Rămas în urmă, primul deceniu al secolului 21 devine tocmai bun de pus pe raft. Nu pentru ca să se prăfuiască, ci pentru a-l avea la vedere, poate învățăm și noi ceva din el. Ca pe un bibelou de porțelan, vorba cântecului. Răsfoind calendarul istoric, chit că veți atrage atenția, că în urmă cu șase ani, ca mîine, adică pe 10 ianuarie, Victor Iușcenko fusese recunoscut drept învingător al alegerilor prezidențiale. Tot în ianuarie, peste un an, Gazprom-ul a întrerupt livrările de gaze naturale către Ucraina, urmare a unei dispute pe marginea prețului. Cu doi ani mai târziu, în ziua de 6 ianuarie 2008, Mihail Saakashvili a câștigat cel de-al doilea mandat prezidențial. Aceste două nume, întâlnindu-se în calendarul lunii ianuarie, mi-au sugerat tema discuției de astăzi. Republica Moldova are în față două exemple, de care va trebui să țină cont, sau nu, atunci când va reseta în curând computerele de la Ministerul de Externe.
La emisiunea de astăzi participă expertul de la Asociația de politică externă, Eugen Revenco, fost angajat al Ministerului de Externe, și analistul și editorialistul Petru Bogatu, de la trustul de presă Jurnal. Discutăm despre cele două exemple vizibile din spațiul post sovietic, pe care le oferă Georgia și Ucraina, și despre lecțiile pe care ar fi să le învețe, sau nu, politicienii moldoveni, ocupați cu formarea Cabinetului de miniștri și cu reconfigurarea întregii piramide a puterii.
Europa Liberă: Eugen, acum, când se resetează politica de orientare europeană, trenuie să aibă în vedere Cabinetul de miniștri modelul georgian, care se consideră de succes, relativ, dar de succes? Și experiența ucraineană, care a trecut prin faza Iușcenko și a ajuns în faza Ianukovici, când fostul premier este cercetat penal. Deci, aceste modele e bine de luat în seamă? Sau trebuie să căutăm o alternativă?
Eugen Revenco: „Evident, că orice experiență din spațiul ăsta estic trebuie să fie utilă. Atât Georgia, cât și Ucraina au avut o puternică componentă emoțională, atunci când abordau subiectele în relațiile lor cu Federația Rusă și cu UE.”
Europa Liberă: Dar, războiul din Georgia e super emoțional.
Eugen Revenco: „Până la războiul din Georgia și după. Oricum, au foarte multe emoții și mai multă impulsivitate. Avantajul nostru comparativ este că nu avem hotar direct cu Federația Rusă. Avantajul nostru comparativ este că suntem foarte mici, comparativ cu Ucraina și avem vecini foarte mari, care sunt deja membri UE. Plus, avem conexiunile noastre interumane, care sunt mult mai strânse, din câte înțeleg eu, cu întreg spațiul UE. Mie mi se pare, că noi am trecut o fază periculoasă, unde am fi putut să ne reîntoarcem în trecut, cu alegerile din noiembrie 2010.
Constituirea Alianței pentru Integrare Europeană-2 este o șansă pentru avansare. Dacă credem, că riscul vine din Federația Rusă, nu aș exagera. Probabil, riscul mai mare vine din partea clasei politice moldovenești, care este foarte fragmentată, foarte fragilă. Probabil, că aici în interior ar trebui să căutăm formule de consolidare a societății și a clasei politice.”
Europa Liberă: Prin urma, factorul rusesc, sugerați Dumneavoastră, cu atât mai mult presupune o mai fermă motivare, pe care să o anunțe Chișinăul în ceea ce privește strategiile de politică externă. În ce măsură sunt reprezentative căile, convențional, georgiană și ucraineană pentru Moldova? Și dacă este Moldova în situația să aleagă între aceste două căi?
Petru Bogatu: „Am toată certitudinea, că noi nu avem căi de ales, chiar dacă în aparență avem. În fond, toate țările își urmăresc interesul lor natural. Și interesul nostru natural, așa cum a spus Eugen Revenco, este Europa, chiar dacă nu întreaga populație este deocamdată conștientă, realizează acest fapt.
Dacă vrei o comparație, pentru că insiști, asupra unor comparații cu Ucraina și cu Georgia și diferența capitală între Republica Moldova și Ucraina este faptul, că o posibilă orientare politică, sau miză politică a oficialităților de la Chișinău pe Moscova, așa cum a fost sub Voronin, nu face altceva decât să dezbine societatea și să creze extrem de mari tensiuni pe toate planurile. În fond, evenimentele din 7 aprilie au fost punctul culminant al acestor tensiuni.
În Ucraina, din contra, miza pe Europa nu face altceva, decât să caște prăpastia în societate dintr-o parte sau alta. Deci, pe termen lung, o direcție, un reper european pentru Ucraina înseamnă deocamdată tensiuni sociale. Societatea ucraineană nu este în mare majoritate pregătită pentru, nu are vocație, dacă vreți, europeană. Republica Moldova din contra are. Pe termen lung, în cazul unei guvernări pro europene, este posibilă o stabilizare a situației politice interne din Republica Moldova. Cel puțin între Prut și Nistru putem coagula societatea în jurul ideei europene.”
Europa Liberă: Petru, hai să rămânem la aceste două jaloane, totuși, să încercăm să le analizăm. Georgia poate a fost mai nepregătită decât Ucraina, dar din contul unui președinte foarte hotărât, din contul unei mobilizări exemplare, a reușit cel puțin să accrediteze imaginea unei țări foarte bine motivate. Ucraina, dimpotrivă, după Revoluția portocalie, este nevoită să dea înapoi, să renunțe la orientarea spre NATO. Și atunci, aceste două modele vi se par reprezentative acum în fața Moldovei? Am ajuns deja mai aproape de Georgia și am depășit faza Ucrainei? Sau, Doamne ferește, abia ne așteaptă deziluziile ucrainiene?
Eugen Revenco: „Eu cred, că problemele deziluziilor ucrainiene vin din partea așteptărilor și exagerate, probabil, din partea Vestului, și a societății ucrainene. Din cauza unor abordări mai mult vocale din partea administrației de la Kiev decât în acțiune, cu excepția anumitor segmente și media, dar care și acelea sunt în mare parte controlate de anumite cercuri de influență, bine că sunt multiple. Și apoi s-au bazat pe o antagonizare a Federației Ruse, în mod evident. Și miza Rusiei în Ucraina este mult mai mare.
Eu cred că noi, uneori, chiar exagerăm când căutăm vectorul de dezvoltare și încercăm să contrapunem Estul cu Vestul. Este evident, că Republica Moldova are interese comerciale în Est, în mod special în Federația Rusă. Aceste interese nu vor dispare nici atunci, când dacă vom deveni membri UE. Și acest interes, din contra, va trebui consolidat în timp. Relațiile economice oricând vor fi o parte din intersul nostru național în o serie de riscuri și provocări din partea Federației Ruse la adresa securității noastre, acestea sunt și militare și neconvenționale. Vedem prezența militară continuă a Federației Ruse în regiunea transnistreană. Vedem prezența agenților Federației Ruse în administrația de la Tiraspol, lucru confirmat și de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Și atunci, fără răspunsuri la aceste riscuri, noi nu vom avea o avansare.”
Europa Liberă: Eugen, dar dacă luăm strict interesele economice și este una să faci comerț cu Estul de la periferia fostei Uniuni Sovietice, și e cu totul altceva e să impui reguli de joc, sau să revendici reguli de comerț din interiorul Uniunii Europene pe post de membru-asociat. Sunt lucruri total diferite. E ca și cum te-ai uita, sau ai asculta un concert simfonic din sala de spectacol sau de pe scările teatrului, nu?
Eugen Revenco: „Federația Rusă cu certitudine este un actor comercial și noi avem nevoie de el. Și el tot este pe cale de a se moderniza. Ca să avem Rusia în rând cu lumea, cum s-ar spune, trebuie s-o avem în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Această organizație ne dă și mecanisme de soluționare a disputelor comerciale. Indiferent dacă sunt introduse sancțiuni de ordin politic sau altul, indiferent din care motive. De aici este interesul de a vedea o Rusie mai modernizată, care totuși ne-ar da careva garanții. Pentru că în relația bilaterală curată cu Federația Rusă nu există nici un fel de mecanisme de soluționare a litigiilor, decât cele politice. Or, discuțiile politice sunt asimetrice între Republica Moldova și Rusia.”
Europa Liberă: Adică, în politologia vulgară, asta se numește îmblânzirea ursului rusesc. Domnule Petru Bogatu, totuși Moldova a trecut de punctul de întoarcere, ceea ce la aviatori se numește punctul de întoarcere, când există combustibil doar pentru a ajunge la punctul final și nu mai există suficient combustibil pentru întoarcere.
Petru Bogatu: „Mai întâi aș vrea să precizez și într-adevăr, nu trebuie să confundăm interesul comercial cu interesul strategic al unei națiuni, sunt noțiuni total diferite. Da, capitalismul occidental a avut întotdeauna interes să vândă și să cumpere ceva din Rusia bolșevică, asta nu înseamnă că a adoptat vectorul bolșevic. Sunt lucruri total diferite. Nu trebuie să ne facem iluzii în privința Rusiei. Nici în privința modernizării Rusiei, nici în privința interesului geopolitic al acestei țări.
Citiți ultimele fragmente, publicate din o veche corespondență între Bill Clinton și Elțin, când nu era Putin la putere, care dovedesc un singur lucru, pe care îl știm azi poate mai mult ca oricând și Rusia are conștiința de sine a unei mari puteri. De aceea interesul ei de mare putere în refacere, nu contrează va reuși asta sau nu, este diferit de cel occidental, în ciuda viitoarelor cooperări, sau din contra animozități cu Occidentul.
Din acest punct de vedere și interesul nostrul, al Republicii Moldova, al Georgiei, și dacă vreți, al Ucraina dacă va prefera totuși să rămână un stat independent, sunt diferite. De aici vin și animozitățile. Nu contează ce spune Ghimpu, Filat sau Marian Lupu. Cu alte cuvinte, orișice discurs pro-european, pro-occidental, pro-NATO este perceput în Rusia ca o tendință, o idee, o încercare de antagonizare a relațiilor cu Rusia. Și de aici apar și tensiunile.
Vă asigur, cu cât cursul european al Republicii Moldova va fi mai clar, mai pronunțat, mai evident, cu atât mai multe probleme vom avea cu Rusia și nu depinde de cine va fi la guvernare la Chișinău, cine va da tonul în actuala Alianță și Lupu, Filat sau Ghimpu. Acest lucru s-a văzut foarte bine și în Ucraina, fiindcă ai întrebat ceva mai înainte. Spre deosebire de Georgia, Ucraina este, pe de o parte, o țară uriașă, o țară mare. Pe de altă parte, este mai puțin omogenă decât Georgia. În Georgia nu este opoziție, de exemplu, antioccidentală și filorusă. Georgienii sunt în mare lor parte, ca și oricare altă națiune care a fost au făcut parte din imperiul rus pe vremuri. Deci, chiar dacă nu este antagonistă, nu este ostilă față de Rusia, tratează Rusia ca și polonezii, ca oricine alții, cu destulă neîncredere.”
Europa Liberă: Dar Burjanadze vrea restabilirea relațiilor.
Petru Bogatu: „Asta este doar retorică, pentru că ce înseamnă restabilire? Georgia, repet încă o dată, nici Saakashvili nu a încercat să antagonizeze relațiile cu Rusia. Le-a antagonizat Rusia, pentru că nu-i place ce a făcut Saakashvili. Iată acum Rusia s-a mulțumit cu cursul lui Ianukovici. Fiți atenți, Rusia nu-și propune acum recuperarea Ucrainei definitiv, nici alipirea ei. Rusia nu poate înghiți Ucraina, pur și simplu.”
Europa Liberă: Nici măcar Crimeea nu poate.
Petru Bogatu: „Nu poate înghiți nici Crimeea. Nu-i trebuie un nou Caucaz. Cum a spus Lukașenko ceva mai înainte, când zicea că trebui sau nu trebuie să se unească Bielorius cu Rusia. Dar Rusia e mulțumită cu o Ucraină, care și-a pierdut elanul european și NATO. Deci, o Ucraină, care în fond nu-și propune și dacă va continua tot așa, nici nu se va pune problema alierii ei la comunitatea europeană sub nici o formă. Acest fapt mulțumește Rusia.
Dacă noi vrem să ajungem în aceeași situație, să ne bălăcim între Est și Vest, rușii vor fi mulțumiți. Nu poți să ai puțină orientare orientală și puțină orientare occidentală, pentru că nu poți să fii puțin gravid. Ești gravid sau nu ești.”
Europa Liberă: Domnule Bogatu, exact ați pus degetul pe rană și există oare riscul ca noua administrație de la Chișinău să ajungă pe o falsă traiectorie, în care pur și simplu să piardă energiile, elanurile pro europene, mai ales consumându-se în retorică echilibristă. Eugen?
Eugen Revenco: „Ei vor pierde timp, dacă nu se vor consolida și nu vor avea abordări comune față de riscurile care vin din exterior. Pentru că vorbim de Federația Rusă, dacă nu vor avea abordări și roluri bine împărțite în acest dialog.”
Europa Liberă: Diapazonul e demarcat deja și se aud îndemnuri să nu demonizăm Rusia, să echilibrăm politica pro-orientală cu pro-occidentală, o lăsăm mai moale cu discursurile belicoase. Asta este calea profitabilă?
Eugen Revenco: „Dacă privim partidele noastre politice, noi vom observa că sunt o serie de partide, care încearcă să se poziționeze ca lider în comunicarea cu Bucureștiul, sau favoritul. Și același lucru vedem, tentativa unor partide de a se profila ca preferații, liderii Moscovei la Chișinău.”
Europa Liberă: Interfața.
Eugen Revenco: „Atâta timp, cât va exista o asemenea concurență, vom rămâne fragili. Cum să minimalizăm sau să micșorăm riscurile unor intervenții din exterior? Probabil să adoptăm un curs, care nu ar da pretexte Federației Ruse, cel puțin pe termen scurt, de a exploata nu atât faptele, cât vorbele. De fapt, nici n-a fost agresivitate la adresa Federației Ruse în politicul moldovenesc în ultimii ani, cel puțin din 2005, 2006 încoace.
Probabil, că ar fi bine să nu se încerce scoaterea Rusiei în evidență, dar să se pună accentul pe discursul european, fără a încerca să se antagonizeze Federația Rusă. Altceva este, că NATO per se, sau abordarea problemei de securitate nu trebuie să fie o sperietoare. Și probabil, că aici ar trebui fapte pentru consolidarea sistemului de securitate în general, și apoi vorbă despre oricare orientări, dar care vor fi cumva, cândva. Or, ele nici nu sunt acum pe agendă.
Republica Moldova rămâne în continuare neutră, dar este o țară cu un sistem de securitate sub orice nivel de critică și evenimentele din aprilie 2009 au arătat incapacitatea de a gestiona situația cel puțin la nivel local.”
Europa Liberă: Să vă mai întreb ceva: ce comportament așteaptă de la Republica Moldova Europa? Că tot vorbim despre compatibilități și incompatibilități. De fapt, Bruxelles-ul ce așteaptă de la administrația de la Chișinău în raport cu Răsăritul, domnule Bogatu? Îmi amintesc încă domnul Petru Lucinschi, pe când era președinte, spunea și nu-i adevărat, că Occidentul ar cere abandonarea CSI-ului. Ce semnale există, ce vrea Occidentul de la Chișinău? Cum să-și construiască relațiile cu Rusia, în special, și cu CSI-ul, în general?
Petru Bogatu: „CSI, într-adevăr, nu se pune problema abandonării CSI pentru că nu există o astfel de organizație. Există un club, un club politic, care nu deranjează pe nimeni, nici pe occidentali și nici pe ruși. Occidentul ar fi, Uniunea Europeană în speță, dar și Statele Unite ar fi deranjați, dacă am da curs cererii unora și am adera, de exemplu, sau am pune problema aderării la uniunea vamală Rusia-Bielarus-Kazahstan. Asta este cu totul altceva.”
Europa Liberă: Pe care și Marian Lupu, a propos, recent a condamnat-o.
Petru Bogatu: „Da, evident, pentru că Marian Lupu, orice s-ar spune, cunoaște foarte bine interesul occidental și probabil cunoașterea acestui interes, dar și relațiile pe care le are Partidul Democrat și Marian Lupu cu cercurile occidentale și europene în speță, cât de filorus ar părea acest partid, dar în fond au înclinat balanța în favoarea unei coaliții pro europene.”
Europa Liberă: Și, revenind, ce vrea Occidentul de la moldoveni?
Petru Bogatu: „Occidentul vrea și a vrut mereu consecvență și cristalizarea opțiunilor politice. Nu este vorba și nici nu se pune problema demonizării, pentru că am auzit. Cei care vorbesc în acești termeni, inclusiv politicienii noștri, presa nu fac nimic altceva decât să vorbească în termenii propagandei, un anumit soi de propagandă rusească. Pentru că nimeni, nici măcar Mihai Ghimpu nu a avut măcar o tentativă de a diaboliza Rusia. Și aici revin la ceea ce am mai spus și chiar Decretul cu privire la ziua de 28 iunie nu este un atac împotriva Rusiei, dar este o problemă care ține de trecutul nostru și de fosta Uniune Sovietică. Că a fost perceput de Rusia, asta e altceva și asta e problema actualei guvernări de la Moscova.
Occidentul, și asta înțelegem și asta deducem din discursurile multiple ale emisarilor occidentali, care vin la Chișinău în ultimul timp tot mai des, vrea consecvență, vrea sincronizarea vieții noastre politice, economice cu standardele europene, ca să vorbesc foarte schematic. Și cu cât mai mult vom avansa pe acest plan, cu cât mai mult vom întreprinde foarte concrete de schimbare la față a Republicii Moldova, ca într-adevăr să începem să fim percepuți ca niște europeni, nu să ne punem niște măști, cum s-a făcut până acum, cu atât mai bine pentru Republica Moldova. Și cu atât mai multe șanse va avea în viitor de integrare europeană. Mai întâi de ridicare a vizelor pentru călătoriile în Europa și multe, multe alte lucruri.”
Europa Liberă: O mică paranteză și în timpul sărbătorilor de revelion polemizam, la un pahar de șampanie, pe marginea acestui Decret „buclucaș”. Am încercat să aduc următorul argument: Mihai Ghimpu, vorbind la modul metaforic, n-a făcut și n-a putut să facă mai mult, decât a făcut Soljenițin. N-a făcut mai mult decât a făcut Vladimir Putin, care a acceptat să transmită documentele privind Katyn ca să reglementeze relația cu polonezii. Se pare că acest argument l-a acceptat colegul meu de polemică.
Petru Bogatu: „Dar ceea ce a făcut Soljenițin este literatură. Ceea ce a făcut Mihai Ghimpu este politică, de aceea deranjează.”
Europa Liberă: De asta am zis de Putin.
Petru Bogatu: „În ceea ce privește Putin și Rusia trebuie să înțelegem un lucru și că și relația cu Polonia, acuma cu Katyn-ul, ș.a.m.d., retorica pro modernizare a lui Dmitri Medvedev, care uneori se bate cap în cap cu afirmațiile făcute în aceeași zi de Vladimir Putin, toate acestea dovedesc nu anumit o schimbare de optică strategică a Rusiei, ci oportunism. Oportunism, pe care-l urmărim zi de zi.
Iar opțiunea strategică a Rusiei rămâne aceeași și o putere, care trebuie să-și redea măreția de altă dată. Azi-mîine sau cândva, sfere de influențe în zonele pe care le-au controlat rușii pe vremea sovietică, cu precădere în fostele teritorii sovietice ș.a.m.d. Aici este punctul de divergențe dintre Occident și Rusia.
Occidentul, în principiu, acceptă ideea de sfere de influență. Aici, a propos, aș vrea să lămuresc un aspect, unii iau în derâdere și persiflează pe această temă, spunând: cum așa? Și americanii, și britanicii, și alți occidentali au și ei sfere de influență ș.a.m.d. Când vorbim de sfere de influență, avem în vedere limitarea dreptului național de a alege. Și nu cred, că americanii exercită presiuni asupra Mexicului, sau asupra altor țări ca să aleagă o direcție sau alta, o opțiune sau alta.”
Europa Liberă: Adică simplificând, americanii vin în Afganistan ca să creeze condiții de libertate pentru afgani.
Petru Bogatu: „Exact.”
Europa Liberă: Și nu pentru a impune un președinte pe care au vrut să-l pună Uniunea Sovietică.
Petru Bogatu: „Același lucru și în Irak și, a propos, din punctul meu de vedere, Irakul totuși a fost un succes, cu toate problemele care au apărut ulterior și terorism, dezbinarea țării, ș.a.m.d., pentru că Irak încet, dar se mișcă spre un model democratic.”
Europa Liberă: Da, în comparație cu perspectiva pe care o avea Irakul cu dictatorul în frunte. Eugen, ce vrea Occidentul de la Moldova în relația cu Răsăritul?
Eugen Revenco: „Lucruri simple: în primul rând să nu antagonizăm Răsăritul. Doi: să avem relații bune de vecinătate atât cu Estul, cât și cu Vestul. Iar când vorbim despre integrare europeană Bruxelles-ul așteaptă de la noi acțiuni. Am avut discursuri despre intenții un an de zile, anul anterior, am avut reforme amânate anul trecut. Acum, în acest an vor începe examenele, testările care vor proba dacă dorința noastră este susținută, sau rămâne la nivel de intenție. Acolo unde Ucraina nu a trecut examenul și acolo unde Ucraina a decepționat foarte mult Occidentul este nu atât în retorica primilor ani Iușcenko, dar în acțiunile guvernelor ulterioare de la Kiev, care nu au știut și nu au tradus în acțiune toate promisiunile pe care și le-au asumat.”
Europa Liberă: La modul practic, cum poți să tratezi Rusia, că vorbim despre Rusia în principal, astfel încât să nu dai senzația de vasal, să păstrezi demnitatea, să nu te uiți de jos în sus spre președintele Medvedev? Cum să păstrezi demnitatea, având aceste probleme, litigii, vulnerabilități, când ești dependent de Gazprom, etc? Domnule Bogatu, cum să construiești relația?
Petru Bogatu: „Să te comporți cu demnitate, mai ales că avem și modele de comportament cu demnitate și modelul Baltic, în primu rând. Și trebuie să ținem minte, pur și simplu, că umilirea în fața Rusiei nu ne salvează și Moscova nu crede în lacrimi, chiar ei spun asta. Și Letonia, a propos, Estonia și Lituania până la urmă au impus respect, deși au avut de-a lungul celor două decenii o sumedenie de probleme, tensiuni și reproșuri dinspre Est.
Același lucru trebuie să-l facem și noi. Să ne vedem de treabă, în primul rând. Să ne urmărim interesul, pentru că, repet, izbândește o țară care-și urmărește interesul natural, național. La ceea ce a spus Eugen, de exemplu, ce așteaptă de la noi Occidentul, dar invers și mai întâi acțiuni pro europene și pe urmă să nu antagonizăm Risia. Pentru că dacă era altfel, atunci, de exemplu, Occidentul nu s-ar fi zbătut ca să fie aici o coaliție de centru-dreapta. Putea să se împace și cu comuniștii, care pun în prim plan o relație bună cu Rusia, iar cu Occidentul – să vedem, cu integrarea europeană dacă se poate sau nu.”
Europa Liberă: Să ne luăm banii și mai vedem.
Petru Bogatu: „Da, să mai vedem. Mai cu seamă, repet, antagonizarea Rusiei nu este problema noastră, este problema Moscovei.”
Europa Liberă: Domnule Revenco, sfaturile Dumneavoastră pentru președintele, fie și interimar, Marian Lupu, care se va întâlni odată și odată cu Dmitri Medvedev. Și cum va trebui să se uite el la președintele rus, astfel încât să nu scoată în evidență statura lui?
Eugen Revenco: „Pe șezute.”
Europa Liberă: Să-și ia un taburet, nu?
Eugen Revenco: „Există o linie roșie, peste care Federația Rusă nu este gata să pășească. Să-și construiască nici un fel de relație pragmatică cu nimeni și aici vorbim despre crearea acestui spațiu rusesc, sau unde gândește și vorbește, dar mai mult gândește și acționează rusește.
Aici primul element și cel mai important este limba, un instrument care este folosit. Și ca să nu fii vasal în relația cu Federația Rusă și haideți, să învățăm o lecție din anul 2010. Președintele interimar a emis un Decret, care a fost interpretat altfel la Moscova și aplicate anumite sancțiuni în raport cu Republica Moldova.
Clasa politică și conducerea de atunci au găsit de cuviință, în primul rând, să blameze șeful statului, decât să ia o atitudine comună față de măsurile disproporționate și ilegal aplicate în relația cu Republica Moldova. Deci, primul element de slăbiciune este că actorii politici s-au grăbit să placă Moscovei în acel moment.”
Europa Liberă: Adică trebuie să se pună de acord și până la semnarea Decretului și, mai cu seamă, după.
Eugen Revenco: „Și chiar dacă se comite o anumită greșeală, chiar dacă este asemena greșeală, ea trebuie tratată cu demnitate. Care a fost problema atunci? Că ministrul leancă a găsit de cuviință să-i facă reproșuri lui Ghimpu, dar nu să ia atitudine față de declarația lui Lavrov la adresa Republicii Moldova și șefului statului interimar. Aceea a fost o abordare nedemnă.”
Petru Bogatu: „A propos, și rușii au speculat imediat asta. Ce a spus Lavrov la scurt timp după asta? Că în fond la Chișinău noi n-avem cu cine vorbi, pentru că noi nu știm cine conduce țara asta. Deci, acest comportament inconsecvent și în contradicție în interiorul guvernării sunt doar ca un bumerang împotriva întregii puteri politice și au de pierdut toți, și cel care a făcut eroarea, sau dincontra a făcut un lucru bun, și ceilalți, care l-au criticat.
Și aici văd partea bună a principiului consensualității, pentru că eu sper, partea proastă am spus deja, posibil să existe lucruri care vor trebui să fie rezolvate și nu vor fi, din cauza că nu se va găsi un limbaj comun. Partea bună este, că nu vor fi derapaje de acest gen, când se va crea impresia, că stânga nu știe ce face drapta.”
