– Domnule Chirilă, acum două săptămâni, în chiar ajun de alegeri, făcând o ediție dedicată candidaților pentru Parlament și programelor electorale ale acestora, întrebam: „Moldova, încotro?”. Ce răspundeți azi la această întrebare?
– Că Moldova a votat, totuși, pentru Europa. Chiar dacă la limită, într-un fel. În plus, și de această dată, putem spune că votul a fost unul geopolitic, respectiv vom avea o guvernare care va reflecta această realitate.
– Dar și în cadrul acestei Puteri nu merg toți în aceeași direcție. Și, în funcție de alianțele care se vor constitui, vom avea parte de o continuitate a politicii externe, în sensul menținerii vectorului proeuropean, sau de o nouă turnură spre Est…
– Situația în care ne aflăm este, într-adevăr, dificilă și, chiar, mai complicată decât se crede. Personal, sunt convins că trebuie promovată n continuare ideea de integrare europeană, ea constituind o prioritate esențială pentru RM. În același timp, și relația cu Estul – inclusiv Rusia – este la fel de importantă, pentru că o relație proastă cu Rusia poate avea o influență negativă atât asupra relației cu UE, cât și asupra situației interne, echilibrului politic intern, necesar pentru a promova acele reforme, ce ne vor apropia de UE. De aceea, o relațiile previzibilă cu Rusia este cardinală pentru RM în următorii zece ani. Din punctul meu de vedere, cel mai bine a înțeles nevoia de a împăca acești doi factori – european și estic și PLDM și PD. Cred că anume spre acest echilibru trebuie să tindem. Trebuie, să fim realiști și cumpătați în declarații când ne referim la perspectivele de aderare la UE. De exemplu, când se spune că RM va adera în următorii cinci ani la UE, trebuie să știm că așa ceva nu este real, din simplul motiv că RM nu e gata. Pentru a obține acest lucru în cinci ani este nevoie de un efort enorm, de a transforma tot ansamblul, tot sistemul de instituții din RM. Prin urmare, astfel de declarații exagerate trezesc, deocamdată, nedumerire la Bruxelles și nemulțumire la Moscova, care privește cu neîncredere rolul crescând al UE în regiunea noastră. A avea un comportament extern echilibrat, nu înseamnă și renunțarea la obiectivul strategic de integrare europeană, dimpotrivă, astfel vom crea mediul propice pentru promovarea internă a reformelor care ne vor integra gradual atât economic, cât și politic în UE.
– Ce este realist pentru următorii cinci ani?
– Sunt câteva obiective care urmează și pot fi realizate. Primul ar fi liberalizarea regimului de vize, care poate fi obținut în următorii doi-trei ani. Ba chiar cred că putem vorbi despre doi ani, în cazul în care actuala Alianță ar rămâne la guvernare. Acest lucru va atrage după sine sprijinul financiar și politic, care deja a fost acordat RM în decursul ultimului an. Al doilea obiectiv real este crearea Zonei de comerț liber – aici, nu exclud că negocierile vor dura mai mult de doi, deoarece sunt mult mai delicate și complexe decât negocierea părții politice a Acordului de Asociere. Al treilea obiectiv, este negocierea și semnarea Acordului de Asociere care va conține două obiective esențiale și asocierea politică și integrare economică a RM cu UE. Dacă acest din urma acord va fi realizat într-un ritm corespunzător, atunci în zece maxim cincisprezece ani, acest lucru va atrage după sine și schimbarea politicii UE asupra țării noastre, în sensul oferirii perspectivei clare de aderare la UE. Personal consider că o perspectivă clară de aderare la UE poate fi obținută de RM în următorii zece ani. Tocmai de aceea, fără intenția de a supăra pe cineva, cred că a înainta la anul viitor o scrisoare către Președinției poloneze la UE cu solicitarea oficială de a ne acorda perspectiva clară aderare la UE nu este realist, căci nu este timpul oportun, iar argumentele noastre sunt acum foarte fragile.
– Dar, la ce ne încurcă o scrisoare?
– Putem s-o scriem, nu-i vorbă, dar e riscant să forțăm nota cu UE și să primim un răspuns nu tocmai potrivit – nu zic negativ, mai curând unul evaziv care va fi echivalent cu unul negativ. Pentru că deja unele ambasade străine la Chișinău se întreabă dacă RM într-adevăr va ieși cu un asemenea demers în 2011. Personal, cred că declarațiile dlui ministru de Externe Iurie Leancă în acest sens au fost făcute într-un context mai mult electoral. De altfel, experiența statelor din Balcanii de Vest ne arată că astfel de solicitări s-au făcut doar atunci când șansele de a obține un răspuns afirmativ din partea Bruxellesului au fost certe. De aceea, cred că diplomații noștri vor mai zăbovi nițel și vor coordona minuțios această mișcare cu partenerii din UE.
– Ziceați mai devreme că Moldova a ales Europa. Eu însă v-aș contrazice, spunând că, dacă într-adevăr ar fi ales UE, procentajul celor trei partide – PLDM, PD și PL – ar fi fost mult mai mare. Se pare că nu s-a prea lăsat convinși moldovenii de deschiderea fără precedent a Europei față de noi, în acest 2010…
– Eu cred că nici nu a fost destul timp pentru ai convinge. Alianța a făcut multe în ceea ce privește evoluția relațiilor cu UE și a obținut mai curând niște promisiuni și deschideri politice care urmează să fie traduse în fapte concrete, oportunități concrete de care să beneficieze cetățenii RM. O deschidere și un beneficiu concret ar fi liberalizarea regimului de vize în următorii doi ani. În plus, deja au fost lansate anumite proiecte ce vizează modernizarea infrastructurii drumurilor, restructurarea sectorului vinicol, construcția unor sisteme moderne de apeducte in satele și orășelele noastre etc. Sunt credite acordate RM în condiții foarte avantajoase, dar, într-adevăr, totul depinde de evoluțiile politice de la Chișinău și de responsabilitatea actualei clase politice. A forma cât mai curând un guvern stabil, o alianță stabilă, care să implementeze o agendă de reforme în următorii patru ani este foarte important. O responsabilitate deosebită îi revine dlui Filat, personal, pentru că dacă PLDM nu va reuși să mențină această alianță, el va fi blamat de foarte multă lume.
El este într-o situație dificilă, în ciuda acelui suport mare pe care l-a primit. De ce? Pentru că acum dânsul este forțat de anumite partide să facă concesii care nu țin cont de ponderea actuală a partidului pe care îl conduce. Acest lucru mă face să cred că vom avea niște negocieri dure. Nu va fi atât de ușor, suntem într-o perioadă de reevaluare a principiilor și valorilor. Când se va ajunge la partajarea funcțiilor, negocierile vor fi mult mai aprinse. Dlui Filat îi revine o responsabilitate extrem de mare, dar, în același timp, îi revine și dreptul de a pretinde la cele mai mari funcții. În fond, alegerile au arătat că el este noul lider al RM, un lider care îl va înlocui pe Voronin, dar – cred – nu va conduce în aceiași manieră, pentru că nici societate nu mai este cea care a fost pe timpul lui Voronin. Foarte multe lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Mass-media locală a devenit mai prezentă și influentă în dezbaterile publice, are un glas mai nuanțat și mai autonom decât în trecut. Există o anumită pluralitate de grupuri economice, ceea ce face să existe o concurență subterană acerba între aceste grupuri și, de asemenea, o rivalitate mai mare la nivel politic, pentru că aceste grupuri sunt interesate să-și asigure protecția cuvenită pentru afacerile și interesele lor. Aceasta am văzut-o foarte bine în timpul campaniei electorale, cum s-au ciocnit aceste grupuri economice cu interese diferite și, chiar contradictorii, or, asta înseamnă că această concurență, nu întotdeauna sănătoasă, se va reflecta și în competiția politică din viitorul Parlament al RM.
– Acuma toată lumea face scheme: unu plus unu, unu plus doi… Ce se întâmplă – în special, în politica externă – dacă vom avea o alianță PLDM-PCRM?
– Acest lucru implică riscuri pentru PLDM, înainte de toate. Voturile acumulate de liberal-democrați n-au venit de la comuniști – în mare parte acestea au fost rupte de la PL și de la AMN, ai căror electori doresc o apropiere de UE și o relație apropiată cu România. O viitoare alianță PLDM-PCRM – pe care eu o cred imposibilă, de fapt – ar însemna că dl Filat pierde într-un termen scurt foarte mult electorat. De altfel, nu ar trebui să uităm că avem alegeri locale la anul viitor… Va avea dl Filat timpul necesar să demonstreze că această alianță poate aduce niște beneficii concrete? PCRM cu Voronin în frunte va renunța la românofobia de care dă dovadă acum? Nu cred. Va renunța la apropierea pronunțată de Rusia, la abordările arogante față oponenții politici, de care a dat dovadă până în prezent? Iarăși, nu cred. Deocamdată, PCRM nu a fost capabil să formeze o alianță sinceră – pentru că nu este în stare de așa ceva, tactica lui de luptă constă în distrugerea oponenților și concurenților electorali. Cred că pentru dl Filat acest lucru va însemna un risc extrem de mare.
– Dar o alianță PD-PCRM?
– O alianță PD-PCRM are mai multe șanse de realizare, dar întrebarea e cât de durabilă va fi această alianță, va putea fi ales un președinte sau va fi o alianță temporară? Atunci, care este miza lui Lupu, Plahotniuc și Diacov? Cred că se va pune cruce pe cariera lui Lupu, fiindcă el va pierde orice credibilitate în fața electoratului tânăr și activ al societății. Și-apoi, aceste noi zvonuri cu oferta de zece milioane de dolari, făcută lui Lupu… Pe de o parte, parca-l fac erou: a refuzat. Pe de altă parte însă, în cazul unei alianțe cu comuniștii, mulți se vor întreba cât i sa oferit de data aceasta lui Lupu? sau Cât a oferit Plahotniuc PCRM pentru a câștiga bunăvoința lui Voronin? Orice declarații ar face acum Voronin și Lupu, acestea vor fi puțin credibile pentru o mare parte a societății noastre care știe că astfel de cazuri nu sunt ireale la noi. Nu e clar dacă a fost așa ceva, însă este greu să demonstrezi că așa ceva n-a fost. Acest lucru va lăsa o amprentă asupra unei alianțe dintre Lupu și Voronin. Prin urmare, fără îndoială, o eventuală alianță cu PCRM reprezintă un mare risc pentru PD. Fără PLDM, o alianță de guvernare PCRM și PD ar fi una provizorie și nu va rezolva criza politică din țara noastră. Duminica trecută, PCRM a făcut, se pare, o „ofertă generoasă” dlui Marian Lupu, or, în opinia mi-a atâta timp cât această ofertă nu evită alegerile anticipate, ea seamănă mai mult cu o „momeală generoasă” oferită de un vânător iscusit și perfid. Mai mult decât atât, faptul că PCRM a făcut această propunere cu girul direct al Rusiei trezește mari semne de întrebare, în special care este „nota de plată” pe care PD-ul va trebui să o achite mai devreme sau mai târziu pentru bunele oficii ale emisarului sau Serghei Narâșkin, șeful administrației președinției ruse. De altfel, eu, ca și mulți alții, sper mult că Marian Lupu, în ciuda supărărilor sale întemeiate, va lua o decizie care să reflecte și așteptările noastre, ale tinerilor care mâine vor decide soarta acestei țări. Dacă liderii PD, vor să fie respectați de noi, ei ar trebui să cântărească generozitatea ofertelor prin prisma aspirațiilor noastre și nu a mărinimii dlui Voronin.
– Ce se întâmplă dacă Europa, obosită de această „veșnic în criză” Moldova, va insista pe alianța PLDM-PCRM?
– Europa, prin mesajele care au fost clar exprimate la 30 septembrie, când la Chișinău s-a reunit Grupul „Prieteni Moldovei” din cadrul UE, inclusiv nouă miniștri de Externe, a susținut Alianța pentru Integrare Europeană. Acum Europa cred că se așteaptă anume la menținerea acestei Alianțe, fie și cu trei actori, dar cu o bază legală și politică mult mai clară, mai consolidată și mai temeinică. Aceasta înseamnă un acord bine negociat între aceste trei partide, care să fixeze și principiile pe care le discută, obiectivele, reformele, dar o atenție mare trebuie acordată partajării funcțiilor și a mecanismelor de coordonare, de comunicare între aceste trei componente pentru a rezolva eventuale probleme ce pot apărea pe parcursul actului de guvernare. Un astfel de mecanism de soluționare a problemelor și diferendelor nu a fost inițiat. Acest lucru trebuie să fie instituționalizat într-un acord care să nu mai lase loc de interpretări și supărări pentru niciunul dintre lideri. Trebuie să fie un mecanism instituționalizat, care să fie acceptat de toți și, indiferent de ambiții, să facă eforturi și să vină la masa de discuții, precum va fi fixat în acel acord. Din discuțiile pe care le-am avut cu diplomații UE, ei nu cred că o astfel de alianță cu comuniștii ar putea avea loc. Ei nici nu-și imaginează o astfel de alianță, având în vedere că cele trei partide au 59 de mandate și pot iniția un dialog cu comuniștii și găsi o platformă sau, în cel mai rău caz, se poate repeta istoria și să ne pomenim cu alegeri noi. Însă e puțin probabil că PCRM arde de dorința să se implice în noi alegeri – comuniștii se află acum la răscruce și o nouă bătălie electorală le va afecta și mai mult imaginea. Imaginea lui Filat – un lider tânăr, cu perspectivă, modern, care promite și se ține de cuvânt – a subminat imaginea lui Voronin și nu este exclus că o bună parte din alegătorii comuniști ar putea vota pentru Filat.
– Și dacă PCRM mai bagă o bombă-două anti-românească…
– Bombele s-au răsuflat și nici n-au avut vreun efect. Mai mult, au lezat imaginea și credibilitatea comuniștilor… Nici PD-ul nu este avantajat de noua bătălie electorală, precum și PL-ul, care se pregătește de alegerile locale și se gândește la obiectivul său principal, de a-și menține puterile în capitală. Toate partidele – cu excepția PLDM, poate – au nevoie de un răgaz politic pentru a-și strânge rândurile. Deci, cred că o anumită soluție pentru alegerea președintelui va fi găsită.
– Cât de mult contează personalitatea în relația cu Europa și, în general, în politica externă?
– Contează mult, pentru că europenii înțeleg că, deocamdată, e prematur să te bizui pe eficiența instituțiilor democratice în RM, ca și în majoritatea țărilor din Estul Europei… Din acest motiv, pentru europeni contează cine va fi liderul RM, ce viziune are acest lider, câtă voință politică are, cât de influent este în țară. Fără îndoială, în acest an, în urma acțiunilor care au fost întreprinse pe plan extern și intern, Vlad Filat a fost propulsat printre cei mai importanți lideri, văzut ca un pericol pentru Voronin. Filat se bucură de credibilitate în exterior, el a reușit să obțină încrederea principalilor actori din UE – a dnei Merkel, a dlor Băsescu și Berlusconi, a comisarilor europeni. El a reușit – la început, datorită dlui Leancă – ceea ce mulți puneau la îndoială, acum un an și ceva, și anume, că Filat ar putea să devină un lider respectat la nivel european.
– Apropo de personalitate, anul acesta problema desemnării ambasadorilor a fost una încurcată și dificilă, și lucrurile s-au așezat foarte recent. Ar putea reconfigurarea puterilor să aibă influență și pe acest plan?
– Cred că unii din vechii ambasadori, rămași în funcții, trebuie să fie rechemați. Nu este nici o scuză sau argument de a-i menține acolo, chiar dacă ei au reușit să aibă o atitudine binevoitoare față de Alianță, să-și reprime fobiile și frustrările. Dar în trecut ei au dat dovadă de neprofesionalism și acest lucru continuă. Aici gândul mă duce la Ambasada de la Moscova, bunăoară. La Moscova avem nevoie de un ambasador tânăr, cu relații în lumea politică din Rusia, și care să aibă o viziune modernă asupra viitorului RM. Trebuie să fie animat de integrarea europeană și, chiar fiind ambasador la Moscova, să încerce să explice Moscovei că integrarea în UE nu constituie un act inamical împotriva Rusiei, ci, dimpotrivă, este șansa noastră de a moderniza RM. În plus, nu știm cum vor evolua relațiile cu Rusia. Cred că multe lucruri se vor schimba în următorii 15 ani, Rusia și UE vor fi mult mai interconectate economic, infrastructural, social și geopolitic. De aceea, pentru a convinge că integrarea europeană este benefică pentru ambele state, trebuie să avem un diplomat foarte bun în capitala rusă. O altă ambasadă care are nevoie de schimbare este cea de la Roma. Schimbările, însă, trebuie să vizeze nu doar Ambasadorii, dar și structura acestor ambasade, modul în care sunt organizate și cum funcționează, și acest lucru trebuie făcut de o manieră complexă care să vizeze tot serviciul diplomatic, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene de la Chișinău. De asemenea, avem în sfârșit nevoie la Bruxelles, pe lângă UE, de un Ambasador nu doar tehnic, dar unul cu un statut, experiență și prestanță politică pe măsura importanței vectorului de integrare europeană.
În general, însă, ambasadorii care au fost numiți, în marea lor parte, trebuie să rămână acolo unde sunt. Majoritatea sunt diplomați de carieră, sunt profesioniști și cred că reprezintă cu brio interesele RM. Sunt diplomați de care RM trebuie să fie mândră. Și chiar dacă unii dintre ei au fost selectați pe criterii strict politice, faptul că sunt tineri și promovează ideea de integrare europeană, au anumite studii în relații internaționale și cunosc o limbă străină, vorbește despre potențialul lor. Desigur că, pe lângă profesionalism, unii dinte actualii ambasadori vor trebui să demonstreze că au și verticalitatea politică și morală necesară. Pentru că în trecut ei au preferat să fie birocrați buni, în detrimentul verticalității civice. Pentru mine mai rămâne un semn de întrebare de ce anumiți ambasadori au reușit să-i servească pe Voronin, Tarlev și Stratan, și au reușit să fie considerați buni diplomați și pe timpul AIE. Va veni timpul când, cred, se va face lumină și la acest subiect.
