Astăzi, toată lumea discută frenetic despre creșterea prețurilor. Cresc prețurile la gaze, petrol, pîine, fructe, transport etc. Ar fi naiv să dăm toată vina pe guvernanți, în condițiile în care inflația și creșterea prețurilor la resursele energetice și la produsele alimentare sînt importate. De exemplu, prețul la petrol pe piețele internaționale a crescut în ultimele șase luni cu 50%, iar la grîul de panificație – cu 80%.
Într-o economie de piață funcțională prețurile sînt dictate, în primul rînd, de cerere și ofertă. Și totuși noi avem specificul nostru moldovenesc”. Este piață, este și cerere, numai că oferta vine în mare parte de la băieții deștepți” care și-au împărțit bazarul” pe parcele și dictează prețurile consumatorului. Mai nou, acest fenomen se numește monopol”.
Acum cîțiva ani, acești băieți isteți”, dar fără multă carte, i-au angajat pe alți băieți, cu mai multă carte, dar mai puțin deștepți, să analizeze toate fluxurile bănești din țară. Concluzia a fost simplă: import – produsele energetice, carne, pește, făină, medicamente; export – metal uzat, băuturi alcoolice, servicii bancare, transport feroviar și aviatic, telefonie fixă; pentru o mai bună informare și media și reclama.
Ce este categoric contraindicat? Investițiile într-o fabrică, producție, infrastructură etc. Guvernul? A intervenit… Este amuzant cum stau miniștrii mai noi sau mai vechi în prezidiu, asistați de ofițerii de poliție și dictează micilor întreprinzători prețurile de catalog.
Îmi aduc aminte, cum un predecesor de-al meu la Guvern (de altfel, mult stimat de mine), invita la ședințele sale cu răuplatnicii la buget un general de poliție de vreo 150 kg. Așa considera dumnealui că este mai convingător. Numai că generalul dorea să fie și el mai convingător și într-o bună zi a venit la Guvern cu un dulău, cît el de mare. Absurd?! Bineînțeles!
Ar fi mai bine ca autoritățile să scoată barierele vamale, tehnice, politice, legale și piața își va face treaba.
Citind titlul articolului, vă veți întreba probabil: Dar care este legatura între prețul la pîine sau carburanți și prețul unei bănci?!”. Regretabil, dar aceleași fenomene s-ar putea întîmpla și pe piața serviciilor financiare. Monopolul ascuns sau fățiș din partea grupurilor de influență locale a stopat, practic, dezvoltarea sectorului bancar, conservîndu-l la nivelul anilor 90 ai secolului trecut.
Cei 2-3 jucători externi importanți sînt presați și verificați la sînge. De aceea, este foarte greu să determini, cît costă o bancă în Moldova.
Trebuie luate în considerare și fenomenele globale. Sectorul bancar internațional se confruntă cu cîteva provocări majore: nevoia de a ridica substanțial capitalul și nivelul de lichiditate, constrîngerile din partea Regulatorului (Băncile Naționale). Astfel, interesul față de sistemul bancar moldovenesc este minim.
Și totuși, ca să fiu mai tehnic în expunere, vreau să propun un algoritm de decizie elaborat de colegii mei în colaborare cu partenerii de la Liberty Investment.
Care sînt criteriile ideale pentru a investi într-o piață financiară?
1Implementarea reformelor. De obicei, sectorul bancar este primul și cel mai mare beneficiar al reformelor economice și politice.
2 Nivelul relativ scăzut al activelor bancare, raportat la PIB (mai mic de 60-70%).
3 Bariere mari la penetrarea pieței datorită concentrației în top a primelor 5 bănci (mai mult de 60%).
4 O guvernare transparentă și responsabilă. Băncile sînt foarte sensibile la corupție.
5 O politică macroeconomică adecvată:
– deficit bugetar rezonabil și în scădere (maximum 3%);
– datorii externe mici (mai puțin de 50% din PIB);
– investiții străine directe, de portofoliu și transferuri bănești de la persoanele fizice, fiecare mai mult de 5% din PIB;
– inflație de o cifră;
– exporturile mai mari de 40% din PIB;
– economiile gospodăriilor casnice, mai mult de 14% din veniturile lor totale.
6Impozite în PIB mai puțin de 35%.
7 Politică monetară deschisă, cursuri de schimb flexibile, intervenții valutare minime, libertatea fluxului de capital.
Este evident că doar rareori mai mult de 4-5 factori coincid. Dar, fiecare poate să-și facă propriile evaluări. Cert este că așteptările potențialilor cumpărători ai instituțiilor bancare sînt între coeficientul 1 la o participare minoritară și 1.3 la una majoritară, din evaluarea netă a activelor unei bănci.
Ca vînzator, aș dori ca piața să mă contrazică, ca cumpărător și sînt gata să plătesc.
