an, dacă cineva ar fi presupus că în decembrie 2009, sârbii, macedonienii și muntenegrenii nu vor avea nevoie de vize pentru a călători în UE, o astfel de declarație ar fi trezit scepticism în majoritatea statelor UE. Însă acest lucru s-a întâmplat, și s-a întâmplat mult mai rapid decât s-a crezut acum un an de zile. Da, astăzi dosarul eliminării vizelor pentru cetățenii moldoveni este destul de dificil. Însă, în momentul în care Republica Moldova își face impecabil temele de acasă, și Republica Moldova știe care sunt aceste teme, or condițiile UE sunt aceleași, atât pentru Republica Moldova, cât și pentru Macedonia sau Serbia. Deci, în momentul în care Moldova își va face impecabil temele de acasă, cred că UE va fi forțată să își respecte acea promisiune, făcută deja, de a elimina vizele pentru Republica Moldova.
Radu Benea: Primele vizite ale noilor autorități ale Moldovei au fost la Bruxelles. Ieri a devenit cunoscut că premierul Vlad Filat va merge în ianuarie la Washington, unde se va întâlni cu secretarul de stat american, dna Hilary Clinton și va semna un program de asistență gratuită în valoare de 260 de milioane de dolari pentru Republica Moldova. Ce semnificații credeți că s-ar putea desprinde din această vizită, și în general cum credeți că se plasează, noua guvernare de la Chișinău pe plan internațional?
Nicu Popescu: Cred că nivelul de deschidere și așteptare față de noul Guvern este mult mai mare decât față de administrația anterioară, și cred că noul Guvern are foarte multe șanse de a utiliza aceste deschideri pentru a avansa mai rapid relațiile Moldovei cu UE și cu Statele Unite. Cred, însă, că această deschidere este una care trebuie umplută cât mai rapid cu conținut. Deocamdată este vorba de niște vizite simbolice, de niște semnale diplomatice simbolice. Din perspectiva partenerilor occidentali, contextul politic din Republica Moldova este unul pozitiv, însă care este exact foaia de parcurs a reformelor în mai multe domenii, deocamdată nu este clar până la urmă.
