Eugen Revenco: „liberalizarea regimului de vize trebuie să ducă la creșterea securității spațiului estic fără riscuri pentru UE, nici migrațional, nici din punct de vedere al corupției, al crimei organizate, traficului de ființe umane.”
La începutul acestui an Republica Moldova a primit din partea Uniunii Europene planul de acțiuni pentru obținerea călătoriilor fără vize în spațiul Schenghen. După epuizarea sarcinilor înscrise în acest plan, moldovenii ar putea evita cozile de la ambasade pentru obținerea vizelor. Pentru că o vorbă din popor spune că e mai bine să înveți din greșelile altora, Republica Moldova ar putea profita de experiența țărilor din Balcanii de Vest pentru a obține un rezultat pozitiv, dar mai ales, unul rapid. Cum? Aflăm într-o discuție matinală cu Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociația de Politică Externă.
Europa Liberă: Dle Revenco, din câte știm săptămâna trecută ați fost într-o vizită de documentare în Serbia și Macedonia, țări care din 2009 au undă verde pentru călătoriile în spațiul Schenghen. Ce ar putea Republica Moldova să învețe din experiența țărilor balcanice?
Eugen Revenco: „Experiența țărilor balcanice este puțin diferită și parcursul lor este puțin diferit de cel al Republicii Moldova și ceea ce ne așteaptă. Pentru Balcani, liberalizarea regimului de vize a constituit revenirea la un regim de călătorie pe care l-au avut cu 20 de ani în urmă. În timp ce pentru Moldova acest argument nu este atât de puternic, noi am avut călătorie liberă doar câțiva ani și doar cu România și unele țări din regiune, membre ale UE deja.
Este important că decizia politică urmează să fie luată peste o perioadă anumită de implementare a planului de acțiuni privind regimul liberalizat de vize. Aici vom avea verificări foarte dure din partea UE, pentru că mecanismele diferențiază, mecanismele și metodele de verificare devin mai sofisticate, dar și impactul liberalizării a fost observat de UE deja asupra acestor țări.
Bunăoară, s-a observat că odată cu liberalizarea regimului de vize a crescut numărul solicitanților azil, anume abuzul de acest sistem. Probabil că UE va trebui să pună în aplicație un mecanism special de prevenire a abuzurilor, dar și țara noastră ar trebui să elaboreze măsuri compensatorii pentru preveni exodul de populație în acest caz”.
Europa Liberă: Vreți să sugerați că Uniunea Europeană va fi mai precaută în cazul Republicii Moldova?
Eugen Revenco: „Cu siguranță va fi mai precaută, pentru că vedeți Dvs care-i situația, liberalizarea regimului de vize trebuie să ducă la creșterea securității spațiului estic care să nu prezinte riscuri pentru UE, nici migrațional, nici din punct de vedere al corupției, al crimei organizate, traficului de ființe umane. Republica Moldova însă, în pofida retoricii pe care o are, se pare că începe să nu producă rezultate. Dacă ne referim la traficul de ființe umane, atunci cruciale sau cele mai important criterii vor fi în continuare cele aplicate de SUA, iar aici Republica Moldova se pare că se mișcă de la nivelul doi spre nivelul trei, din păcate…”
Europa Liberă: Adică mai rău?
Eugen Revenco: „Mai rău și asta este marele paradox în această istorie de succes. În timp ce Macedonia a fost unul dintre liderii regionali și acest coeficient american s-a ridicat până la 1, vedeți care este contrastul deja?”
Europa Liberă: Dar care este explicația, dle Revenco, pentru că de regulă se invocă Transnistria, se invocă transparența frontierei de la est?
Eugen Revenco: „Știți, eu cred că este problema în ineficiența aplicării acelor reforme promise și problemele trebuie căutate în interior, de ce aceste probleme au apărut în continuare. Eu cred că este vorba de ineficiența sistemului afacerilor interne în general, dar și o coordonare insuficientă sau chiar proastă putem spune a implementării angajamentelor asumate față de partenerii externi.
Mai este și un element politic important pe care trebuie să îl reținem: că țările din Balcani își închid dosarele de monitorizare în fața Consiliului Europei în ceea ce privește angajamentele de aderare, bunăoară Serbia, care a aderat în 2003 în următorii câțiva ani, adică în 2008 și-a încheiat procedura de monitorizare. Republica Moldova este monitorizată mai bine de 15 ani și așa cum scrie în rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, trecerea la o etapă superioară sau la un nivel avansat în relațiile cu UE nu poate avea loc fără închiderea angajamentelor asumate la momentul aderării la Consiliul Europei”.
Europa Liberă: Dle Revenco, dar mai are Republica Moldova șanse să adere odată cu țările din Balcanii de Vest la UE decât să rămână în Parteneriatul Estic alături de țări ca Belarus sau Ucraina?
Eugen Revenco: „Eu cred că unica, așa cum spune și Ministerul de Externe, unica ofertă reală care este astăzi este Parteneriatul Estic. Valorificarea acestei politici estice este ceea ce putem să facem și ceea ce trebuie să facem”.
Europa Liberă: Deci trenul este pierdut, să zicem așa?
Eugen Revenco: „Eu nu aș vorbi de trenuri pierdute, dar aș vorbi despre perspective îndelungate. Nu aș închide ușile de pe acum, este prea trist dacă începem să ne tăiem perspectivele noi înșine. Calitatea reformelor și schimbarea realităților în țară este ceea ce trebuie să ne preocupe în primul rând, iar UE este o lumină la capătul tunelului. Fără acest efort și dacă începem de pe acum să ne facem probleme, desigur că nu o să ajungem.
Parteneriatul Estic reprezintă o politică evolutivă și nu este chiar atât de rău că avem alte cinci țări în acest parteneriat față de care putem face diferența și atunci din această competiție regională putem obține și rezultate. Țări mari ca Ucraina pot deschide uși și am văzut în ceea ce privește regimul liberalizat de vize, Ucraina a fost cea care prima a obținut această foaie de parcurs sau plan de acțiuni iar dacă ar fi fost Republica Moldova singură, nu știu dacă o obținea”.
Europa Liberă: Ținând cont de perioada în care țările din Balcanii de Vest au obținut liberalizarea regimului de vize, cât de realist este termenul pe care și l-a propus guvernul de la Chișinău pentru obținerea unui regim liberalizat de vize? Sfârșitul lui 2012?
Eugen Revenco: „Nu știu dacă 2012 este un termen realist sau final pe care și l-a fixat guvernul. Este important ca în perioada care urmează guvernul să demonstreze că reformele care au pornit și gestionarea întregului sector de afaceri interne nu prezintă riscuri și pericole. Eu știu că programul de guvernare este întocmit pentru patru ani și se pare că guvernul vrea în doi ani de zile să implementeze toate elementele de ordin tehnic. În cazul Serbiei, perspectiva de lungă durată, cum este și la noi astăzi, a constituit circa patru ani. Între patru ani ar putea fi un termen rezonabil. Iarăși, nu știu dacă putem vorbi spre 2012, eu m-aș orienta cel mult la un termen de 2013, atunci când se va termina implementarea programului de guvernare și atunci vom putea verifica exact dacă s-a ținut guvernul de cuvânt sau nu”.
