La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Iată principalele teme:
Arestul preventiv al Ernest Vardanean a fost prelungit cu 60 de zile.
Războiul ruso-georgian, la 2 ani de la încheierea lui, în amintirile corespondenților de război.
Și… ce cred locuitori ai regiunii transnistrene despre statalitatea Abhaziei și Osetiei de Sud?
Pe 6 august, o judecătorie din Tiraspol a extins cu 60 de zile arestul jurnalistului Ernest Vardanean, prelungind astfel detenția sa până la o jumătate de an. Soția jurnalistului independent arestat de mgb sub acuzația de spionaj a declarat Europei Libere că este dezămăgită de faptul că autoritățile moldovene nu reușesc să-i pună soțul în libertate. Irina Vardanean ne-a mai spus că Ernest nu are nici acum acces la un avocat independent și că familia este „disperată”. Irina Vardanean spune că nu a fost admisă la ședință, care a durat aproximativ 5 minute, dar a reușit să schimbe câteva cuvinte cu soțul ei pe coridor. Ernest i-a spus că nu înțelege ce se întâmplă și că se aștepta să fie judecat de acum în stare de libertate.
În ajunul prelungirii arestului, Ernest Vardanean și Ilie Cazac, un alt tânăr deținut de mgb sub aceeași acuzație, au fost vizitați de șeful Misiunii OSCE în Moldova, Philip Remler. Vicepremierul Victor Osipov a declarat Europei Libere ca poate să spună ca starea celor doua persoane nu se imbunatateste, dar nu prezintă o îngrijorare specială. Detalii, în cadrul emisiunii.
Minsterul rus de externe și-a exprimat îngrijorarea fata de actiunile politice care au loc la Chisinau si fata de faptul ca presedintia Moldovei a acordat Ordinul Republicii grupului Ilascu. In opinia Moscovei, grupul Ilascu ar fi comis atrocitati in timpul razboiului din 1992. Potrivit comentariului citat, Chisinaul ar submina astfel eforturile de stabilire a increderii intre cele doua maluri ale Nistrului si implicit ale rezolvarii conflictului transnistrean. În acest context, șeful administrației de la Tiraspol Igor Smirnov a declarat, citat de ziarul Komsomolskaia Pravda, ca Transnistria ar avea nevoie de mai multi pacificatori rusi.
Pentru prima dată din 1999, în decembrie va avea loc la Astana o nouă reuniune la nivel înalt a OSCE. Președintele Kazahstanului, țară care deține acum conducerea OSCE, a declarat că va fi o bună ocazie ca instituția internațională să fie modernizată.
Moscova a dat asigurări că incendiile care afectează de câteva săptămâni partea centrală a Rusiei europene nu pun în pericol arsenalul nuclear al țării. Președintele Dmitri Medvedev l-a sancționat pe șeful forțelor navale și a concediat câțiva ofițeri de marină pentru eșecul stingerii unui incendiu de pădure care a distrus o bază militară din apropierea capitalei. Săptămâna trecută, numărul victimelor incendiilor din Rusia trecuse de 50. La Moscova, nivelul poluării a crescut de 10 ori din cauza fumului care face aerul de nerespirat.
Compania BP a betonat sonda marină care timp de patru luni a poluat apele Golfului Mexic, provocând cel mai mare dezastru ecologic din istoria Statelor Unite. Pe de altă parte, autoritățile americane au constatat că două treimi din țițeiul care s-a scurt în apele oceanului, în jur de 5 milioane de barili, a dispărut, s-au evaporat sau a fost eliminat prin operațiunile de curățare.
Ministrul adjunct al Culturii, din Iran, a declarat ca cineaștii iranieni care critica situația din țara lor sunt vinovați de „trădare culturală”, ceea ce este mai grav decît „spionajul”. In opinia ministrului adjunct al culturii de la Teheran, regizorii care oglindesc numai partea negativă a realităților iraniene ar face acest lucru pentru a obține premii internaționale. Dupa alegerile controversate și violente din 2009, mulți regizori de film iranieni au părăsit țara lor și încercă să lucreze în străinătate.
Casa Alba si-a exprimat îngrijorarea sin legatura cu arestarea pe 31 iulie la Moscova a aproape 100 de oameni care cereau respectarea drepturilor omului si a intrunirilor in Federatia Rusa. Printre cei reținuți s-a aflat și unul liderii proeminenti ai opozitiei ruse, Boris Nemtov.
Un oficial polonez de rang înalt a spus că Rusia ar tergiversa transmiterea de informații privind tragedia aviatică de la Smolensk, în care a murit la 10 aprilie președintele Poloniei, Lech Kaczynski. Conducătorul anchetei poloneze, Edmund Klich este citat de ziarul „Gazeta Wyborcza” cu afirmația că rușii „nu vor să dea (polonezilor) anumite materiale” folosite în propria lor anchetă asupra catastrofei. Ziarul polonez spune că ar fi vorba de materiale privind rolul jucat de controlorii de trafic ruși și de echipamentul aeroportului de la Smolensk în accidentul soldat cu moartea a 96 de persoane.
—————————————————————————————
Familiile celor doi tineri deținuți la Tiraspol sub acuzația de spionaj în favoarea Chișinăului s-au plâns în ultima vreme că nu au știri despre Ernest Vardanean și Ilie Cazac. Soția lui Vardanean, Irina, spunea că la sfârșitul lunii trecute soțul ei arăta bolnav și deprimat.
Pe 3 august, șeful misiunii OSCE din Moldova, Philip Remmler, i-a vizitat pe ce doi la Tiraspol. Biroul său de presă nu a putut da detalii despre vizită, însă grație crație cooperării cu misiunea OSCE, vicepremierul Victor Osipov a putut să ne comunice date noi.
Victor Osipov: Aprecierea generală este că ambii, după aspectul lor fizic și după condiția psihică pe care o emanau, inclusiv prin ceea ce au vorbit și cum au vorbit, sunt în limitele normale. Evident, nu se află într-o stațiune balneară. Și starea lor, mai ales cu prelungirea termenului de detenție nu se îmbunătățește. Sunt marcați, fără îndoială, dar nu prezintă semne care să genereze o îngrijorare specială.
Europa Liberă: Irina Vardanean spune că soțul ei nu a mai fost interogat de aproape două luni de zile, dar în același timp ancheta încă tot nu e finalizată.
Victor Osipov: Eu nu am cum să comentez ceea ce spune familia, unul sau altul, însă noi, autoritățile moldovenești suntem siguri că așa-numiții anchetatori de la Tiraspol nu au, nu mai au de lucru în aceste cazuri pentru că ele sunt fabricate, de aceea ar fi explicabil, dacă este adevărat că ancheta practic nu lucrează. Nu au la ce lucra. Cei doi sunt nevinovați. Știți poziția noastră, o pot reitera, sunt utilizați într-un joc care nu depinde de dânșii și care nu are nici o fundamentare logică sau factologică. Noi considerăm că ei trebuie să fie eliberați și, în tot cazul, cel mai important lucru este că trebuie să le fie asigurat accesul la asistență juridică de calitate, să-și poată alege liber avocații și să fie tratați de către o instanță constituțională, – chiar dacă ar exista anumite bănuieli asupra lor, și să fie tratați de o instanță constituțională. Lucruri care nu au loc.
De aceea, aceste două cazuri nu sunt decât doar încă două cazuri demonstrative pentru societatea civilă din Transnistria, de încălcare a drepturilor omului, de obstrucționare a libertății, mai ales atunci când vorbim despre un jurnalist și un politolog, menite să genereze un fundal negativ pentru eforturile de soluționare a problemei și să sperie societatea transnistreană. Vreau să accentuez că nici un obiectiv, nici celălalt și nici altele dacă există ale autorilor acestor cazuri, nu au șanse de reușită.
Europa Liberă: Totuși și Ernest Vardanean, și Ilie Cazac continuă să se afle în detenție. Când credeți dumneavoastră că ar putea să fie eliberați cei doi?
Victor Osipov: Nu putem face asemenea pronosticuri, când ele vizează acțiunile administrației de la Tiraspol. Ele sunt imprevizivile. Însă, când va fi acest moment, depinde exclusiv de alegerea făcută de autorii celor două dosare fabricate, în contextul tentativelor de a destabiliza situația, pentru a lansa judecarea cazurilor în cel mai potrivit, din punctul lor de vedere, moment.
Europa Liberă: Dumneavoastră sugerați acum că Chișinăul nu se va lăsa șantajat?
Victor Osipov: Eu cred că din punctul de vedere al provocării care a vrut să fie construită prin cele două dosare, ea deja este răsuflată, potențialul maxim a fost utilizat în faza inițială și actualmente însăși autoritățile sau așa-numitele-organe ale securității de la Tiraspol nu știu ce să facă și cum să scape de cele două opere stângace care, este adevărat, afectează viața a doi oameni tineri.
Europa Liberă: Chișinăul ar putea să le ajute, în acest sens?
Victor Osipov: Chișinăul face tot posibilul în acest sens. Pentru că, vă asigur, toate eforturile diplomatice sunt asistate de comunicarea cu autoritățile de la Chișinău și, în paralel, Guvernul are grijă de cele două familii, după cum foarte bine știți, ele au beneficiat de asistență și noi, așa cum și primul ministru a anunțat public, vom avea grijă în continuare pentru că aceasta este datoria noastră atât față de deținuți, cât și față de familiile lor.
Radu Benea: opinia vicepremierului Republicii Moldova, Victor Osipov, invitatul ediției de astăzi.
—————————————————————————————
Pe 7 august s-au împlinit 2 ani din momentul declanșării războiului ruso-georgian. Un război care a durat 5 zile, care s-a încheiat cu un acord negociat de președintele Franței, a cărui țară deținea atunci președinția Uniunii Europene. În cadrul acelui acord, se cerea Rusiei să își retragă trupele pe pozițiile dinainte de confruntare. Rusia a recunoscut la 26 august independența celor doua regiuni separatiste ale Georgiei, Abhazia și Osetia de Sud și nu s-a retras niciodată pe pozițiile de dinainte de război și și-a dublat numărul de militari desfășurați în cele doua regiuni la 7 600.
Georgia spune ca în acest război a pierdut 228 de civili și 184 de militari. Rusia declară că au murit 64 de militari și 164 de civili sud-osetini. Zeci de mii de civili au fost obligați să plece în pribegie și să-și abandoneze casele. 25 de mii de georgieni nu s-au mai putut întoarce la casele lor din regiunea sud-osetină. Diana Raileanu a stat de vorbă despre evenimentele tragice de acum 2 ani cu doi colegi de-ai noștri de la serviciul Georgian:
Koba Liklikadze și Demis Ponaldov stau la o distanță de câțiva metri în biroul serviciului Georgian al Europei Libere. Demis relatează despre situația din Abhazia și Osetia de Sud și susține independența celor două regiuni, iar Koba, în august 2008 ca și în timpul conflictului armat dintre Georgia și Abhazia din 1992, a relatat de pe frontul georgian. Au viziuni oarecum diferite asupra războiului.
Koba Liklikadze: După evenimentele din august 2008, numărul celor care credeau că se poate negocia cu Federația Rusă a scăzut”.
Koba amintește că tancurile rusești se află la o distanță de 35 de km de Tbilisi și pot ajunge în capitala Georgiei într-o jumătate de oră.
Acum doi ani, ca și în timpul războiului din 1992-1993 între Abhazia și Georgia, Koba Liklikadze relata de pe front. În 2008, spune el, georgienii au dat dovadă de mai mult patriotism și inițiativă:
Koba Liklikadze: „În 1993, reîntors la Tbilisi de pe front am văzut că oamenii din capitala Georgiei nu simțeau durerea Abhaziei, nu simțeau războiul. Ei continuau să chefuiască, să facă nunți. Mai multe avioane zburau spre Dubai sau alte țări pentru a aduce marfa, decât spre Abhazia pentru a-și apăra țara. În 2008 situația era exact opusă”.
Demis Polandov arată mai multă înțelegere pentru cei din Osetia de Sud și Abhazia. În timpul războiului, își amintește el, informația care venea de pe front era foarte diferită:
Demis Polandov: „S-a vorbit despre atitudinea înțelegătoare a militarilor georgieni care i-ar fi avertizat pe localnici să nu iasă din ascunzișuri, pe de altă parte sunt martori și înregistrări video care dovedesc că militarii îi atacau pe localnici”.
Războiul ruso-georgian, spune Demis, a distrus sute de familii și a forțat mii de civili să-și abandoneze casele.
Demis Polandov: „Locuitorii Abhaziei nu pot să-și viziteze rudele din Georgia, or, astăzi abhazii pot merge liber în țara vecină însă înapoi drumul le este închis”.
În Georgia oamenii par acum mai deciși să-și apere țara. Odată cu redeschiderea liceului pentru cadeți, la trei sute de locuri vacante au revenit peste o mie 500 de cereri, spune Koba Liklikadze. Oamenilor le este frică de o eventuală invazie din partea Rusiei, explică jurnalistul.
Pe de altă parte, în Abazia și Osetia de Sud, zice Demis, politicienii dar și oamenii de rând speră să obțină, cu ajutorul Rusiei, recunoașterea independenței și de către alte state.
—————————————————————————————
Radu Benea: am încercat să aflăm ce părere au locuitori ai regiunii transnistrene despre situația Abhaziei și Osetiei de Sud, la doi ani după recunoașterea lor de către Federația Rusă și despre perspectivele regiunii transnistrene.
„Sigur că recunoașterea i-a ajutat. Alții așteaptă de foarte multă vreme – să ne amintim numai de Ulster. De aceea, acest proces este de lungă durată. Cred că Transnistria ar avea numai de câștigat dacă ar fi recunoscută. Totul depinde de dezvoltarea industriei. Poți să fii un stat mic și independent, dar prosper. Aici multe depind și de modul în care se va descurca guvernul”.
„Nu e nimic mai rău decât războiul și viața trăită în frică. Slavă Domnului că la noi e liniște, anul 92 a trecut și cred că nu va reveni vreodată. Eu cred că vom trăi mai bine, dacă Rusia ne va recunoaște. Sprijinul Rusiei este destul de important pentru noi. Nu are rost să ne alipim Ucrainei sau Moldovei, pentru că nu vom avea nici o perspectivă. Separați suntem mult mai puternici”.
„Numai într-o familie unită se poate trăi bine. Și ce folos că Transnistria s-a separat? Acum avem și mai mulți hoți și bandiți. Nimeni nu se gândește la oameni, toți – numai la buzunarul lor. De ce eu nu pot pleca să-mi văd părinții, făsă ca să plătesc pentru asta? Copiii, la fel, nu pot veni să mă vadă, pentru că trebuie în cel mult trei zile să umble să se înregistreze pe la miliție. Ce-i cu debandada asta?”
„Recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud a fost o formalitate. Da, Osetia de Sud se reconstruiește după evenimentele din august, dar, în esență, nu s-a schimbat nimic. I-au recunoscut? Foarte bine! Și, mai departe? Nimic! Cum au fost și această Osetie de Sud și Abhazia, – așa au și rămas. În privința Transnistriei, eu cred că e la fel. Ce se va schimba dacă va fi reucnoscută? Nimic. Nu va fi nici mai bine, nici mai rău. Vă amintiți de referendumul din 2006, când lumea a fost întrebată cu cine ar vrea să fie, cu Rusia sau cu Moldova? Toți au spus: vrem să fim cu Rusia. Și ce s-a schimbat de la asta? Nimic! Pentu că Rusia e departe, iar noi suntem aici. Sincer să fiu, eu aș opta pentru Moldova”.
Radu Benea: opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol și Bender.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție și vă dorește toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
