Prima reuniune oficială în formatul „5+2” pentru reglementarea problemei transnistrene va avea loc la Vilnius în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie, după o întrerupere de aproape șase ani. Decizia de reluare a negocierilor oficiale, întrerupte la începutul anului 2006, a fost luată la Moscova la 22 septembrie. Participanții la întrevederea din capitala Rusiei au convenit ca prima întrevedere oficială în formatul „5+2” să fie dedicată discuțiilor privind principiile și procedurile procesului de negocieri oficiale. Eugen Carpov, vicepremierul pentru reintegrare a acordat un interviu in exclusivitate pentru Europa Libera.
Europa Liberă: Ați anunțat deja că la finele acestei luni de noiembrie la Vilnius urmează să vă întâlniți iarăși în formatul 5+2. Aceasta ar însemna un început de negocieri?
Eugen Carpov: „Da. În cazul în care reuniunea va avea loc și sper foarte mult că așa se va întâmpla, asta va fi de fapt acel început de negocieri, pentru care am pledat în permanență. De fapt, până acum, inclusiv decizia de la Moscova, adoptată pe 22 septembrie, însemna voința părților de a relua dialogul în formatul negocierilor oficiale. Iar acum, în noiembrie, pe data de 30, la Vilnius vom demara practic discuțiile. Și aceste discuții se vor concentra pe subiecte concrete, care țin de reglementarea conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: A propos, chiar premierul Vlad Filat într-un interviu cu Europa Liberă spunea că și acest format 5+2 ar trebui să aibă un program de acțiuni. Aceste acțiuni ar trebui din timp să fie puse pe foaie.
Eugen Carpov: „Este adevărat, și practic discuții asupra acestui program, după cum l-ați numit Dumneavoastră, eu i-aș spune agenda procesului de negocieri. Pentru prima rundă de discuții oficiale noi avem două subiecte pe care urmează să le discutăm: principiile procesului de negocieri, și al doilea aspect important este agenda acestor negocieri. Nu agenda unei reuniuni propriu-zise, dar agenda întregului proces. Vom discuta asupra domeniilor concrete, care trebuie să fie incluse ca parte componentă a negocierilor. Principalele domenii importante sunt aspecte politice ale reglementării conflictului, probleme de securitate, pe care le avem între cele două maluri ale râului Nistru, după care aspecte de deblocare a unei activități normale în domeniul economic și comercial între Chișinău și Tiraspol, aspecte sociale, care vizează persoane concrete. Mă refer la cetățenii moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului.
Tot aici sunt și elemente de garanții pe care le discutăm de fapt pe parcurs, care există astăzi atât în formatul misiunii de pacificare, pe care o avem atât cu participarea partenerilor noștri internaționali din afara procesului de pacificare și multe alte elemente pe care le vom considera necesare să fie parte a discuțiilor noastre pe parcurs.”
Europa Liberă: Unele voci acreditează ideea că din moment ce urmează să aibă loc aceste așa-zise alegeri în stânga Nistrului ar fi mai greu de vorbit despre un succes, despre o realizare în cadrul discuțiilor în formatul 5+2 până nu se limpezesc apele în stânga Nistrului, să vă fie foarte clar cu cine discutați de acolo.
Eugen Carpov: „Autoritățile de la Chișinău niciodată nu au recunoscut procesele electorale din stânga Nistrului. Republica Moldova nu ține cont de aceste procese. Deci, negocierile asupra reglementării conflictului transnistrean trebuie să meargă în baza agendei, pe care ne-am propus-o noi. Evident că având așa-numit proces electoral în nerecunoscuta regiune, participanții în negocieri de la Tiraspol sunt probabil limitați în competențele de a expune anumite poziții din partea dânșilor. Noi înțelegem și ținem cont de acest fapt. Tocmai din acest motiv pentru prima reuniunea s-a propus abordarea unor subiecte cu caracter general, care nu se referă nemijlocit la aspecte legate de statutul regiunii transnistrene, ca parte componentă a Republicii Moldova, care va fi element de discuție pentru următoarele ședințe, în baza unor proceduri discutate în luna noiembrie.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, dar acest proiect de statut pentru regiunea de Est a Republicii Moldova există?
Eugen Carpov: „Un proiect concret, care astăzi ar fi propus nu există și nici nu presupunem să prezentăm un asemenea proiect la întâlnirea din 30 noiembrie. Proiectul respectiv există ca elemente, care au fost elaborate și anterior de către grupurile de negociatori din Chișinău, cât și propuneri care au venit din partea mediatorilor și observatorilor pe parcurs.
Deci, există foarte multe documente, care ar putea constitui anumite elemente în calitate de sursă de inspirație pentru viitoarele discuții. Dar este evident că noi avem documente de bază, care sunt pentru noi punctul de pornire. Mă refer în primul rând la Constituția Republicii Moldova și suntem un stat recunoscut în cadrul frontierelor sale din anul 1990, teritorial integru, suveran, membru plenar al familiei internaționale a statelor. Reieșind din acest principiu suntem gata să discutăm cu toți partenerii implicați în formatul 5+2 subiectul statutului regiunii transnistrene ca parte componentă.
Constituția prevede oferirea unui statut de autonomie pentru această regiune și suntem absolut de acord să discutăm acest statut de autonomie. În cadrul negocierilor suntem disponibili să abordăm pe cât de departe ar putea să meargă această autonomie, să vedem care ar fi competențele sau divizarea competențelor între autoritățile centrale și autoritățile din regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Domnule vicepremier, dar până la urmă rezultatul, sau eșecul acestor negocieri depinde de cine stă în fruntea acestei regiuni, de autoritățile de acolo, de la Tiraspol?
Eugen Carpov: „Personalitatea care stă în fruntea administrației nerecunoscute din regiune este un element subiectiv. Până la urmă suntem într-o lume mult mai extinsă, mă refer din punct de vedere geopolitic și formatul de negocieri pe care-l avem și 5+2, include actori suficient de importanți, care să dețină instrumentele necesare pentru a canaliza negocierile într-un făgaș constructiv, pragmatic, bazat pe norme și principii ale dreptului internațional, care țin de soluționarea conflictelor. Deci, voința, sau dorința unei persoane din stânga Nistrului poate să existe, dar trebuie să existe în primul rând niște reguli de joc, care sunt impuse de actorii recunoscuți ai scenei internaționale.”
Europa Liberă: Bine, dar aceste reguli de joc nu s-au respectat pe parcursul a 20 de ani.
Eugen Carpov: „Spre regret, multe reguli nu se respectă și nu este doar în cazul Republicii Moldova, concret a conflictului nostru. Există multe zone, care continue să beneficieze de anumite statute nerecunoscute și vedem că și alte conflicte în proces de soluționare durează ca termen foarte mult. Putem să ne uităm la conflictul din Cipru, de exemplu, este un stat care există divizat de mai mult timp, care are niște evoluții foarte spectaculoase, când o parte a devenit și membru al Uniunii Europene a acestui stat și negocierile continue mai departe.
Dar eu nu vreau să spun că asta este un exemplu bun pentru R. Moldova, un exemplu de urmat. Sunt convins că pentru noi este conflictul să fie soluționat și R. Moldova să continue mișcarea spre Uniunea Europeană ca un stat reintegrat, ca un stat puternic, ca un stat care știe ce vrea, care își urmează calea pe care și-a ales-o și care practic pentru Republica Moldova nu are alternativă – integrarea europeană.”
Europa Liberă: Nu în zadar v-am întrebat în ce măsură depinde reușita acestui proces de negocieri de voința politică a celor de la Tiraspol pentru că, dacă e tot să-l citez pe premierul Vlad Filat, el spunea că Igor Smirnov nici pe departe nu este un interlocutor cu care ai putea ușor să discuți, sau să găsești limbaj comun, să cazi de acord. Și atunci politica promovată de Smirnov bănuiesc că este politica pe care o promovează și cei care vin la negocieri.
Eugen Carpov: „Noi trebuie să fim conștienți că vrem sau nu vrem, în Republica Moldova în anul ʼ92 a avut loc un conflict armat, unde spre regret au decedat cetățeni moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului. A trecut suficient timp, 20 de ani aproape, pentru ca să ne debarasăm de anumite clișee ale perioadei de atunci, din ʼ92 și să vedem lumea prin prisma secolului 21. Prin prisma unor norme, principii, valori europene, ca parte a continentului în care ne aflăm.
Eu aș vedea ca o necesitate ca și domnul Smirnov să vadă soluționarea conflictului prin prisma nu a războiului din ʼ92, dar a realităților de astăzi. Astăzi în Republica Moldova, la Chișinău avem elite totalmente noi politice, și în Guvern, și în Parlament, și în toate structurile noastre. Nu mai avem persoane care să trăiască cu fobia războaielor, cu fobia unor dușmani, cu fobia necesității protejării pe căi armate a unor interese.
Suntem într-o lume interconectată, unde nu se mai admit conflicte, sau utilizarea forței, sau discriminarea unora de către alții. Astăzi trebuie să construim poduri între noi, nu să ne divizăm în continuare.
Astăzi trebuie să ne apropiem pentru că cu cât mai mult mă ocup de acest conflict cu atât mai mult sunt convins că nu există nici o deosebire dintre locuitorii de pe malul stâng și cei de pe malul drept. Sunt aceiași cetățeni moldoveni, sunt aceiași etnici ruși, ucraineni, care locuiesc pașnic și conviețuiesc pașnic cu toată lumea, atât la Chișinău, cât și pe malul stâng al Nistrului.
Cred că trebuie să ne debarasăm de ideea că o reglementare a conflictului prin reunificarea Republicii Moldova ar aduce beneficii unor grupuri din populația acestei țări. Nu este adevărat. Nu trebuie să existe câștigători și perdanți în urma reglementării conflictului transnistrean.
Sunt și pledez pentru o soluție în care toată lumea să aibă beneficii, mă refer la toți cetățenii acestui stat, care să poată să beneficieze de o viață mai bună, de standarde mai înalte, de un nivel de respectare a drepturilor omului cu mult mai înalt decât este acum, mă refer la regiunea transnistreană. De un nivel de dezvoltare economică, de care am beneficia cu toții împreună. Deci asta este politica Guvernului.”
Europa Liberă: Bine, dar percepția Dumneavoastră nu e și percepția celor de la Tiraspol. Vă întrebam pe cât de ușor este de discutat cu ei. să admitem că cu domnul Smirnov e mai greu, cu domnul Iastrebceac e mai ușor?
Eugen Carpov: „Domnul Iastrebceac este un șef al grupului de negociatori. Este o persoană din generația tânără și cu care cred că putem găsi limbă comună ca doi negociatori în problematica de care ne ocupăm. Iar cu domnul Smirnov eu personal nu discut și nu pot să vă spun cum e să discuți cu el.”
Europa Liberă: În scurt timp la Chișinău urmează să vină șeful diplomației ruse, domnul Lavrov. Indiscutabil că subiectul transnistrean va figura pe agenda discuțiilor moldo-ruse la cel mai înalt nivel. Moscova, Kremlinul devin mai cooperanți în ceea ce privește identificarea unei soluții durabile pentru conflictul transnistrean?
Eugen Carpov: „Nivelul de cooperare între Republica Moldova și Federația Rusă, inclusiv pe problema reglementării conflictului transnistrean este în ascendență.”
Europa Liberă: Dar când ziceți în ascendență ce puneți la bază?
Eugen Carpov: „De exemplu, acum două săptămâni Republica Moldova a fost vizitată de viceministrul de Externe din Moscova, domnul Karasin. Recent, în formatul 3+2 a venit negociatorul șef de la Moscova. Anterior am avut două runde de negocieri în regim de consultări la Moscova cu ajutorul și suportul autorităților ruse am reușit să obținem decizia de reluare a negocierilor oficiale.
Contăm foarte mult și pe vizita domnului Lavrov în cadrul căreia sunt sigur vom avea un schimb de opinii pe toate dimensiunile cooperării noastre bilaterale, inclusiv pe aspectele de colaborare în cadrul diverselor organisme internaționale din care facem parte.
Transnistria nu va fi ultima pe agendă, vă asigur. Avem ce discuta. Federația Rusă este un actor important, inclusiv pentru Republica Moldova, dar și mai important pentru regiunea transnistreană. Și nu este secret de ce, pentru că din Federația Rusă vine cea mai mare asistență financiară, economică.”
Europa Liberă: Vedeți, dimensiunea politică e una, dimensiunea economică și umanitară e alta. Atunci cum înțelegem?
Eugen Carpov: „Este adevărat, eu consider că în cazul în care un actor deține instrumente atât pe dimensiunea politică cât și economică, cooperarea cu celălalt partener devine mult mai ușoară, pentru că acest instrumente pot fi și trebuie îmbinate.
Dacă există un interes economic, există și modalitatea de discuții constructive pe partea politică. Dacă se oferă anumite beneficii pe partea economică sigur că se pot solicita și anumiți pași pe dimensiunea politică. Deci, Federația Rusă poate să aplice diverse formule de dialog cu reprezentanții din Tiraspol.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, Moscova nu obosește să spună că susține integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova. De ce nu ar coordona cu guvernarea de la Chișinău acest ajutor pe care îl oferă regiunii din Estul Moldovei?
Eugen Carpov: „Este o întrebare foarte pertinentă. De mai mult timp ea face parte din agenda discuțiilor noastre. Pe lângă multe aspecte de cooperare într-o manieră foarte constructivă și în beneficiul ambelor părți, există și mici subiecte, care necesită a fi
Mai logic ar fi să existe o cooperare cu Chișinăul, inclusiv pe problema ajutoarelor umanitare care sunt transmise în regiune.
discutate în continuare și subiectul la care v-ați referit este unul dintre ele. Desigur, mult mai logic ar fi să existe o cooperare cu Chișinăul, inclusiv pe problema ajutoarelor umanitare care sunt transmise în regiune. Chișinăul nu ar vrea să beneficieze sub nici o formă de o parte din aceste ajutoare. Ba mai mult decât atât: noi am declarat-o partenerilor noștri de la Tiraspol că suntem gata să examinăm posibilitatea distribuirii și unor ajutoare care vin la Chișinău din partea Occidentului pentru Republica Moldova proporțional să fie repartizat și pe malul stâng al râului Nistru. Și atunci o politică de același tip din partea Federației Ruse ar crea o unitate în viziunea partenerilor noștri care ne acordă asistență.”
Europa Liberă: Moldovei de fiecare dată i se amintește doar despre datoriile pe care le-ar avea Transnistria pentru importul de gaze naturale rusești. Și aici parcă s-ar pune punct, nu știu de ce. Deși ar trebui să se pună virgulă.
Eugen Carpov: „E și asistența umanitară care se oferă în regiune și datoriile pentru gaze naturale care se consumă în regiune care nu se plătesc, și alegerile se organizează în regiune și secțiile de votare, care se deschid de către Federația Rusă. Toate acestea sunt elemente pe care noi le discutăm, pentru care există puncte oficiale de vedere din Chișinău pe care le expunem partenerilor noștri ruși. Căutăm împreună soluții.”
Europa Liberă: Prezența observatorilor ruși la așa-zisele scrutine din stânga Nistrului, deși de multe ori ați atenționat partenerii de la Moscova că este totuși ilegal să se înregistreze prezența acestor observatori, ei continue să vină.
Eugen Carpov: „Explicațiile pe care le-am primit sunt următoarele: instituțiile oficiale ale statului din Federația Rusă nu trimit observatori la aceste așazise alegeri.”
Europa Liberă: Dar Duma de stat nu ar fi o instituție?
Eugen Carpov: „Iar în Duma de stat deputații, ca și deputații din Republica Moldova, au o doză de autonomie, pentru că ei sunt aleșii poporului, au o agendă pe care și-o coordonează cu propriul său electorat, reprezintă anumite partide politice și acționează pe cont propriu dese ori, fără a urma niște instrucțiuni, care de fapt nu există.”
Europa Liberă: Dar e un tertip.
Eugen Carpov: „Asta este poziția exprimată în permanență de instituțiile abilitate de la Moscova. Evident că, după cum spuneți Dumneavoastră, anumite elemente sunt discutabile și trebuie discutate în continuare.”
Europa Liberă: După ce Igor Smirnov simte că nu mai are sprijinul Moscovei, pentru că în multe cazuri pleda pentru aderarea Transnistriei la Federația Rusă, iată că mai nou am auzit despre convocarea unui eventual plebiscit, un referendum care ar include chestiunea cu privire la alipirea Transnistriei la Ucraina. Cum ați comenta?
Eugen Carpov: „Probabil sunt elemente care țin de campania electorală așa-numită din regiune. Până în prezent cu Ucraina, cu Federația Rusă nu s-a discutat niciodată nici la nivel oficial, nici la nivel neoficial, mă refer la instituțiile statale, despre o eventuală alipire a regiunii undeva. De fiecare dată avem asigurările pe care le avem, atât la nivel oficial exprimate prin comunicatele sau declarațiile ministerelor de Externe, șefilor statului, cât și discuții neoficiale în care se respectă suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Nu pot exista asemenea discuții, pentru că ele nu au nici o șansă de succes. Eu aș spune ba mai mult, că dacă care stat ar aborda la nivel oficial asemenea probleme, el ar putea să aibă un dialog dificil nu doar cu Republica Moldova, dar și cu instituții internaționale, cum sunt Consiliul Europei, OSCE, Uniunea Europeană, pentru că asta ar însemna un amestec în treburile interne ale Republicii Moldova atâta timp cât regiunea este considerată și de jure, și de facto parte componentă a statului nostru.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, paralel cu acordarea unui statut special regiunii de Est a Republicii Moldova, Transnistriei, discutați, continuați să insistați asupra retragerii armatei ruse din stânga Nistrului?
Eugen Carpov: „Prezența militară rusă este anticonstituțională. Trupele care se află în regiunea transnistreană trebuie divizate în două părți și o parte care participă în operațiunea de pacificare, care se desfășoară sub umbrela acordului din ʼ92, semnat dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Și o altă parte a trupelor, care au mai rămas în regiune sunt depozitele de muniții militare din localitatea moldovenească Colbasna, care se află la frontiera cu Ucraina și trupele care efectuează paza acestui obiectiv militar.
Munițiile de la Colbasna și tot efectivul militar care efectuează paza acestora trebuie retras neîntârziat, necondiționat, fără nici o legătură cu soluționarea conflictului transnistrean. Termenele retragerii acestor muniții și trupe au expirat cu mulți-mulți ani în urmă. Deci astăzi nu se discută o careva legătură cu rezultatul soluționării conflictului transnistrean. Iar despre partea de militari ruși care participă în cadrul misiunii de pacificare este un subiect pe care noi îl vedem pentru discuții în paralel cu reglementarea conflictului.
Noi am vrea să îmbunătățim regimul zonei de securitate. Regimul respectiv din zona de securitate să nu creeze în continuare provocări și incidente, dar să fie un regim mult mai apropiat ambelor părți, mă refer și la Chișinău, și la Tiraspol în dialogul acesta, care să fie un regim asigurat de o misiune de pacificare care să ne apropie, să vină cu soluții și să ne aducă împreună. Să nu ne separeu în continuare, cum a fost scopul de bază al misiunii din 92.”
Europa Liberă: Dar acum insistați asupra modificării statutului forțelor de menținere a păcii?
Eugen Carpov: „Este un subiect, care nu a fost niciodată scos de pe agendă. Atâta timp cât negocierile oficiale au fost întrerupte evident că a fost dificil să purtăm discuții. Dar împotriva lipsei negocierilor oficiale, la nivelul inclusiv al președinților din Federația Rusă, din Ucraina, subiectul respectiv se aborda și există mai multe documente internaționale, semnate de președinții acestor state, care menționează necesitatea transformării misiunii actuale de pacificare în una cu caracter internațional și preponderent civilă.”
Europa Liberă: Când se va trece de la abordare la realizare? Pentru că iarăși trebuie să luăm în calcul și poziția Tiraspolului, și voința politică a Moscovei.
Eugen Carpov: „Evident că trebuie luați în calcul mai mulți factori pentru că nu este doar decizia Republicii Moldova. Este un format pentru misiunea de pacificare și este un acord convenit cu Federația Rusă. Evident, pentru o înlocuire a acestui format trebuie să suspendăm sau să anulăm acordul din ʼ92, dar la momentul respectiv trebuie să avem convenit un alt acord. Pentru că nu ar fi bine să încetăm o operațiune și să lăsăm spațiu neacoperit juridic.”
Europa Liberă: Dar există un alt acord?
Eugen Carpov: „Deocamdată nu există. Există dialog cu structurile internaționale și cu toți partenerii asupra viziunii fiecăruia cum am putea obține acest deziderat. Și în programul Guvernului, ca una din prioritățile pentru reglementarea conflictului transnistrean se menționează necesitatea transformării misiunii de pacificare. Deci, transformării spre o misiune calitativ nouă, care să aducă un sprijin foarte clar procesului de reglementare. Misiunea de pacificare trebuie să fie element care să grăbească soluționarea conflictului, nu să-l congeleze în continuare, cum a fost în perioada ultimilor 20 de ani.”
