Europa Liberă: Dle Țăranu, încă înainte de a pleca dl Leancă la Moscova, reprezentantul oficial al ministerului rus de Externe, Alexandr Lukașevici a menționat că această vizită „capătă o semnificație simbolică în contextul aniversării a zecea de la semnarea în noiembrie 2001 a Tratatului de prietenie și colaborare între Republica Moldova și Federația Rusă”. […] Cum vedeți Dvs. această vizită și drept una de rutină sau totuși una care ar mișca oarecum carul din loc?
Anatol Țăranu: Nu știu în ce măsură relația moldo-rusă astăzi se găsește în stadiul în care se poatre mișca ceva radical în ceea ce privește relația dintre R. Moldova și Federația Rusă, relația interstatală. Noi continuăm să avem o situație destul de delicată în acest domeniu. Relația moldo-rusă este profund marcată de conflictul transnistrean și, din păcate, relația interstatală foarte mult suferă din acest motiv. Atîta timp cît nu este reglementat conflictul transnistrean, relația moldo-rusă va fi una foarte specială și noi nu vom avea posibilitatea să dezvoltăm relațiile interstatale într-o manieră normală, cum ar fi o relație cu un oricare alt stat.
Federația Rusă continuă să rămînă factorul principal în ceea ce privește reglementarea politică în Transnistria și nu întotdeauna acest factor are o influență pozitivă în acest sens. Din acest punct de vedere, desigur că vizita ministrului de externe a R. Moldova la Moscova își are specificul său. Desigur este foarte mult conținut simbolistic în această vizită, dar sunt și elemente care ar putea să imprime conotație nouă acestei vizite. Și în primul rînd acest lucru este legat de posibilele mișcări pe direcția reglementării politice în Transnistria.
Europa Liberă: Același Alexandr Lukașevici menționa că problematica transnistreană se va regăsi în discuțiile celor doi miniștri de Externe (așa cum și spuneți Dvs.) și preciza că „de conducerea Republicii Moldova depinde în ce direcție va avansa deblocarea procesului de negocieri și pe ce bază va fi posibil să se discute despre variantele de compromis ale statutului pentru Transnistria și garanțiile realizării acestora în practică”. Mingea, așa dar, este din nou plasată în partea de teren a Chișinăului?
Anatol Țăranu: Nu. Este o poziție mai veche a Federației Ruse. Ei nu renunță la această abordare, din păcate. Și trebuie să recunoaștem că această abordare nu este deloc una constructivă. Nu o dată am avut posibilitatea să vorbesc și reiterez această idee și R. Moldova nu dispune de resurse interne suficiente pentru a obține un progres semnificativ pe direcția reglementării politice în Transnistria. Ar fi o mare greșeală să căutăm soluția acestei probleme pe axa Chișinău-Tiraspol, ceea ce este abordarea pe care o impune Federația Rusă.
Reglementarea politică în Transnistria depinde în măsură hotărîtoare de implicarea actorilor importanți internaționali. Reglementarea demult a devenit nu o afacere, nu, hai să spunem așa, o acțiune internă a R. Moldova, ci este demult o chestie internaționalizată și depinde de actorii internaționali și în mare măsură, poate în măsură hotărîtoare, de Rusia.
Europa Liberă: Diplomații ruși susțin în continuare că și în dialogul lor cu partenerii occidentali punctul de pornire în negocieri asupra căruia se insistă este egalitatea părților conflictuale… Credeți că poate fi o condiție acceptabilă și pentru partenerii occidentali această egalitate între niște autorități constituționale recunoscute și unele separatiste nerecunoscute?
Anatol Țăranu: Asta e problema mare care demult servește ca un element ce dinamitează procesul de reglementare în Transnistria. Ce înseamnă aceste părți egale în abordarea Federației Ruse? De fapt, este o poziție foarte, foarte apropiată de cea a Tiraspolului și eu mă tem că poziția Tiraspolului este în fond influențată de poziția Moscovei. Părți egale în interpretarea Tiraspolului înseamnă că R. Moldova și regimul secesionist de pe malul stâng al Nistrului sunt părți egale ca actori internaționali, adică egalitatea aceasta este recunoscută la nivel internațional. În realitate nu este această situație. Da, noi am putea fio părți egale, ca părți care participă la un proces de negocieri în acel sens că nimeni nu este lipsit de dreptul de a vorbi în cadrul acestor negocieri, de a expune poziții ș.a.m.d. Nu mai mult.
Din păcate, Federația Rusă privește această problemă mult mai larg și admite ingerințe în ceea ce se numește suveranitatea R. Moldova ca stat. Și acest lucru, repet, pereclitează procesul de reglementare politică în Transnistria.
Europa Liberă: Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov pare să accepte, pentru prima dată, în condiții explicate de domnia sa, reformarea misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană prin transformarea acesteia în una internațională. Evident, a precizat domnia sa, în contextul reglementării conflictului… Vi se pare o surpriză?
Anatol Țăranu: Nu mi se pare o surpriză. Rusia demult vorbește despre acest lucru. Să ne aducem aminte despre declarația comună a președintelui Federației Ruse și președintele R. Moldova din 18 martie 2009, unde iarăși a fost reiterat principiul sincronizării a reglementării politice în Transnistria cu retragerea armatei, una, și cu refacerea mecanismului de pacificare în Transnistria. Ce înseamnă de fapt sincronizarea? Aceasta înseamnă de fapt că refacerea acestui mecanism poate să se producă doar după atingerea unui rezultat politic în reglementare. Ceea ce de fapt face inutil tot acest proces. Din acest punct de vedere Rusia desigur că joacă concomitent pe două mese când face declarații de felul acesta.
Europa Liberă: Cum poate fi văzută afirmația șefului diplomației ruse privind interesul Moscovei, subliniat acum, de a evacua și casa cât mai repede cu putință a munițiilor și armamentului în general depozitate în regiunea transnistreană?
Anatol Țăranu: Iarăși trebuie să vedem în ce măsură poziția Rusiei este una foarte sinceră. Același Lavrov și-a adus aminte despre faptul că în 2003, Rusia pe parcursul unui an a evacuat prin intermediul a 50 de garnituri de tren aproape jumătate din materialul militar stocat la Colbasna. Deci, jumătate. De fapt, este nevoie de un singur an ca această problemă să fie lichidată, dar iată că Rusia nu face acest lucru. Deci, iarăși se invocă un motiv și haideți să atingem un progres în ceea ce privește reglementarea politică în Transnistria și atunci noi suntem gata să evacuăm armamentul, cu toate că nu excistă o legătură strînsă între aceste două procese. Rusia ar putea să evacueze materialul militar din Transnistria fără să facă o legătură dură cu procesul de reglementare.
Trebuie să recunoaștem că Rusia continuă să rămînă un partener foarte complicat în ceea ce privește reglementarea politică. Și atunci cînd Rusia spune că noi dorim să obținem reglementarea pe calea acordării Transnistriei unui statut special, păi nu e nimic nou. Despre acest lucru se vorbește deja de două decenii.
Europa Liberă: Dl Lavrov a acceptat invitația omologului său moldovean de a vizita Republica Moldova… Este doar politețe diplomatică sau chiar reflectă o schimbare de optică și de intenții în relațiile moldo-ruse?
Anatol Țăranu: Există o problemă. În ultimul timp, brusc, s-au activat partenerii noștri occidentali în ceea ce privește căutarea unei soluții în Transnistria și Rusia este foarte mult derajată de acest lucru. Haideți să ne amintim că, cîteva luni în urmă, același Lavrov a fost nevoit să recunoască că pouiția Rusiei în ceea ce privește crearea unei noi arhitecturi a securității europene este pusă într-o dependență directă de partenerii occidentali de progresele reglementării politice în Transnistria. Chiar mai mult, Lavrov a spus că este un test pentru Rusia în ce măsură ea poate să fie un partener credibil pentru Occident în crearea acestei noi arhitecturi de securitate în Europa. A fost spusă cu o doză bună de incertitudine de către Lavrov, fiindcă Rusia este acum în căutarea unei soluții. Pentru prima dată poate în ceea ce privește soluționarea politică în Transnistria, Rusia este pusă în fața necesității sde a alege între „răul mare” și „răul mic”, Rusia este pusă în condiția când interesul ei major în Europa depinde acum de ceea ce se întîmplă în Transnistria. Sponsorizarea incontinuă de către Rusia a regimului secesionist din Transnistria începe să se prefacă într-o „meteahnă”, într-o foarte mare problemă pentru Rusia. Și desigur că Rusia este cointeresată să găsească o soluție în Transnistria.
Europa Liberă: Dle Țăranu, Vă mulțumim.
