Astăzi la Moscova ar urma să fie reluate oficial, după cinci ani de pauză, negocierile în așa-numitul format „5 + 2” privind reglementarea transnistreană. La masa tratativelor sunt programați să se regăsească reprezentanții Republicii Moldova, regiunii transnistrene, Rusiei, Ucraine și OSCE, precum și și cu statut de observatori și ai Uniunii Europene și SUA. Se reia totul de la capăt sau există acum o bază nouă pentru niște negocieri mai rezultative? Vom discuta în această dimineață cu analistul Radu Vrabie, coordonator de programe la Asociația pentru Politică Externă.
Europa Liberă: Reuniune la Moscova astăzi, reuniune care, după cum se speră, cel puțin, ar putea însemna reluarea negocierilor în format „5+2”, întrerupte la 2006. De fapt, dle Vrabie, ce se va întâmpla azi în capitala Rusiei înseamnă chiar reluarea convenită a negocierile în formatul respectiv sau doar o tentativă de reanimare a acestei formule de tratative?
Radu Vrabie: „Uitîndu-ne la reglementarea transnistreană, este greu să ne așteptăm că vor fi evoluții spectaculoase astăzi; istoria acestui proces de reglementări ne arată că va fi, mai degrabă, un anumit lucru meticulos.
Acest lucru îl putem vedea și din pozițiile actorilor formatului „5+2”. Ieri am văzut că liderul transnistrean, Igor Smirnov, a declarat că poziția Transnistriei va fi bazată pe rezultatele referendumului din 2006, ceea ce presupune, cel puțin în opinia lor, independența și ceea ce, în opinia mea, demonstrează faptul că Transnistria nu își dorește o reluare formală a negocierilor „5+2” sau, chiar dacă o va face, o va face cu compromisuri foarte mari din partea Republicii Moldova.
Ce ar însemna compromisuri? Probabil lucruri care s-au mai vehiculat înainte: este vorba despre renunțarea la legea din 2005. Pe de altă parte, important pentru noi ar fi nu dacă se vor relua negocierile în format oficial, ci ce se va discuta? Pentru că aacă nu va fi menționat despre integritatea și suveranitatea Republicii Moldova, documentul care va fi semnat și de reprezentanții Tiraspolului, atunci acest proces riscă să se transforme într-un nou proces prin care am tot trecut în anii ʼ90, când ne așezam la masa de negocieri fără a avea o finalitate clară și, de cele mai multe ori, acele documente finale au fost în defavoarea Republicii Moldova; și aici mă refer și la memorandumul Primakov și la „aproape semnatul” memorandum Kozak.”
Europa Liberă: Ce s-a schimbat din 2006, când au fost întrerupte negocierile în formatul „5+2”, încât rostul cel puțin al unor noi negocieri acum în format „5+2” să fie mai evident și să existe așteptări justificate că tratativele vor fi mai rezultative?
Radu Vrabie: „ «5+2» este un format politic. Din păcate, din 2006, discuții de natură politică nu au mai avut loc, toate discuțiile neformale care au avut loc pe parcursul anului trecut au fost mai degrabă niște discuții despre chestiuni curente, chestiuni economice, sociale; or, pentru noi, pentru Chișinău, este foarte important să avem discuții despre statutul politic al Transnistriei, pentru că o situație de stagnare în status quo-ul actual joacă la mână doar celor care nu își doresc reintegrarea Republicii Moldova.
În acest timp au loc anumite procese pe malul drept, pe malul stîng, vedem că problema transnistreană nu este o problemă stresantă pentru populația de pe malul drept. În același timp, pe malul stâng crește o nouă generație de oameni, sunt tineri care s-au născut în așa numita „Transnistrie independentă”, nu au un trecut comun cu Republica Moldova și asta face să îndepărteze malurile, or pentru noi este important să putem relua discuțiile despre statutul politic, pentru că numai în așa fel putem să apropiem reintegrarea celor două maluri.”
Europa Liberă: Premierul Vlad Filat a declarat în ajun că „s-a muncit extrem de mult” în vederea acesti reuniuni, că „au fost întreprinse foarte multe acțiuni despre care nu am avut cum să vorbim pentru că au ținut de negocieri”. Dvs. ce înțelegeți că s-a făcut din spusele premierului?
Radu Vrabie: „Este clar că principalii actori ai formatului „5+2” își doresc reluarea negocierilor formale. Mă refer și la UE și SUA, cât și la Rusia, care are nevoie în dialogul său mai larg cu Germania și UE, să aibă anumite succese pe dosarul transnistrean. În același timp, nu cred că problema transnistreană este ca și rezolvată și că Rusia va „ceda” interesele sale în Transnistria foarte ușor. Probabil va nevoie de compromisuri foarte mari și din partea Republicii Moldova. Acum este important să vedem la ce compromisuri suntem noi gata să mergem și este gata clasa politică să facă anumite măsuri, chiar nepopulare aș spune eu.”
Europa Liberă: Dar dvs ce credeți, cât de mult ar putea „ceda” statul unitar R. Moldova sau până la ce limită în soluționarea conflictului?
Radu Vrabie: „Este o întrebare foarte importantă pentru că, în opinia mea, Republica Moldova a tot făcut cedări pe parcursul procesului de reglementare, astfel încât suntem acum cam la linia roșie în care mai putem să cedăm ceva. De aceea este important cum vom reuși să administrăm această situație deloc ușoară, fiindcă schimbul despre care se mai vorbește pe culoare, renunțarea la legea din 2005 și în egală măsura renunțarea Transnistriei la referendumul din 2006, mi se pare într-un fel inegal.
Pe parcursul anilor, referendumurile în regiunea transnistreană, care nu au fost recunoscute și despre care sunt dubii că au fost făcute în condiții democratice, nu pot echivala cu o lege votată unanim în Parlamentul Republicii Moldova. Ca noi să putem răspunde la această întrebare este nevoie de o implicare a tuturor actorilor din clasa politică.
Eu cred că în procesul de reglementare a conflictului transnistrean este nevoie ca toate forțele politice de la Chișinău să înțeleagă că aceasta nu mai este o chestiune pe care trebuie să o folosești în scopuri înguste, de partid, și trebuie să fie o chestiune de interes național.”
Europa Liberă: Și totuși, Republica Moldova este guvernată de o coaliție destul de pestriță, ca să spunem așa. Ați observat divergențe între componentele coaliției privind modul în care ar urmă să se soluționate definitiv conflictul transnistrean?
Radu Vrabie: „În linii mari, Alianța de guvernare are o poziție în vederea reglementării transnistrene, care este transpusă în programul de guvernare; dar să nu uităm că mai există și Partidul Comuniștilor, o forță importantă în procesele politice din Republica Moldova. Sunt convins că datorită acestei lupte politice care există la Chișinău, orice schimbare, orice decizie în problema transnistreană ar putea fi, să spunem așa, atacată de către PCRM.
Este important să avem un consens asupra problemei transnistrene la nivel național, nu doar în cadrul Alianței. Totuși, speranțele noastre se leagă, sigur, de faptul că acum suntem reprezentați foarte bine la Moscova, și mă refer aici și în plan intern, la vicepremierul pentru reintegrare, dl Carpov, cît și la faptul că avem și un context favorabil extern. Este important acum cum administrăm acest context in interesul Republicii Moldova, în interesul locuitorilor de pe malul drept și malul stâng al Nistrului.”
Europa Liberă: Dle Vrabie, frate, frate, dar brânza e cu bani. Are Republica Moldova buget pentru eventuale programele de reintegrare dacă presupunem că negocierile vor merge pe un făgaș favorabil Republicii Moldova?
Radu Vrabie: „Până nu demult, Chișinăul nu avea niciun leu alocat pentru reglementarea transnistreană. Acum există un buget, e adevărat, mic, de aproape 10 mln lei; avem, desigur, bani promiși de donatorii externi, în special 15% din toți banii care vin în Republica Moldova din partea Uniunii Europene. Însă pornind de la întrebarea dvs, cred că Republica Moldova are nevoie să aibă un buget mai consistent când vine vorba de reglementarea transnistreană, cu care să poată implementa anumite proiecte în partea stângă a Nistrului.
De cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă pe malul drept, toate eforturile pe care Republica Moldova încearcă să le facă în regiunea stângă a Nistrului, nu sunt cunoscute locuitorilor de acolo; or, pentru noi, făcând abstracție de procesul politic, important este și câștigarea acestor oameni. Transnistria nu este un teritoriu abstract, ci sunt locuitori ai Republicii Moldova, rude, prieteni de-ai noștri care se află pe cealaltă parte a Nistrului.”
Europa Liberă: Dle Vrabie, vă mulțumim. A fost analistul Radu Vrabie, coordonator de programe la Asociația pentru Politică Externă.
