În ultimele săptămâni chestiunea ambasadorilor este în atenția opiniei publice și acest lucru este pe deplin explicabil. De mai bine de 6 luni, Republica Moldova nu are ambasadori în mai multe capitale ale statelor partenere. Printre aceste capitale se numără Washington, Bruxelles, Londra, Paris, Berlin, Madrid, Lisabona, Budapesta, Praga, Stockholm, Sofia, Varșovia, Viena, Vilnius, Beijing, Ankara, Kiev, Minsk, Bacu, Tel-Aviv, iar la București nu avem ambasador de mai bine de un an. Majoritatea ambasadorilor sunt numiți, de asemenea, prin cumul și în alte state. Prin urmare, numărul statelor partenere unde țara noastră nu este reprezentată de ambasadorii săi este cu mult mai mare.
În tot acest răstimp, Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) nu a reușit să soluționeze această problemă, iar opinia publică a fost hrănită cu zvonuri și promisiuni că noii ambasadori vor fi numiți după sărbătorile de Paști, ne specificând, însă, după care Paști, cel moldovenesc sau grecesc.
Toată această tevatură politică în jurul numirii noilor ambasadori are, se pare, și consecințe pozitive, recent ministerul de externe ne-a comunicat că bugetul țării a economisit 200 mii Euro pe seama ambasadorilor moldoveni. Acest succes a trecut, practic, neobservat de către opinia publică și aceasta în ciuda faptului că trăim în condiții de austeritate economică. Risc să presupun că această indiferență se datorează faptului că diplomația nu este un domeniu pe care merită să faci economii, ci dimpotrivă trebuie sa investești resurse financiare corespunzătoare, dacă dorești să ai un serviciu diplomatic modern, profesionist, motivat și eficient. În caz contrar, vom continua să trimitem negociatorii noștri la Bruxelles pe banii Suediei, așa cum se întâmplă în prezent. Altfel spus, politicienii noștri vor în continuare să facem diplomație bună, dar cu bani puțini sau, în cel mai bun caz, pe banii UE. Printre altele, această știre a ministerului de externe poate inspira unele partide din opoziție să ceară suspendarea Parlamentului până la alegerile următoare pentru a face economii la buget. Practicile bune, după cum știm, sunt extrem de molipsitoare….
Adevărul e că, amânând la nesfârșit tăierea nodului gordian în chestiunea ambasadorilor, AIE și-a făcut un mare deserviciu de imagine, atât pe plan intern, cât și extern. Incapacitatea AIE de a conveni într-o perioadă rezonabilă de timp asupra listei ambasadorilor a accentuat, odată în plus, tendințele nefaste din interiorul Alianței. Indiferent de argumentele plauzibile care s-ar aduce pentru a justifica tergiversarea luării unei decizii consensuale, atât propriii cetățeni, cât și partenerii extern au acum un motiv în plus să pună la îndoială capacitatea AIE de a implementa reforme serioase, care în continuare sunt în regim de stand-by. Se pare că, deocamdată, Alianța nu realizează că reuniunea donatorilor de la Bruxelles, din 24 martie 2010, a constituit apogeul maxim al „Lunii de Miere”, ce a durat mai mult de jumătate de an între Moldova și partenerii săi occidentali, în particular UE.
De acum încolo, însă, urmează viața reală. Or, după cum se spune pe la noi, luna de miere este mau dulce decât viața de zi cu zi în cuplu. UE și ceilalți parteneri sunt în așteptarea îndeplinirii reformelor asumate și promise solemn de actuala guvernare la 24 martie, la Bruxelles. Răbdarea UE nu este fără margini. Rezultatele sau insuccesele AIE în implementarea promisiunilor făcute vor avea un impact direct asupra deschiderii și receptivității UE fața de Republica Moldova. Cu regret, însă, așteptările noastre și ale partenerilor externi cu privire la capacitatea AIE de a implementa reforme într-un ritm susținut vor rămâne în sfera pesimismului atâta timp cât Alianța va continua să demonstreze incapacitatea sa de a soluționa probleme tehnice minore, precum este chestiunea ambasadorilor. Dacă această tendință va continua, mai ales, pe fundalul existentelor probleme economice și a hărțuirii permanente din partea PCRM, AIE riscă să fie învinuită de impotență instituțională și managerială cronică.
Pe de altă parte, ceața profundă în care este învăluit procesul de selectare și numire a ambasadorilor alimentează, volens-nolens, percepția larg răspândită că lipsa de transparență în luarea deciziilor a devenit o normă fatidică în interiorul AIE. La aceasta se adaugă și lipsa unei comunicări deschise, prompte și constante cu proprii cetățeni indiferent de opțiunea lor politică. De fapt, se creează impresia că zvonurile au devenit mijlocul predilect de informare a societății despre deliberările quasi-secrete din cadrul AIE. Permanentizarea acestor realități este extrem de periculoasă pentru că poate duce la înstrăinarea treptată a AIE de societate. Este îngrijorător faptul că, tot mai des, AIE este perceputa mai curând ca o mezalianță între patru lideri ambițioși, un fel de quatro-umvirat, și nu ca o alianță solidă între patru partide politice.
Totodată, modul în care decurge procesul de selectare a ambasadorilor vorbește despre ritmul lent al reformării serviciului nostru diplomatic. Venirea la conducerea ministerului de externe a lui Iurie Leancă, unul dintre cei mai buni diplomați pe care îi are în prezent Republica Moldova, a imprimat dinamism, inteligență, coerență și predictibilitate politicii noastre externe. Iurie Leancă a propus, de asemenea, idei inovatoare și îndrăznețe de reformare a diplomației moldovenești, cum ar fi: profesionalizarea funcției de ambasadori; promovarea ierarhică pe criterii meritocratice și nu de nepotism, cumătrism, nănășism, rudenie sau algoritm politic; atestarea riguroasă a personalului din cadrul ministerului pentru a verifica compatibilitatea cunoștințelor și experienței lor cu funcția deținută; sau angajarea în cadrul serviciului diplomatic doar prin concurs public.
Punerea în aplicare a propunerilor enunțate de Iurie Leancă poate schimba calitativ imaginea și conținutul intern, uman, intelectual și moral, al diplomației noastre. Cu părere de rău, trebuie să recunosc, însă, că aceste idei curajoase pot rămâne simple idealuri, atâta timp cât AIE nu are o strategie și un plan de acțiuni de reformare a birocrației din cadrul administrației centrale, inclusiv, din ministerul de externe. Recentul caz de corupție pasivă din cadrul ministerului de externe, dacă se confirmă, aruncă o umbră de îndoială asupra calității procesului de atestare a diplomaților din interiorul instituției, proces care a avut loc la începutul acestui an sub supravegherea acelorași diplomați supuși examinării.
Reformarea birocrației din interiorul ministerului este condiția esențială a succesului procesului de reformare a serviciului diplomatic demarat de Iurie Leancă. Eventualul eșec în această direcție vă permite aceleiaș birocrații, care s-a simțit bine și pe timpul precedentului ministru de externe, să preia inițiativa, să deturneze procesul de reforme, să corupă și pervertească ideile lui Leancă după bunul său plac și interesele sale corporative. De aceea, ar fi judicios de organizat o nouă examinare serioasa a diplomaților de către un juriu imparțial compus din reprezentanții ministerului de externe, președinției, parlamentului, societății civile și lumii academice. Numai după o astfel de atestare, diplomații ar urma să aibă dreptul să pretindă la avansarea lor pe scară ierarhică, să aibă dreptul moral să examineze pe subalternii lor sau pe eventualii candidați externi la funcțiile vacante din minister.
Principul examinării imparțiale trebuie să fie aplicat atât actualilor diplomați, cât și candidaților externi. Atâta timp cât acest lucru nu va fi realizat, actualii diplomați pur și simplu nu au dreptul moral să examineze pe alții, mai ales pe foștii lor colegi care au avut curajul să părăsească ministerul de externe în timpul guvernării comuniste pentru că nu au fost de acord cu politica externă de atunci și nici cu realitățile din cadrul ministerului de externe condus de Andrei Stratan. Ei au avut curajul să spună lucrurilor pe nume, să ia poziții de demnitate civică, să participe la dezbateri publice și științifice legate de politica externă a Moldovei și să promoveze interesele țării în cadrul conferințelor și forumurilor fără a fi retribuții pentru această muncă. Cu regret, constat că anume acești diplomați sunt puși pe tușă, iar celorlalți, care au știut să stea cuminți în banca lor, li se creează condiții pentru a fi promovați.
Nereformarea birocrației interne din cadrul ministerului de externe va duce, în cele din urmă, la deturnarea ideii de profesionalizare a funcției de ambasadori, iar sub pretextul profesionalizării riscăm să fie promovați profesioniști obedienți cu un statut politic și prestanță morală discutabilă. În ultimii ani, am avut și astfel de exemple, practica nu va fi nouă. Desigur, cât timp la șefia ministerului de externe se va afla Iurie Leancă, putem presupune că asemenea cazuri vor fi evitate, dar ce va fi după? Vom începe, iarăși, totul de la început?
Pentru a exclude astfel de practici și a evita pe viitor blocări instituționale în procesul de selectare și numire a ambasadorilor este stringent necesar de legiferat și instituționalizat, odată și pentru totdeauna, un principiu clar de selectare și numire a acestora, un principiu care va asigura ca ambasadorii noștri să fie nu doar profesioniști, dar, de asemenea, să aibă un statut politic și public pe potriva responsabilităților lor. De asemenea, este important ca Comisiei parlamentare pentru politica externă să i se acorde puteri decizionale, nu doar consultative, în aprobarea candidaturilor de ambasadori propuse de Executiv. În acest fel, va fi creată o sită suplimentară în calea promovării unor candidaturi discutabile. Totodată, acest lucru va întări statutul politic al viitorilor ambasadori în fața partenerilor noștri externi. Un ambasador profesionist fără o susținere politică clara de acasă, va fi întotdeauna un ambasador pe jumătate. Sau, cum spun americanii, o rață șchioapă.
