La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, asta spune proverbul vechi de când lumea, care sugerează celor care nu vor să rămână păcăliți, barem să se convingă că pomul face smochine și nu ghinde înainte de a-și face planuri, de durată, dar și pe termen scurt. Principiul valabil nu doar pentru gospodinele pețitoare, dar mai ales pentru politicienii care decid încotro să-și întoarcă fețele radioase, ornate cu zâmbete și cui să-i întoarcă spatele.
Întrucât în spațiul public tot mai des vedem încercări de a acredita ideea că girueta politicii externe a Moldovei ar trebui îndreptată exact invers, spre imaginara, deocamdată, Uniune Euro-Asiatică, abandonându-se vector european, chipurile compromis, le-am propus astăzi invitaților mei să ne uităm un pic la sursa ce emite această ispită, astfel încât, dacă va fi să ne pornim la pomul lăudat, etc.
Mai întâi vă propun să ascultați un fragment din interviul acordat Europei Libere de cunoscutul cercetător de la European Centre for Foreign Relations de la London (Centrul de Relații Externe de la Londra), Andrew Wilson, cel care are opinii și analize acoperite despre ceea ce se întâmplă și se poate întâmpla în Rusia.
Europa Libera: Există un proverb la mai multe popoare, care spune: „nu dai cioara din mână pentru vrabia de pe gard”. In acest caz, Uniunea Europeană este cioara din mână? Pentru că mulți oameni, probabil, visează la renașterea Uniunii Sovietice și tratează viitoarea uniune euro-asiatică ca pe o Uniune Sovietică reconstruită de Rusia și de Vladimir Putin, în special. Este această uniune un proiect fezabil?
Andrew Wilson: „Nu, cred că vorbiți despre un miracol. Sunt 20 de ani de la prăbușirea URSS, iar independența statelor post​​sovietice este un fapt real. Doi: Republica Moldova, care acum este mult mai independentă în relația cu Rusia și România, e un stat legalizat. În engleză avem un proverb, care spune că pasarea din mână e mai prețioasă decât pasărea din copac. Da, Uniunea Europeană este pasărea din mână, o puteți atinge.
Rusia, desigur, propune oferte palpabile, dar acestea tind sa fie mai mult politice, este vorba de relații comerciale directe, subsidii, etc. Oricum, ei sunt mai puțin credibili pe termen lung. Desigur, nu pot prezice viitorul Uniunii Europene, de aproape 20 de ani noi avem propriile noastre probleme”.
Invitații mei de astăzi sunt politologii Cornel Ciurea și Radu Vrabie și vom discuta despre evoluțiile din Rusia și influența pe care o exercită acestea asupra situației politice din Republica Moldova. Ce se întâmplă de fapt în Rusia? Contestările lui Putin și ale putinismului au șanse? Și ce utilitate are exercițiul acesta politic, care se întâmplă în Rusia, domnule Vrabie?
Radu Vrabie: „Din punctul meu de vedere, în Rusia are loc un proces destul de interesant. Un politician, care se vrea un lider al națiunii, este într-un moment de cotitură, să zic așa. El își dorește la următoarele alegeri să ia un rezultat bun și rezultatul bun înseamnă nu 50 de procente plus un vot, ci minim 70%, pentru a arăta această imagine de lider al națiunii. Pe de o parte.
Pe de altă parte avem primele semne ale unei mișcări anti-Putin, care este destul de dispersată așa, nu există un lider foarte clar al acestor mișcări, însă ceea ce este greu de acceptat de către puterea de la Kremlin este că în această masă de oameni, în mulțimea aceasta sunt foarte mulți tineri și sunt foarte mulți reprezentanți ai clasei de mijloc din Rusia, clasa care în mod normal trebuie să fie motorul economiei. După anumite evoluții din decembrie încoace, situația a ajuns la un punct mort, pentru că opoziția, după ce a făcut o serie de proteste a ajuns la un punct maxim probabil de a aduna alegătorii săi și 100-130 de mii. Și mai departe ambele tabere încearcă să-și legitimeze acțiunile de mai departe.
Cum va evolua acest lucru este greu de presupus, cu mențiunea că toată lumea aproape este convinsă că va câștiga Vladimir Putin. Întrebarea este cum va câștiga aceste alegeri, pentru că, așa cum am spus la început, părerea mea este că Vladimir Putin își dorește să câștige cinstit aceste alegeri, să aibă o susținere mare din partea populației. Or, cum va vota populația și câți vor ieși la vot este o întrebare, răspunsul la care urmează să se contureze mai aproape de alegeri.”
Europa Liberă: La ORT am văzut două filme documentare, în care Putin și-a anunțat de fapt sloganele principale: el a salvat Rusia de dezastrul, care s-a produs din cauza lui Elțin și el a adus Rusia la altitudinea pe care o merită în disputa cu Occidentul – aceste două slogane. Domnule Ciurea, Putin va reveni, ori asta este prognoza majorității cercetătorilor, Putin va reveni la aceleași obiective strategice, pe care le-a avut în mandatele precedente? Sau va fi un Putin, care va diminua mesajul antiamerican, mesajul anti-occidental și pledoariile sale pentru democrația suverană, așa cum o definise?
Cornel Ciurea: „Putin a definit întotdeauna obiectivele politicii externe ale Rusiei ca fiind nu atât integrarea în spațiul occidental, ci ca o retragere din spațiul occidental și formularea unor obiective care vin în contradicție cu interesul Occidentului. Deci, Rusia nu este Vestul, Rusia este cu totul altceva și acestea sunt principiile doctrinei euro-asiatice destul de dragi inimii lui Putin.”
Europa Liberă: Dar la un moment dat în Rusia existau voci, care spuneau: uitați-vă cu partea europeană noi cumva ne suprapunem, am putea la un moment dat să cochetăm cu NATO, etc.
Cornel Ciurea: „Nu, nu. Aici cochetarea cu NATO este mai curând o discuție care se poartă, însă Rusia într-adevăr dorește o anumită apropiere de spațiul european continental, sau mai bine zis de Europa veche, însă această idee oricum face parte din arsenalul ideilor euro-asiatice, pentru că se dorește crearea unui spațiu continental extins, în care Rusia și Germania să joace roluri centrale, fiecare în zona sa. Și acest spațiu continental european să fie oricum un spațiu în opoziție față de atlantism, reprezentat de Statele Unite și de statele maritime. Deci Rusia va rămâne fidelă acestor principii în continuare.”
Europa Liberă: Rusia lui Putin aveți în vedere?
Cornel Ciurea: „Rusia lui Putin, desigur. Și admit că Putin ar putea să rămână la putere. Rămâne un semn de întrebare cu privire la instrumentele de care dispune Putin pentru a-și duce la îndeplinire aceste obiective. Vedem că dialogul lui cu Germania nu neapărat este un succes răsunător. Germania este în creștere în Europa, dar își formulează propriile sale viziuni, care nu în totalitate coincid cu cele ale Rusiei. Putin este contestat în interiorul Rusiei și tot ce-i rămâne este sigur să manipuleze cu prețurile la resursele energetice, care totuși este un instrument foarte puternic, dar deloc decisiv în discuțiile cu statele vecine.”
Radu Vrabie: „Eu cred că Vladimir Putin este pe plan extern într-o anumită dilemă. Acea deschidere pe care a făcut-o succesorul și în același timp predecesorul Dmitri Medvedev a cam eșuat chiar această discuție cu Germania. Nu știu dacă a eșuat din cauza că Medvedev a fost arhitectul sau din cauza că era o deschidere spre Vest, însă aceste contacte cu Germania, această încercare de a se deschide Europei, încercare de un om de compromis, pe care a încercat-o Medvedev nu a fost întâmpinată cu foarte mult entuziasm în Rusia. Acest lucru se sesizează și desigur că Vladimir Putin va trebui să schimbe acest lucru. Totuși eu cred că el mai are o anumită criză de idei, din cauza faptului că a avut un succes foarte mare la începutul carierei sale. Și cum ați menționat și Dumneavoastră, a dat Rusiei iluzia că și-a revenit, că s-a ridicat din genunchi. Eu bănuiesc că el a căzut undeva prizonier acestei imagini și acum va încerca să utilizeze aceeași metodă.”
Europa Liberă: pentru că asta se vinde foarte bine.
Radu Vrabie: „Pentru că asta se vinde foarte bine.”
Europa Liberă: Domnule Radu Vrabie, Rusia se stângește, devine mai gauchistă. Pe de altă parte vrea să păstreze iluzia liberalismului pentru clasa de mijloc, dar și pentru marii magnați, gen Prohorov. Putin chiar încurajează participarea marilor oligarhi la viața politică, eventual ca să cotizeze. Totuși, ce se întâmplă cu Rusia de astăzi, suficient orientată spre stânga, dar nu în măsura în care să-l scoată pe Ziuganov în față, sau să-l aleagă președinte?
Radu Vrabie: „Eu cred că în Rusia acest lucru este mai mult decât convențional pentru că este mai degrabă „person orientated”, da? Orientat spre o persoană sistemul politic. Ceilalți, care se joacă de-a politica în Duma de stat nu au o putere reală. Putin a reușit să creeze acel sistem în care ei își câștigă banii din varia activități însă politica reală se face la Kremlin sau la Casa Albă acum.”
Europa Liberă: Pe mine mă interesează din perspectiva regională și în special a Republicii Moldova – Rusia tradițional emite semnale, raze ultra-magnetice sau calorice, semnalul non-european, semnalul euro-asiatic, semnalul stângist, semnalul liberalist? În ce măsură aceste semnale, sau acești câmpi produși de Rusia ajung până în Moldova și activează anumite forțe politice? Domnule Ciurea?
Cornel Ciurea: „În ceea ce privește stânga comunistă din Rusia nu-mi fac iluzii că aceste semnale vor ajunge foarte repede în Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât revirimentul comuniștilor din Rusia este unul aparent. Da, ei au acumulat 20% în alegerile recente, însă trebuie să înțelegem subtilitățile sistemului politic din Rusia – pentru comuniști au votat oameni care nu neapărat sunt adepți ai comuniștilor. Doar că acest partid avea șanse să se opună lui Putin și din această cauză, pe acest motiv oamenii care nu puteau să voteze pentru partidele care nici măcar nu pot fi înregistrate în Rusia, au fost tentați să voteze principalul partid de opoziție.”
Europa Liberă: Dar stânga Rusiei fiți de acord este mult mai complexă, acolo intră și naționaliștii, uneori chiar și putiniștii, care vor echitate socială, reîmpărțirea sondelor, etc. Iată genul acesta de mesaj de stânga exercită presiuni politice în periferiile fostei Uniuni Sovietice?
Cornel Ciurea: „Intrăm în niște discuții cam detaliate, ce fel de stângă reprezintă aceste forțe, care sunt totuși forțe conservatoare, care pledează pentru o Rusie foarte puternică, conservatorismul fiind o idee de dreapta. Tot ce este de stânga în această viziune este că statul trebuie să exercită un impact considerabil asupra economiei, să naționalizeze, să țină sub control oligarhii și să-i mulgă, pentru ca să dea celor nevoiași resursele necesare, având în vedere sărăcia și problemele de aprovizionare cu resurse ale Rusiei, dat fiind spațiul mare, ea fiind o mare putere continentală. Stânga este absolut o viziune economică, de stânga imperioasă pentru ca să hrănești Rusia.”
Europa Liberă: De acord, dar uitați-vă, toate astea puse într-un sac, eventual și scris de exemplu „Euro-asia”. Și atunci acest sac devine ademenitor, indiferent dacă acolo sunt lucruri utile și de dreapta și de stânga. Iată pentru un alegător, care se declară patriot al Moldovei, asta este alternativa, nu?
Cornel Ciurea: „Este adevărat și avem în Republica Moldova destul de mulți comentatori politici, care sunt seduși, ispitiți de această idee euro-asiatică. Am putea chiar pe unii să-i nominalizăm. Ei sunt concentrați, de exemplu, la Institutul de relații internaționale din Moldova, ei scrie pentru ava.md. deci, nu este un grup de neglijat de comentatori, care vorbesc pe această temă. Și în interiorul mai multor partide politice există susținători ai acestei viziuni, ei există în PCRM, probabil constituie o majoritate, dar nu toată lumea este încântată de aceste idei.”
Europa Liberă: Dar am văzut că PCRM-ul își anunță următoarea lozincă electorală.
Cornel Ciurea: „Da, acest partid este cel mai apropiat de această viziune, deci s-ar lăsa dus, cel puți declarativ s-ar lăsa duși în spațiul euro-asiatic.”
Radu Vrabie: „Într-un fel e obligat.”
Europa Liberă: Adică renunță la paternitatea euro-orientării.
Cornel Ciurea: „Da, ceea ce au mai făcut-o. Sigur și în Partidul Democrat ar exista și există, probabil, oameni care susțin asemenea viziuni. Mă îndoiesc că în Partidul Liberal-Democrat ar fi foarte mulți din aceștia, însă în interiorul Partidului Liberal-Democrat există oameni care fac afaceri și banii de multe ori reprezintă o giruetă foarte bună, care să-ți indice în ce direcție să mergi. Deci pragmatismul politic el tot poate să ne ducă pe noi în portul euro-asiatic, în cazul în care oferta euro-asiatismului va fi una generoasă.”
Europa Liberă: Dar pragmatismul în genere nu e o chestie rușinoasă. Ceea ce spunea Voronin că suntem acolo unde ne este bine. Ubi bene, ibi patria și da, e un principiu cunoscut, dar astăzi Euro-Asia este încă un proiect foarte vag, cel puțin așa spune Andrew Wilson, care a acordat un interviu pentru Europa Liberă și exact asta spunea: proiectul asiatic este foarte vag și deloc fezabil în acest moment.
Cornel Ciurea: „Aveți perfectă dreptate. Tocmai că nu știm ce ne oferă proiectul euro-asiatic, privim cu neîncredere și ascultăm cu neîncredere spusele celor care ne îndeamnă să mergem în această direcție. Pentru că Rusia de fapt nu poate să ne ofere mai nimic. Ea nici măcar nu poate să ne ajute să rezolvăm problemele noastre bugetare. Deci, trebuie să recunoaștem că am devenit conectați la niște resurse financiare care ne ajută să supraviețuim și aceste resurse financiare vin din Occident, nu vin din Est.
Admit că pragmatismul ar fi o chestie bună și în cazul în care Rusia ar fi în stare să rezolvă anumite probleme pe care le avem noi aici în Republica Moldova, așa cum le rezolvă ea de exemplu în Transnistria, dar probabil tot nu la scara dorită, pentru că nici Transnistria nu este sută la sută fidelă Rusiei, atunci am putea să mergem în această direcție, pe baza pragmatismului.
Deocamdată însă nu vedem din partea Rusiei decât influențe de ordin negativ. Nu negativ din punct de vedere moral, dar din punctul de vedere al sabotării, al boicotării. Ne blochează exporturile, nu ne dau carburanții la prețul dorit și țin armata în Transnistria. Deci, toate acestea acțiuni sunt menite mai curând să ne descurajeze, decât să ne încurajeze.”
Europa Liberă: Ce țin eu minte din analizele care s-au făcut referitoare la finanțările rusești, investițiile pe care le fac rușii, astea sunt întotdeauna cu prețuri politice. Spre deosebire de ajutoarele europene, care spun în schimb: democratizați-vă. Democratizați-vă până unde nu se poate. Or, în cazul Transnistriei, dacă tot ați pomenit despre injecțiile financiare care vin, este clar că sunt cu bătaie lungă, cu interes politic evident, cu fund dublu, etc. Acum domnule Radu Vrabie, ca să nu fie „aghidca” împotriva „aghidcăi”, cuvântul unor împotriva altora, de ce proiectul Euro-Asia este încă foarte vag, sau nefezabil, cum spune Andrew Wilson?
Radu Vrabie: „Eu cred că este o iluzie pentru noi, Republica Moldova să credem că dacă vine X,Y sau Z în Rusia acest lucru va afecta cumva în mare măsură relațiile sau atitudinea Rusiei pe care o are față de Moldova. Să nu uităm că conflictul din Transnistria l-am avut pe timpul celui care se considera liberal, Boris Elțin. Atunci am avut acea pierdere, pe care nu o putem recupera de ani de zile. De aceea eu cred că oricine ar veni, toți realizăm că va veni Putin, dar oricine va veni la conducerea Rusiei el va fi pus imediat în niște limite, în niște definiții, la care trebuie să răspundă Rusia.”
Europa Liberă: Vă dau dreptate, pentru că eu am vorbit și cu Jirinovski, și cu Nemțov la subiectul transnistrean și diferență mare nu există între ei în subiectul acesta.
Radu Vrabie: „Ba mai mult ca atât, ăștia pe care noi îi admirăm la mitingurile de la Bolotnea sunt undeva chiar mai naționaliști în sufletul lor, în mesajele pe care le au. În parte este adevărat că fiind în opoziție poți să-ți permiți orice, nu ai anumite limite diplomatice. Acum revenind la dorința noastră de a ne integra în Uniunea euro-asiatică.”
Europa Liberă: Nu a Dumneavoastră, cred că.
Radu Vrabie: „Nu a mea, am în vedere a unor părți ale societății, care vor să meargă undeva, unde nu știu unde. Eu cel puțin n-am văzut nici o explicație clară și o definire ce va fi spațiul acesta euro-asiatic, care vor fi avantajele, când vor fi aceste avantaje și cu ce preț vor fi aceste avantaje. Normal că clasa politică de la noi, de la Chișinău este una oportunistă, care încearcă în căutare de fonduri, în căutare de noi idei pentru a câștiga electoratul, să utilizeze anumite idei care vin din exterior.
Este o luptă pentru a fi numit partid pro-rusesc, de aceea câteodată sunt unele partide care încearcă să fie și mai catolici decât papa, să fie și mai ruși decât rușii, preluând mesaje din Federația Rusă, pentru că pe baza asta se ține electoratul lor, asta este logica până la urmă a puterii, să ai cât mai mulți alegători.”
Europa Liberă: Din discursul lui Andrew Wilson, ce am reținut, este un argument imparabil că Rusia nu va avea atâta forță financiară să ducă în spate Euro-Asia, așa cum a dus Uniunea Sovietică pe timpuri. Hidrocarburile nu sunt soluția magică. Sunteți de acord, domnule Vrabie?
Radu Vrabie: „Absolut, Rusia nu are acum forțe financiare, nu are nici acea forță militară pentru a susține un asemenea proiect care este unul totuși costisitor. Dar eu cred că noi intrăm în prea multe detalii pentru că această Uniune euro-asiatică a fost, decizia ei a fost reînviorată la lansarea lui Putin, iar de atunci Putin nu mai făcut nici o declarație în asta.”
Europa Liberă: Dar între timp există inerția acestor electori din Moldova, care-și construiesc programele electorale deja pe această teză, își fac planuri și asta arată în felul următor: că după ce am urcat pe o pantă, o pantă abruptă, ca la Saharna, cu tot cu căței, cu purcei, am ajuns la jumătate de pantă și ghidul spune: stați, îmi pare că mergem greșit. Haideți să mergem pe panta opusă. Mi se pare foarte important să vorbim acum despre această pendulare posibilă.
Radu Vrabie: „Cei mai aprigi susținători ai Uniunii euro-asiatice, un partid extraparlamentar are rezultate notabile la fiecare alegeri, sub pragul electoral și asta deja spune foarte mult. În Partidul Comuniștilor eu totuși cred că există mai mulți oameni pragmatici. Au fost mai multe încercări de a lansa idei, de a vedea cum asta prinde la public. Însă spuneam de faptul că puterea disciplinează.
Dacă Partidul Comuniștilor cumva revine la conducere, Republica Moldova oricum este prea legată și avansată de procesele care au loc în Uniunea Europeană și cred că Republica Moldova este prea mică pentru a-și putea permite luxul să facă acea schimbare de pe o pantă pe alta.
De aceea tot ce spun partidele de opoziție trebuie să ne uităm cu o anumită doză de rezervă, pentru că fiind în opoziție tu trebuie să găsești mesaje împotriva puterii, trebuie să găsești mesaje noi ca să ai alegători. Or, ajuns la conducere te ciocnești cu anumite realități – că trebuie să plătești pensiile, trebuie să plătești datoriile, etc.”
Europa Liberă: Devii prieten chiar și cu Băsescu.
Radu Vrabie: „Devii prieten chiar și cu Băsescu.”
Europa Liberă: Domnule Ciurea, Dumneavoastră sunteți de acord că nu trebuie să ne impacientăm foarte mult din cauza acestui magnetism al putinismului și al euro-asianismului?
Cornel Ciurea: „Eu mă impacientez de fiecare dată când liderii noștri pleacă la Moscova. Și acest lucru nu este condiționat de prezența lui Putin la putere. Mă întreb de fiecare dată ce discută și cu cine discută acești lideri și de ce discută anume cu Moscova. Și am impresia că de multe ori procesele noastre politice sunt influențate mai mult de Moscova decât de Bruxelles, chiar dacă noi declarăm deschis simpatiile noastre pentru integrarea europeană.
Deci, impactul Rusiei asupra Republicii Moldova se resimte în fiecare zi, acest lucru este vizibil și în sondaje, în care de exemplu Putin este mai popular decât liderii noștri politici. Nu știu la momentul dat, dar până de curând așa a fost. Deci, probabil mai curând trebuie să vorbim în termenii că această influență enormă, pe care o are Rusia asupra noastră nu este suficient de puternică pentru a schimba cursul politicii noastre externe. Și din această cauză probabil putem vorbi de faptul că suntem un stat independent, pentru că avem capacitatea să construim totuși propria linie de dezvoltare. Rusia este puternică, dar nu suficient de puternică. Și aici aș exemplifica: alegerile din Transnistria și nici măcar în cazul alegerilor din Transnistria nu au reușit să-și impună propriul său candidat. La fel cum nu au reușit s-o facă în Abhazia, la fel precum nu au reușit s-o facă în Osetia de Sud, zone pe care le controlează și au un cuvânt greu de spus. Deci, când vorbim despre impactul Rusiei, putem vorbi despre o influență diplomatică foarte mare, despre aceste constrângeri negative pe care le aplică, dar putem vorbi și despre slăbiciunea Rusiei, care nu poate să convingă nici măcar pe prieteni, nemaivorbind de dușmani.”
Europa Liberă: Un străin, care a fost recent în vizită aici, un coleg de breaslă îmi dădea așa o metaforă, ca să-mi descrie pendularea Republicii Moldova între acești doi poli. El spunea: ecartamentul spune tot. Voi vreți să mergeți în Europa, dar nu aveți ecartament pe calea ferată european, sunteți legați prin calea ferată cu Rusia. Rusia este mai indulgentă, vă lasă să intrați și cu locomotive care poluează aerul. Europa vă cere și ecartament, vă cere și hârtie igienică la WC, vă cere să aveți vagoanele încălzite. Și atunci cumva vă este mai confortabil să aparțineți în continuare spațiului răsăritean, deși parcă mintal vreți să mai cochetați și cu Europa. Mi s-a părut ofensatoare această comparație, dar în mare parte adevărată. Domnule Vrabie?
Cornel Ciurea: „Eu cred că una din problemele integrării europene este că oferă perspective de dezvoltare în termen lung. Deci, ceea ce vorbim, noi vorbim peste ani, ne vom integra în nu știu câți ani. Eu încerc să mă pun în pielea unui om, care aude că iată în luna iunie, ca un exemplu, iată că în luna iunie vom începe cea de-a doua parte a negocierilor privind inițierea negocierilor acordului extensiv și aprofundat cu Uniunea Europeană. Mă întreb cât de mult înțelege el acest lucru și faptul că va obține ceva, ce nu înțelege, în nu știu câți ani. Dar sunt anumite probleme, care sunt acum, astăzi.”
Europa Liberă: Viza, de exemplu.
Cornel Ciurea: „Vizele și problemele cu care ne confruntăm noi interne și drumuri, pensii, etc. De aceea Guvernul încearcă cumva să dea anumite speranțe acum, iar aceste speranțe acum cumva sunt legate de Rusia din cauza că este mai simplu de înțeles. Da, Rusia asta înseamnă gaz, da, Rusia asta înseamnă, nu știu, posibilitatea de a lucra în Rusia, faptul că la televizor permanent Putin ba e la avion, ba e sub apă creează o anumită iluzie pe care oamenii volens-nolens, oamenii ca ființe caută căi mai ușoare.”
Europa Liberă: Dar e și natural și interesul pentru Pusti govoreat și Pugaciova cu cine s-a mai măritat este prezentă în viața noastră.
Radu Vrabie: „Absolut, de aceea eu cred că pe lângă faptul că Republica Moldova trebuie să-și facă tema de acasă, că Republica Moldova trebuie să facă reforme, că nu trebuie să se certe, că trebuie să aleagă președinte, este nevoie și de o abordare mai caldă, să spunem așa, din partea Uniunii Europene. De a oferi niște avantaje în termen scurt și de a le putea populariza, de a le putea vinde, dacă vreți cinic. Pentru că Uniunea Europeană cum ați spus, mintal vrem încolo, dar ne pare că e foarte departe. Și ne pare că noi nu suntem în stare să ajungem. Or, asta trebuie să ajungă la nivelul oamenilor ca ceva care poate fi ajuns și chiar mai mult și poate fiecare să contribuie la acest lucru.”
Europa Liberă: Și mai ales că avem suficienți moldoveni care sunt deja în Europa și stau bine-merci, au înțeles cu ce se mănâncă această Europă, nu? Domnule Ciurea?
Cornel Ciurea: „Au înțeles. Într-adevăr viziunile oamenilor devin din ce în ce mai puțin pro-rusești. Chiar și acei care sunt foarte pro-ruși încep să înțeleagă avantajele integrării europene și eu cred că până la urmă există un echilibru geopolitic mintal în capurile noastre. În fiecare dintre noi există o gândire, o abordare rusească, pentru că cu toții venim din Uniunea Sovietică. Dar în același timp deja am început să fim contaminați de virusul european, de vederi occidentale.
Problema cu ecartamentul este că totuși și abordarea europeană trebuie să fie mai permisivă. Ea trebuie să fie ca cea americană și în Uniunea Europeană trebuie să intre oameni cu diferite viziuni și cu diferite abordări, chiar și cu niște abordări mai pro-estice.
Permisivitatea, pluralismul ideologic trebuie să fie acceptat. Uniunea Europeană nu trebuie să încerce să transforme acest spațiu întru totul unitar, cu aceeași gândire, cu același stil. Dacă nu există într-o anumită țară hârtie igienică, bun, nu cred că e o mare problemă dacă acest lucru este un fapt cultural, desigur. Nu o neglijență, sau rezultatul sărăciei. Deci, permisivitatea europeană trebuie să fie mult mai mare și cred că europenii înțeleg acest lucru.”
