Republica Moldova și-a început cooperarea cu NATO în 1992 când a aderat la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic. Cu doi ani mai târziu, Moldova devine parte a programului Parteneriatul pentru Pace văzut drept unul cu rol hotărâtor în procesul de includere a noilor membri. În 2006, este aprobat și primul Plan Individual de Acțiuni al Parteneriatului cu NATO focusat asupra sprijinirii procesului de reformare internă a Republicii Moldova. Într-un interviu acordat la Bruxelles Europei Libere, ambasadorul Republicii Moldova la NATO, Mihai Gribincea, s-a declarat dezamăgit de rezultatele acestei cooperări.
Euriopa Liberă: Dumneavoastră probabil cunoașteți cel mai bine cum stau lucrurile în relația actuală a Republicii Moldova cu NATO. Cum ați descrie această relație?
Mihai Gribincea: „Cooperarea noastră cu Alianța Nord-Atlantică este una bună, dar, aș spune eu în același timp, modestă. Și este modestă din cauza mai multor factori, dar principalul ar fi, după mine, faptul că societatea moldovenească, chiar elitele politice de la Chișinău înțeleg într-o anumită măsură eronat rolul pe care îl are NATO în lume. Și percepția NATO este una greșită. Societatea moldovenească, dar și politicienii privesc NATO prin ochelari sovietici și, din păcate, după timpul care a trecut vreau să spun că nu s-a schimbat prea mult în această percepție. Unii – din interes, iar alții – din necunoaștere văd în NATO o organizație militaristă care încearcă să-și impună punctul de vedere într-o parte sau alta a globului, inițiază operațiuni militare și așa mai departe. Și foarte puțini știu sau se fac a nu ști că de fapt toate operațiunile NATO sunt de obicei sub mandat ONU, ceea ce înseamnă că aceste operațiuni sunt legitime din punctul de vedere al dreptului internațional. Din cauza acestei percepții greșite a NATO și relațiile noastre cu NATO, evident, au de suferit. Cred că potențialul pe care ar putea să-l aibă cooperarea noastră cu NATO nu este nici pe departe folosit. Moldova ar putea beneficia cu mult mai mult dintr-o cooperare mai strânsă cu NATO și una din sarcinile mele aici, ca ambasador, este anume să fac tot posibilul ca această cooperare să fie extinsă.”
Europa Liberă: V-aș ruga chiar să exemplificați. Ce ratăm și de ce?
Mihai Gribincea: „Se poate de vorbit foarte mult despre aceasta, dar eu aș putea să vă spun un lucru foarte important și în urma unei cooperări mult mai strânse cu NATO, forțele armate ale Republicii Moldova ar avea foarte mult de câștigat. De ce țări, chiar din CSI, Ucraina de exemplu care se declară o țară neutră, sau Armenia, care este membră a Tratatului de securitate colectivă a CSI, au trupe în Afganistan, iar Republica Moldova – nu? De ce Armenia în luna mai a hotărît chiar să-și sporească trupele în Afganistan și consideră acest lucru normal, nu se teme de iritarea Rusiei, nu se teme că va fi acuzată că contribuie la destabilizarea unor zone sau că participă la acțiuni „militariste”, iar Republica Moldova nu-și permite acest lucru?”
Europa Liberă: Dar de ce credeți că soldații moldoveni ar trebui să fie și ei prezenți acolo unde sunt prezenți așa cum spuneți soldații armeni?
Mihai Gribincea: „E foarte simplu. Pentru că în prezent, când lumea este atât de interdependentă, nu poți să soliciți doar să fii un consumator de securitate fără a fi un furnizor de securitate. Și nu poți ani în șir să soliciți asistența din partea unor organizații internaționale, să spunem în reglementarea conflictului din Transnistria sau în retragerea trupelor ruse din Transnistria, iar în același timp să fii un observator la ceea ce se întâmplă în lume. Dacă vrei ca cineva să te ia în serios, să demonstrezi că ești un participant al vieții internaționale, al proceselor care au loc în lume, trebuie să încerci să-ți aduci contribuția măcar cât îți permit posibilitățile.”
Europa Liberă: Credeți că NATO are astfel de așteptări în raport cu Republica Moldova? Altfel, NATO ar fi fericită dacă Republica Moldova ar zice, de exemplu, că vrem și noi să participăm la o operațiune sau alta?
Mihai Gribincea: „Nu cred că Republica Moldova poate ferici NATO. Pentru că în cazul Moldovei, chiar dacă vorbim despre trimiterea unor instructori sau medici geniști într-o operațiune NATO, asta nu poate ferici Alianța. Nu despre asta este vorba. Este vorba despre ceea ce numim „ați arăta solidaritatea”. Uneori acțiunile simbolice sau politice sunt mai importante decât faptul ca atare. Cu atât mai mult că în trecut, pe timpul chiar al lui Vladimir Voronin, Moldova a participat la operațiuni, a participat chiar în Irak până în 2008 cu geniști. Deci, nu văd de ce acum Moldova nu ar participa cu instructori, sau cu medici, sau cu geniști de exemplu în Afganistan. Am demonstra că suntem un partener, că atunci când se iau decizii putem și noi cel puțin să ne exprimăm dorința de a fi parte a procesului. Dar, din păcate, în prezent în anumite privințe Moldova seamănă mai mult cu nu suporter care se uită la un meci de fotbal și nu participă la proces. Deci, e una să fii pe terenul de fotbal și să joci fotbal și e alta să stai să privești.”
Europa Liberă: Este în această privință Republica Moldova un caz singular? V-aș ruga chiar să comparați prestația noastră în relația cu NATO cu cea a Ucrainei, a Georgiei, a Armeniei. Suntem cu toții parteneri, deși înțeleg că Ucraina și Georgia au un parteneriat mai special, mai privilegiat cu NATO…
Mihai Gribincea: „Deja am vorbit despre Armenia. Spuneam că în luna mai, ea a decis să sporească numărul militarilor, dacă nu greșesc de la 45 la 160 de persoane. Nu e mult, dar contează anume simbolismul despre care vorbeam. În ce privește Georgia, tot e un caz aparte. Pentru că Georgia este probabil țara care își dorește cel mai mult să devină membră a NATO. Moldova nu-și dorește să devină membră, nu are asemenea aspirații, știm cu toții că în Constituția Moldovei sunt articole care prevăd neutralitatea Moldovei. Dar dacă vorbim despre participarea în operațiuni, Georgia are probabil în Afganistan, de exemplu, cel mai mare contingent raportat la cap de locuitor. Cred că e chiar prima țară după numărul de militari participanți în operațiune. Cel mai mare contingent… La începutul anului aveau 925 de militari și știu că recent intenția era de a spori numărul lor până la numărul unei brigăzi. Ucraina la începutul anului avea și ea vreo 20 de militari. Iarăși e vorba despre simbolismul la care mă refeream mai sus. Dar asta pe de o parte. Pe de alta, este și un factor politic foarte important. Și am să vă dau un simplu exemplu. A avut loc ministeriala NATO de la Berlin. Moldova nu a fost invitată la ministerială tocmai din acest motiv, că nu participă la operațiuni. Pentru că la ministeriale sunt invitați partenerii care participă în Afganistan, Libia, membrii alianței. Dacă Moldova ar fi avut cel puțin 3 oameni în Afganistan, cum are Austria, sau Irlanda care are 7, deci dacă aveam 3 oameni acolo, Moldova ar fi fost invitată la ministerială și ar fi fost parte la un proces despre care vorbeam mai devreme. Or, în felul acesta Moldova riscă să rămână în afara unor procese, unor decizii care se iau.”
Europa Liberă: Dle ambasador, dar probabil că aveți o explicație de Moldova a ales postura aceasta de suporter, cum apreciați chiar dumneavoastră…
Mihai Gribincea: „Percepția populației și a clasei politice de la Chișinău în ceea ce privește ce este NATO. În al doilea rând – teama de a irita Rusia. Pentru unii este foarte ușor să spună că suntem neutri, deci nu trebuie să participăm la nici una din operațiuni. Dar ei uită că neutralitatea aceasta rămâne doar pe hârtie, pentru că nu este respectată de anumite țări care își mențin trupele pe teritoriul Moldovei ilegal și nu respectă această neutralitate. Dar în același timp insistă ca Moldova să rămână o țară neutră. Deci, sunt mai multe explicații ale acestei situații. Dar spunând toate acestea, vreau să subliniez că în ultimul timp Moldova evident că a făcut unii pași care au amplificat puțin dialogul nostru cu NATO. Exemplu al acestei amplificări poate fi considerat în primul rând reuniunea Consiliului parteneriatului euro-atlantic care a avut loc la 16-17 iunie la Chișinău și la care au participat reprezentanți ai peste 50 de țari. A fost domnul Dirk Bremghelman, asistent al secretarului general NATO, care a avut întâlniri cu conducerea țării. Un alt exemplu ar fi faptul că la sfârșitul lunii august și începutul lui septembrie la Chișinău a avut loc exercițiul „Codrii” la care au participat reprezentanți ai peste 40 de țări. Acestea sunt exemple că, poate prea lent, dar ceva se schimbă în relația noastră cu NATO. Aceste lucru este foarte important mai ales în contextul discuțiilor care au loc în Republica Moldova despre neutralitate. Pentru că foarte des neutralitatea în Republica Moldova este iarăși greșit înțeleasă.”
Europa Liberă: Chiar vroiam să trecem la acest subiect. Dacă tot am diagnosticat relația noastră cu NATO, știm de ce boală suferim, atunci cînd asistentul general al NATO spunea la Chișinău, de exemplu, că neutralitatea nu ar trebui să ne împiedice să colaborăm mai bine, ce se are în vedere?
Mihai Gribincea: „Păi, cred că cel mai simplu este să ne uităm la relația altor țări neutre cu NATO. Elveția, Finlanda, Suedia. Mă rog, poate termenul este altul și nealiniate, neparticipante la blocuri militare – dar politica lor, activitatea lor demonstrează că nimic nu împiedică aceste țări să aibă o cooperarea foarte, foarte bună și extinsă cu NATO. Și poate foarte mult fac referire la operațiunea din Afganistan, dar de exemplu Suedia are acolo 500 de militari, Finlanda – 165. Deci, statutul de neutralitate sau de nealiniere nu le împiedică să aibă io cooperare foarte strânsă cu NATO.”
Europa Liberă: Unii ar spune că poate nu avem cu ce, dle Ambasador…
Mihai Gribincea: „Nu cred că nu avem cu ce. Cred că deocamdată este vorba despre voința politică, lipsa acestei voințe.”
Europa Liberă: Dle ambasador, dar e ceva straniu cu statul nostru de neutralitate, nu-i așa? Unii zic că neutru înseamnă să fii recunoscut la nivel internațional ca atare. Pe de altă parte, avem o armată străină staționată în Transnistria. Nu vi se pare că sunt cel puțin două motive din care este straniu acest statut?
Mihai Gribincea: „Nu cred că statutul este straniu. Până la urmă este o stipulare în Constituție care a fost adoptată și noi, dacă dorim să respectăm legea, trebuie să respectăm și acest articol al constituției. Este straniu, într-adevăr, dacă ne uităm că anumite țări, sau o țară, Rusia, care își ține trupele pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal, insistă asupra neutralității Republicii Moldova. Logic ar fi să-și retragă trupele și apoi să insiste pe neutralitatea Moldovei. Din punctul acesta de vedere, da, este un lucru straniu. Dar dacă voință poporului va fi alta, această stipulare din constituție oricând poate fi schimbat. Poate pentru locul geopolitic pe care îl are Moldova statutul de neutralitate nu este cea mai rea opțiune. Este mai rău modul în care este înțeles acest statut de neutralitate – ca un obstacol în calea cooperării cu anumite organizații internaționale, în cazul dat cu NATO. Asta îmi pare mai ciudat.”
Europa Liberă: Este însă esențial important ca să rezolvăm conflictul transnistrean șu apoi să ne gândim la o apropiere de NATO?
Mihai Gribincea: „Georgia este un foarte bun exemplu în acest sens. Abhazia și Osetia nu împiedică Georgia să aibă o relație foarte bună cu NATO și, mai mult decât atât, să aspire direct de a deveni membră a organizației. NATO, la rândul său, recunoaște aspirațiile Georgiei de a deveni într-o zi membră a alianței. Deci, nu văd o relație între rezolvarea conflictului transnistrean și apropierea de NATO. Dimpotrivă, Republica Moldova ar trebui să mulțumească NATO pentru asistența pe care ne-a acordat-o de-a lungul anilor în cea ce privește retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Și aici m-aș referi în primul rând la principiul susținut de NATO privind așa numitul „acord al statului gazdă” pentru prezența trupelor străine pe teritoriul altui stat. Deci, din punctul acesta de vedere, avem toată susținerea NATO. NATO susține integritatea teritorială a Republicii Moldova. Ar fi desigur bine ca acest conflict să se rezolve și să fie cu un conflict nesoluționat mai puțin. Deci, nu cred că este o legătură între cooperarea dintre Republica Moldova și NATO și conflictul din Transnistria. Poate sunt unele efecte în ceea ce privește percepția acestei cooperări și cum este utilizată cooperarea Moldovei cu NATO în Transnistria unde, mă rog, liderii transnistreni văd în NATO o organizație dușmănoasă intereselor Transnistriei, intereselor Rusiei. Și folosesc imaginea NATO pentru a îndoctrina populația. Că, iată, Republica Moldova vrea să devină membră a unei organizații militariste. Este vorba despre utilizarea imaginii NATO în scopuri propagandistice. Dar conflictul transnistrean nu este un obstacol și nu poate fi un obstacol pentru cooperarea Moldovei cu NATO.”
Europa Liberă: Vreau să vorbim în continuare despre felul cum se raportează populația Republicii Moldova la NATO și felul cum se raportează politicienii moldoveni la NATO. Ce credeți că e în capul moldovenilor cînd vor să se integreze în UE, dar nu vor să se integreze în NATO?
Mihai Gribincea: „Trebuie studii sociologice pentru a explica asta. Dar eu explic această ciudățenie prin faptul că oamenii sunt prost informați despre NATO. Ei plătesc încă tribut propagandei sovietice și mai nou, propagandei ruse în ce privește NATO. Pentru că nu e un secret că foarte multă lume în Republica Moldova trăiește încă într-un spațiu informațional rusesc, preferă să privească posturile de televiziune ruse, dar nu moldovenești. Din păcate posturile noastre tv și radio nu pot să fie competitive cu cele rusești, care au alte resurse, alte posibilități, operativitate …”
Europa Liberă: Ce le-ați spune acestor oameni? Se poate să devii membru UE fără a trece prin laboratorul NATO, dacă aș putea spune așa?
Mihai Gribincea: „Se poate.”
Europa Liberă: De ce atunci în istoria recentă nu există cazuri ca vreo țară să adere la UE fără ca să fi aderat înainte de asta la NATO? România a aderat la NATO cu 3 ani mai devreme de a adera la UE, același lucru Bulgaria. Croația a aderat la NATO si acum este la un pas de la aderarea la UE.
Mihai Gribincea: „Aveți dreptate, istoria recentă nu ne arată cazuri. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi excepții. Cu atât mai mult că Moldova iarăși este situată așa geopolitic. Nu este neapărat să devenim membri ai NATO pentru a intra in UE . Și nici nu sunt puse așa precondiții. E altceva că, fiind membru al NATO, îndeplinești deja niște criterii. Întrucât și pentru a intra în NATO trebuie să îndeplinești niște criterii care practic facilitează pe urmă îndeplinirea criteriilor pentru aderarea la UE. Plus la aceasta, percepția unei țări membre NATO este cu totul alta. Este percepția unei țari stabile, unde pot veni investitorii străini și investi bani știind că nu-și vor pierde banii investiți, că există deja niște instituții de drept care funcționează. Deci, da, aderarea la NATO poate ar facilita aderarea la UE, dar nu este o condiție obligatorie.”
Europa Liberă: Eu totuși înțeleg de aice că în teorie, da, se poate, dar la modul practic este greu să-ți imaginezi că o țară care nu a parcurs acest drum – de ajustare la sistemul de securitate, la sistemul de apărare pe care îl promovează NATO și deci, ziceam, este greu de imaginat că așa o țară ar putea să adere foarte devreme la UE.
Mihai Gribincea: „Nu, nu cred că doar teoretic este posibil. Eu cred că s-ar putea și practic. Ceea ce se cere de la Moldova este sășiși facă tema pentru acasă, să realizeze pe interior niște reforme care ar pregăti-o, ar face-o compatibilă cu valorile UE. Asta se cere de la noi și cred că și prim-ministrul, și ministrul de experte au subliniat de mai multe ori că reformele pe care încercăm să le facem acum la Chișinău le facem nu de dragul UE sau NATO, dar pentru că sunt necesare și ne-ar apropia de UE. Pentru că în cazul în care Moldova va îndeplini condițiile, Uniunii Europene îi va fi foarte greu să spună nu.”
Europa Liberă: Ce ar trebui să se schimbe în comportamentul politicienilor ca să nu distorsioneze și ei imaginea NATO în mintea cetățenilor?
Mihai Gribincea: „În primul rând, ar trebui să știm foarte bine ce vrem. Ce dorim noi în relația cu NATO. NATO este o organizație care nu-și impune principiile sau nu-și impune punctul de vedre. NATO este o organizație care merge la cooperarea cu o țară pe măsura dorinței țării date de a coopera cu organizația. Sunt de aproape un an aici. Niciodată n-am auzit măcar o sugestie că, uite, trebuie să faceți asta ca o condiție pentru cooperarea cu noi. Întotdeauna mi se spune că NATO va coopera cu Moldova în măsura în care Moldova va vrea cooperarea cu NATO. Deci, noi în primul rând la Chișinău trebuie să știm ce vrem de la NATO, cât de mult vrem să aprofundăm relațiile noastre, în ce domenii vrem să cooperăm. Pentru că NATO înțelege foarte bine problemele economice, politice, interne prin care trece Moldova. Cred că NATO are atâtea probleme de rezolvat, de ordin intern al organizației, fiind în proces de reformare a structurilor, fiind în operațiuni în anumite regiuni, deci are atâtea probleme încât dacă Moldova nu-și va manifesta interesul, lucrurile vor rămâne așa cum sunt pentru foarte mult timp înainte. Din partea noastră trebuie să fie o dorință mai mare de cooperare. Eu personal de exemplu cred că un domeniu în care am putea coopera mult mai mult, pe lângă participarea la operațiuni, este apărarea cibernetică. Este un domeniu care poate pune foarte multe pericole, pentru orice țară. Deși Moldova nu este foarte informatizată, dar mergem spre asta, tot mai mult ne informatizăm, băncile noastre pot fi ținte ale atacurilor cibernetice. Instituțiile guvernamentale la fel. Deci, noi în domeniu apărării cibernetice putem să cooperăm foarte bine cu NATO, putem obține asistență. NATO la momentul actual este o organizație care are poate cea mai mare experiență în acest domeniu. Există centrul de la Tallinn de apărare cibernetică. Deci, sunt domenii în care dacă se dorește o cooperare, această cooperare poate să fie dezvoltată.”
