Europa Liberă: Dle Nantoi, reprezentantul Federației Ruse pentru regiunea transnistreană, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a preferat să ajungă în vizită la Chișinău și Tiraspol, chiar a doua zi de Paști, cînd presa dar mai ales consumatorii de presă nu stau lipiți de televizoare. Să fi contat oare vicepremierul Rogozin în mod deliberat pe acalmia informațională?
Oazu Nantoi: „Nu cred, deoarece administrația de la Kremlin nu prea este afectată de creștinism, dacă e să ne aducem aminte că în Piața Roșie stă mumia lui Lenin, ceea ce contravine canoanelor creștinității, dar politica Federației Ruse este una consecventă timp de peste 20 de ani și de aceea vizita dlui Rogozin se încadrează perfect în cadrul acestei politici de preluare a controlului asupra Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Analistul Nicu Popescu recomanda, într-un articol de pe blogul său, să nu i se facă jocul lui Rogozin, care ar anticipa mereu negocierile sau manevrele sale cu un penaj verbal mult mai bataios decît cel practicat în realitate? Adica mai întii o face pe polițistul rău, ca apoi tot el să adopte rolul polițistului bun, conciliant. Deocamdată Rogozin pare să fi atins scopul de a provoca „agitație în coteț”, cum s-a exprimat chiar domnia sa. Ce sarcina credeți ca are are de îndeplinit Rogozin?
Oazu Nantoi: „În primul rînd, reacția puțin nervoasă din partea Chișinăului, eu am în vedere atît mass-media precum și a politicienilor noștri, se datorează faptului că Republica Moldova nu este un stat constituit și noi nu suntem siguri pe sine însăși și de aceea suntem atît de sensibili la orice strănut din exterior. Sarcina lui Rogozin este destul de clară: reconsolidarea controlului asupra regiunii transnistrene sub toate aspectele utilizând toate pârghiile moștenite din trecut, am în vedere și prezența militară ilegală a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova și susținerea economică și politică a acestui regim falit care este în stânga Nistrului.
Totodată, profitînd, în opinia mea personală, de lipsa de consecvență în politica promovată de Chișinău, Rogozin vrea să mai amplifice controlul Federației Ruse asupra proceselor de pe ambele maluri ale Nistrului. El a declarat că va solicita deschiderea secției consulare a Federației Ruse la Tiraspol, el a declarat că va solicita ca acele norme legale în raport cu cetățenii străini care pe teritoriul Republicii Moldova, care prevăd înregistrarea și termeni de aflare pe teritoriul țării, să nu se aplice pentru cetățenii ruși și cel mai mult pe mine m-a surprins că însăși Chișinăul propune Moscovei separarea întreprinderii „Tiraspoltransgaz”, și recunoașterea ligitimității datoriilor acumulate de regimul din stânga Nistrului față de Gazprom.
În opinia mea acesta este un pas în plus spre confederalizarea eventuală a Republicii Moldova, realizat de data asta la inițiativa Chișinăului, prin urmare dl Rogozin nu face nimic nou, decît folosește acele pârghii stabilite din trecut, cum ar fi formatul „unic” al trupelor de pacificare, prezența ilegală militară a Federației Ruse pentru a-și reconsolida pozițiile, dar totodată repet, eu nu văd o coerență și o voință politică în ceea ce privește comportamentul guvernanților de la Chișinău, iar Rusia profită de aceasta.”
Europa Liberă: Dle Nantoi, unii analiști cred că Rogozin, în virtutea poziției sale importante în administrația de la Kremlin, ar putea avea mai multă capacitate de decizie în teren. Asta ar fi în favoarea reglementarii transnistrene pe principiile dorite de autoritățile de la Chișinau, sau dimpotrivă, ar putea însemna readucerea, prin ușa din spate, a planului Kozak?
Oazu Nantoi: „În primul rînd, Rusia nimic nu aduce prin ușa din spate, Rusia prin intermediul celor de la Tiraspol și multora de pe malul drept al Nistrului își promovează interesele. Nu doar Rusia a semnat memorandumul din 8 mai 1997, cu privire la normalizarea relațiilor între Republica Moldova și Transnistria. Acel memorandom de tristă pomină a fost semnat și de președintele Ucrainei și de președintele Republicii Moldova pe atunci. Acel memorandum fixează formatul confederativ al eventualei soluționări al conflictului, pe când politicienii de la Chișinău folosesc o formulă foarte vagă, care nu oferă nimic și noi iarăși uităm un moment, în opinia mea, fundamental.
Atîta timp cît noi așteptăm soluționarea conflictului transnistrean în cadrul actualei Constituții a Republicii Moldova, atîta timp noi nu vom avea un stat, prin urmare dilema este foarte simplă și soluția ne aparține nouă. Vrem să avem un stat sau nu? Deocamdată eu nu am motive să cred că societatea moldovenească este sincer preocupată de problema soluționării conflictului și creării unui stat funcțional, viabil, democratic, în limita frontierelor recunoscute de comunitatea internațională.”
Europa Liberă: Dle Nantoi, astăzi încep la Viena noi discuții în formatul „5+2” privind soluționarea conflictului transnistrean. Vedeți vreo legătură între vizita dlui Rogozin la Tiraspol în ajunul acestor negocieri?
Oazu Nantoi: „Nu, deoarece acele negocieri, dacă să fim corecți, nici negocieri nu sunt, ele se numesc consfătuirea politică permanentă în problema transnistreană, ceva de tipul acesta. Atâta timp cît Chișinăul se joacă de-a ping-pongul acesta că „parte egală, parte neegală”, noi avem o mimare a preocupării de soluționare a conflictului transnistrean din numele tuturor actorilor implicați în această formulă magică „5+2”, care nu oferă nimic pentru perspectiva reîntregirii Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ieri, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, noua ambasadoare a misiunii
OSCE în Republica Moldova, dna Jennifer Brush, a menționat că „confictele cum este cel din regiunea transnistreană, care durează deja de 20 de ani au devenit foarte scumpe atât pentru comunitatea internațională, cît și pentru Republica Moldova”. În opinia dvs cît „a costat” acest conflict Republica Moldova și cît o să mai coste? Cui de fapt ar trebui să i se prezinte nota de plată?
Oazu Nantoi: „Nota de plată trebuie să ni se prezinte nouă, cetățenilor Republicii Moldova, dat fiind faptul că pe parcursul a peste 20 de ani de zile noi nu am avut o guvernare sincer preocupată de soluționarea conflictului transnistrean, de curmarea contrabandei din zona transnsitreană, de curmarea corupției, măcar a acelei legate de existența acestui regim anti-constituțional și prețul este: 20 de ani de oportunități ratate, prețul este faptul că în special tinerii nu cred în perspectiva de existență a acestei țări, prețul este că Republica Moldova e un stat întreținut din exterior de proprii cetățeni expulzați din Republica Moldova, iată acesta este prețul.
Eu deja nu aștept nimic miraculos de la schimbările guvernărilor de la Chișinău, atîta timp cât nicio guvernare nu vrea să conștientizeze că în paienjinișul creat pe parcursul a două decenii, cum ar fi formula unică de pacificatori și procesul de negocieri „5+2”, soluția nu există, prin urmare procesul de degradare a statului Republica Moldova va continua.”
Europa Liberă: Dle Nantoi, ieri în cadrul întrevederii între premierul Vladimir Filat și Dmitri Rogozin, prim-ministrul moldovean a vorbit despre necesitatea „lansării mai multor proiecte ce vor duce la consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului”. Cum credeți, este interesată Federația Rusă să ia parte la astfel de proiecte în mod dezinteresat, adică fără ca sa fie asamblate într-o presupusă stratagemă camuflată?
Oazu Nantoi: „În primul rînd, atunci cînd se vorbește despre restabilirea încrederii, e clar că se trișează, deoarece atunci cînd clubul de fotbal Sheriff joacă la Chișinău, pacificatorii ruși cu mitraliere nu stau la periferia terenului de fotbal și atunci cînd tinerii din stânga Nistrului fac studii la Chișinău, ei nu vin pe teritoriul unui stat dușmănos, sau cînd zice lumea că sora dlui Șevciuck locuiește la Chișinău, ea probabil nu se consideră agent pe teritoriul unui stat dușmănos.
Atunci cînd se vorbește despre restabilirea încrederii se are în vedere că regimul care există în stânga Nistrului, sfidând documentele de bază care au fost semnată pe durata procesului de negocieri, a instaurat o cortină de fier de-a lungul Nistrului.
În spatele acestei cortine timp de peste 20 de ani a fost cultivată ura față de tot ce este legat de Republica Moldova și noi am fost prezentați și în continuare suntem prezentați drept țara agresor, care a dat buzna peste poporul transnistrean, pașnic. În urma acestei politici a fost distrusă inclusiv infrastructura care leagă malurile Nistrului, relațiile interumane au fost afectate, să ne aducem aminte de podul care a fost restabilit peste Nistru și stă mort, neutilizat, asta ce fel de încredere este? Este vorba de o politică deliberată promovată de marionetele rusești de la Tiraspol și de Federația Rusă, rămâne de văzut în ce măsură această politică de „pași mici”, de lansare a unor proiecte care ar restabili comunicarea între oameni în afara controlului de către așa-zisul KGB care îl avem acum la Tiraspol. Rămâne de văzut în ce măsură această politică va schimba atmosfera în jurul acestei probleme artificiale care afectează însăși perspectiva reală de existență a statului Republica Moldova.”
