La 28 noiembrie ne vom decide din nou viitorul și vom alege partidele politice care ar urma să ne împlinească, în următorii patru ani, destinul ales. Cu o anumită doză de subiectivism, putem anticipa că în viitorul Parlament de la Chișinău vor accede cel puțin patru partide mari, cum sunt PLDM, PDM, PL și PCRM. Anume aceste formațiuni politice vor avea un cuvânt greu de spus la formularea și aplicarea în practică a politicii externe a Moldovei după consumarea alegerilor parlamentare din 28 noiembrie.
Pe parcursul acestui an și, în special, în timpul campaniei electorale cele patru partide au enunțat cu diferire ocazii obiectivele de care se vor conduce în domeniul politicii externe, desigur, dacă vor ajunge într-o formulă sau alta la guvernare. Cunoașterea acestor obiective ne poate ajuta să înțelegem în ce măsură viziunile de politică externă a respectivilor actori politici coincid cu așteptările noastre și, în consecință, să putem face o alegere corectă. Astfel, e de așteptat că mulți dintre noi vor opta pentru un partid sau altul anume în funcție de poziția lui față de principalii noștri parteneri strategici – UE, SUA, Rusia, România și Ucraina. Prin urmare, ne vom limita la trecerea în revistă a obiectivelor urmărite de PLDM, PDM, PL și PCRM în politica externă.
ASEMĂNĂRI ȘI DIFERENȚE. Analiza postulatelor de politică externă, formulate și urmărite pe parcursul acestui an de către cele patru partide, ne demonstrează că trei dintre ele – și anume, PLDM, PDM și PL – au viziuni comune, similare sau apropiate în raport cu toți cei cinci parteneri externi menționați mai sus. Astfel, pentru toate aceste trei partide ideea de integrare graduală în UE este condiția indispensabilă pe modernizarea economică, consolidarea și existența Republicii Moldova ca stat suveran și independent. De altfel, aflate la guvernare, ele au reușit să elaboreze un plan comun de relansare și modernizare a Moldovei conform angajamentelor luate în raport cu UE, intitulat „Relansăm Moldova/Rethink Moldova”, care se bucură de susținerea financiară a UE, SUA și a instituțiilor financiare internaționale în valoare de 2,6 miliarde dolari SUA. Totodată, în relațiile cu SUA, Rusia, România și Ucraina ele sunt hotărâte să dezvolte parteneriate aprofundate.
RUSIA, ROMÂNIA ȘI UCRAINA, PRIORITARE. Există între ele, totuși, și unele mici diferențe de abordare conceptuală sau tactică în raport cu unii parteneri, cum ar fi Rusia, România și Ucraina. De exemplu, în timp ce PDM se declară pentru edificarea unui parteneriat strategic cu Rusia, PLDM pledează pentru un parteneriat stabil, predictibil și pragmatic cu ea, iar PL se pronunță pentru o relație de respect reciproc și abordare onestă a problemelor și discordiilor bilaterale moștenite în marea lor parte de la defuncta URSS. În plus, trebuie să remarcăm faptul că niciunul dintre cele trei partide nu a reușit, deocamdată, să argumenteze conceptual viziunile lor cu privire la dezvoltarea pe termen mediu și lung a relațiilor Moldovei cu Federația Rusă. În raport cu România, toate trei partide consideră necesară instituționalizarea unui parteneriat strategic axat pe integrarea europeană a Moldovei. În timpul vizitei sale oficiale la București din aprilie a.c., președintele interimar Mihai Ghimpu a semnat cu omologul său român, Traian Băsescu, Declarația cu privire la instituirea unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Declarația nu a fost respinsă de PDM și PLDM, în același timp, ele se pronunță pentru semnarea unui Acord amplu în acest sens, ce ar oferi o bază juridică și politică solidă pentru un astfel de parteneriat. În relațiile cu Ucraina, prioritatea nr. 1 este soluționarea prin dialog și compromisuri echitabile a problemelor tehnice existente la ora actuală, care blochează angajarea deplină a ambelor parți în construcția unui parteneriat de susținere reciprocă în domeniul integrării europene după exemplul statelor Grupului Vîșegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia). Totuși, accentele puse la acest subiect de către cele trei partide nu coincid întocmai – în timp ce PDM ar prefera un parteneriat strategic de integrare europeană cu Ucraina egal ca pondere politică cu cel ce ar urma să fie semnat cu România, nu este cert că acest lucru este împărtășit de aceeași manieră de către PLDM și, mai ales, de PL.
INTEGRAREA EUROPEANĂ, ABANDONATĂ DE COMUNIȘTI. La rândul său, PCRM a abandonat, practic, din discursul său ideea de integrare europeană a Moldovei. UE a fost blamată în repetate rânduri de către liderii PCRM pentru evoluțiile politice care s-au produs în țara noastră în ultimul an. Se creează impresia că PCRM este profund frustrat de faptul că atât UE, cât și SUA susțin politic, moral și financiar programul și procesele de reforme anunțate și demarate de Alianța pentru Integrare Europeană pe parcursul acestui an. De asemenea, PCRM pune la îndoială perspectivele de liberalizare a regimului de vize și a comerțului cu UE și este supărat pe Bruxelles pentru că acesta nu ia atitudine față de acțiunile și declarațiile politicienilor români care, în opinia PCRM, „vin să sfideze suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova”. În schimb, temele predilecte ale PCRM în domeniul politicii externe – care, fără îndoială, au și o puternică miză electorală – sunt acum dezvoltarea unui parteneriat strategic cu Rusia, integrarea în spațiul CSI și aderarea ulterioară a Moldovei la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.
DORINȚE „LA PACHET”. În relațiile cu vecinii imediați – România și Ucraina – PCRM se pronunță pentru edificarea unor relații de bună vecinătate. În termeni practici această formulare presupune recunoașterea de către România a „limbii moldovenești”, „națiunii moldovenești”, semnarea unui Tratat politic de bază și a unui Tratat de frontieră ce ar consfinți juridic aceste noțiuni și, pe deasupra, ar face referire la Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, prin care România a fost forțată să accepte incorporarea teritoriului dintre Prut și Nistru în componența URSS. În raport cu Ucraina, PCRM nu are o strategie clar structurată. În opinia liderilor comuniști, problemele ce țin de demarcarea frontierei și clarificarea situației în jurul proprietăților Moldovei pe teritoriul Ucrainei și ale Ucrainei pe teritoriul Moldovei trebuie soluționate la pachet. Această abordare, însă, a condus, în ultimii trei ani ai guvernării PCRM, la deteriorarea dialogului politic și răcirea relațiilor între Chișinău și Kiev. În același timp, trebuie să atragem atenția că, în ultimii zece ani, PCRM a dat dovadă de o mare capacitate de metamorfoză, mai ales, la capitolul politică externă. În 2001, PCRM a venit la guvernare având ca stindard aderarea Moldovei la Uniunea Rusia-Belarus, ca apoi în 2005 să preia lozinca de integrare a Moldovei în UE, iar în timpul campaniilor electorale din 2009 să revină la vechiul refren al parteneriatului strategic cu Rusia și integrarea Moldovei în CSI.
În loc de concluzie, mă voi limita doar să remarc că răspunsul la întrebarea „Ce fel de politică externă va avea Republica Moldova după 28 noiembrie?” îl vom da, în cele din urmă, noi toți în această duminică, ieșind la alegeri.
Victor Chirilă,
director executiv
Asociația pentru Politică Externă
