Europa Liberă: După 20 de ani, credeți că soluționarea conflictului transnistrean poate să aibă loc în interesul Republicii Moldova?
Vladimir Socor: „Soluționarea conflictului dintre Rusia și Republica Moldova este mai îndepărtată astăzi decât oricând. Condițiile sunt mai defavorabile astăzi decât oricând în trecut.”
Europa Liberă: Credeți că i se întind anumite capcane Chișinăului prin această insistență din partea Tiraspolului de a recunoaște egalitatea în drepturi a Transnistriei la masa de negocieri?
Vladimir Socor: „Sigur. Această cerință este formulată de Rusia și de Tiraspol, și este susținută și de unii diplomați occidentali, inclusiv de președinția irlandeză a OSCE. OSCE nu are o politică în întregime. OSCE este o organizație bazată pe consens. Deci, OSCE nu este o organizație în deplinul înțeles al cuvântului, e mai mult o conferință, fără propria ei politică. Pașii întreprinși din partea OSCE-ului sub bagheta OSCE-ului sunt întreprinși de președinția anuală și de misiunile respective staționate în diferite capitale, inclusiv în capitala Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ce concesii poate face Chișinăul?
Vladimir Socor: „Chișinăului i se cere să accepte un statut de egalitate deplină între Chișinău și Tiraspol în procesul adoptării unor decizii privind reglementarea conflictului. Nu este o cerere nouă a Moscovei și a Tiraspolului. Ea datează cu ani în urmă în așa-numitul proces al negocierilor. Chișinăul a acceptat, după părerea mea în mod greșit, dar a acceptat cu mulți ani în urmă principiul egalității Chișinăului și Tiraspolului la masa tratativelor. Acum se propune acceptarea egalității în drepturi în procesul luării unor decizii de reglementare a conflictului și implicit în procesul aplicării unor asemenea decizii, dacă și când vor fi luate. Ce înseamnă aceasta? Aceasta este o cale directă spre o soluție de federalizare. Soluția federalizării a avut întotdeauna la bază principiul unor înțelegeri contractuale pe bază de egalitate între Chișinău și Tiraspol, așa numitul stat comun, care se propunea cu mulți ani în urmă, înainte de memorandumul Kozak. Apoi memorandumul Kozak din anul 2003 a avut deopotrivă la bază principiul egalității între părți contractuale.”
Europa Liberă: Bine, dar o eventuală federalizare nu ar permite Constituția să se accepte.
Vladimir Socor: „Bineînțeles, dar „planul federalizării” presupunea schimbarea Constituției. S-a format chiar o comisie mixtă Chișinău-Tiraspol pentru schimbarea Constituției Republicii Moldova în anul 2002, la insistențele Misiunii OSCE din Chișinău, care juca un rol de avangardă în programul politic al Rusiei în regiune pe vremea ceea. Astăzi ne e greu să ne imaginăm așa ceva, dar ea a existat și chipurile a lucrat timp de doi ani la insistența Misiunii OSCE, sub conducerea acesteia, necătând la faptul că Misiunea era condusă pe vremea aceea de un diplomat american. Dar revenind la principiul egalității în drepturi, care se propune acum Chișinăului, aceasta ar conduce din nou spre o negociere, și eventual o soluție pe bază contractuală între Chișinău și Tiraspol, ca două părți contractante egale, ceea ce ar conduce la o divizare de facto a teritoriului și a puterii politice în Republica Moldova, între Transnistria pe de o parte și restul Republicii Moldova, pe de altă parte. Acceptarea principiului egalității astăzi ar compromite orice negocieri reale mâine sau poimâine.”
Europa Liberă: Domnule Socor, Chișinăul trebuie să ceară anumite garanții poate de la cei cinci actori?
Vladimir Socor: „Nu, nu există garanții. Moldova nu poate și nu trebuie să fie garantată de nici un grup de puteri mondiale. Moldova nu este un protectorat al nimănui. Ideea garanțiilor a apărut în memorandumul Primakov, iscălit din motive politicianiste de președintele Lucinschi în 1997, memorandum care prevedea garanții ruso-ucrainene, de râsul curcilor, la Chișinău se spune de râsul găinilor. Garanții ruso-ucrainene pentru o Republică Moldovă reintegrată chipurile cu Transnistria. Atunci a apărut principiul garanțiilor. Ulterior, după experiența cu memorandumul Kozak, a propos, memorandumul Kozak Rusia urma să fie putere garantă, după experiența cu memorandumul Kozak, au fost încercări trecătoare la Chișinău, numai prin 2004 mai mult nu, de a transfera garanțiile într-un format internațional cu participarea Statelor Unite, ale Uniunii Europene ca garante laolaltă cu Rusia și Ucraina a neutralității și integrității unei Moldove reintegrate cu Transnistria. Dar în Occident nimeni nu dorește să acorde garanții nicăieri. Numai NATO poate oferi garanții, dar intrarea Moldovei în NATO nu este nici pe departe de actualitate.”
Europa Liberă: Câtă claritate și câtă secretomanie a adus vizita emisarului rus Dmitri Rogozin la Chișinău și Tiraspol?
Vladimir Socor: „La Chișinău a adus secretomanie, la Tiraspol a adus relatări deosebit de amănunțite. Am colectat tot materialul de pe agenția oficială de știri a Tiraspolului Olvia press despre vizita lui Rogozin la Tiraspol, este deosebit de informativ, plin de detalii, material foarte folositor. Spre deosebire de sau în contrast cu Olvia press, agenția de știri Moldpress, oficială, nu a relatat aproape nimic concret. Concluzia pentru cititori este, de fapt, nu sunt probleme, și dacă sunt, conducerea știe, și conducerea are grijă, și conducerea se ocupă. Un contrast nemaipomenit între deschiderea pe plan informațional a Tiraspolului și închiderea pe plan informațional a Chișinăului oficial. Încă un lucru foarte tulburător constat. Relatările Tiraspolului oficiale despre vizita lui Rogozin se ocupă exclusiv de vizita la Tiraspol, prin aceasta demonstrând dezinteres față de Republica Moldova, demonstrând că Tiraspolul se desparte de Republica Moldova și n-are nici un interes. Relatările Chișinăului oficial sunt exclusiv despre vizita lui Rogozin la Chișinău, fără nici cel mai mic interes despre vizita lui Rogozin pe o parte integrantă, nu-i așa, a teritoriului Republicii Moldova, care este Transnistria. De ce această demonstrație simetrică de dezinteres din partea Chișinăului față de Transnistria? Înțelegem demonstrația de dezinteres a Tiraspolului față de Republica Moldova.”
Europa Liberă: Aflându-se în Republica Moldova, Rogozin a criticat tentativele unioniste de la Chișinău și declară că Transnistria este o entitate de sine stătătoare. Ce trebuie să înțelegem?
Vladimir Socor: „În afară de chestiunea cu unionismul, care este pur diversionistă și nereală, trebuie să înțelegem că Rusia se îndreaptă spre recunoașterea de facto a Transnistriei ca fiind separată de Republica Moldova. Toate propunerile făcute de Rogozin în vizita la Tiraspol demonstrează acest lucru. Rusia se îndreaptă spre recunoașterea oficială, dar de facto a Transnistriei ca entitate separată de Republica Moldova, construiește relații cu Transnistria, ocolind Chișinăul. Fără să întrebe Chișinăul înființează noi mecanisme instituționale de relații bilaterale între Rusia și Transnistria. Chestiunea cu unionismul este o pură diversiune. Moscova încearcă să găsească o scuză pentru a promova separarea Transnistriei de Republica Moldova, inventând un așa-numit pericol unionist din partea conducerii de la Chișinău. Conducerea de la Chișinău nu este unionistă, știm acest lucru foarte bine. În Moldova nu există nici un curent popular real pentru unirea Republicii Moldova cu România.”
Europa Liberă: Până la urmă, îi permite Kremlinul Republicii Moldova să intre într-un câmp geopolitic european sau nu?
Vladimir Socor: „Nu depinde de Kremlin să permită Republicii Moldova așa ceva. Eu susțin politica Guvernului Filat și a Ministerului de Externe, condus de Iurie Leancă de a accelera procesul de integrare a Republicii Moldova în Europa. Nu depinde în nici un caz de Rusia acest lucru. Alte lucruri depind de Rusia. Spre exemplu, prelungirea contractului pentru livrări de gaze din partea Gazprom-ului sau condițiile pentru această prelungire. De exemplu, dacă Guvernul rus și Gazprom-ul ar face presiuni asupra Chișinăului să cedeze anumite obiective energetice în Republica Moldova în schimbul prelungirii contractului cu Gazprom-ul la un preț mai redus. Aceasta depinde de Moscova. Tot de Moscova mai depinde accesul vinului moldovenesc pe piața Rusiei. Tot de Moscova depinde chestiunea prelungirii duratei vizelor de ședere a gastarbeiterilor moldoveni în Rusia. Și văzând relatările oficiale ale întâlnirilor dintre domnul prim-ministru Vlad Filat și Dmitri Rogozin am văzut că pe domnul Filat îl preocupă anume aceste probleme. Domnul Filat a adus în discuție anume aceste probleme, e un semnal de vulnerabilitate. Înseamnă că Moldova este vulnerabilă față de Rusia nu în chestiunea integrării europene, dar în chestiunea reglementării conflictului din Transnistria. În întâlnirile cu oficialitățile rusești Guvernul de la Chișinău apare ca solicitant în chestiunea vizelor gastarbeiterilor, solicitant în chestiunea accesului vinului, solicitant în chestiunea prețului la gaze. Și atunci sigur, această postură de solicitant practic invită din partea Rusiei presiuni politice.”
Europa Liberă: Rogozin insistă că vrea consulat al Rusiei la Tiraspol. Ce trebuie să zică Chișinăul?
Vladimir Socor: „Chișinăul trebuie să protesteze și nu să-și exprime nedumerirea. Când Serdiukov, ministrul Apărării al Rusiei, a vizitat Transnistria fără să ceară socoteală puterii suverane, care este Republica Moldova și cu alte ocazii de acest tip, Chișinăul își exprimă surprinderea, sau nedumerirea. Încă un semnal de slăbiciune și când Rusia nu menționează integritatea teritorială a Republicii Moldova, cineva de la Chișinău spune că va încerca Ministerul de Externe să atragă atenția în mod colegial Ministerului de Externe rus asupra acestei chestiuni. Îmi imaginez reacția Ministerului de Externe rus la ideea că ei ar fi cumva colegi cu Republica Moldova. La fel și ideea născută la Chișinău a parteneriatului strategic cu Rusia, încă un semnal de slăbiciune și care desigur va fi ridiculizat la Moscova, ca și cum ar fi de conceput o simetrie strategică între Rusia și Chișinău. Toate aceste semnale trimit Rusiei un mesaj comun: suntem slabi, avem nevoie de bunăvoința Dumneavoastră, depindem de deciziile de la Moscova. O abordare complet greșită.”
Europa Liberă: Se mediatizează pe larg un alt subiect: Rusia ar putea amplasa la Tiraspol o stație radar, în replică la elementele scutului american antirachetă desfășurate în Europa și în contra pondere la bazele NATO din România?
Vladimir Socor: „Nu știu dacă din punctul de vedere tehnic un asemenea radar i-ar fi Rusiei de folos, așa că nu pot să mă pronunț. Nezavisimaia Gazeta din Moscova a lansat acest zvon, dar Nezavisimaia Gazeta e specialistă în lansarea de zvonuri și în a turna gaz peste foc, așa încât nu aș trata în mod serios chestiunea radarului. Aș trata însă în mod serios ceea ce a spus Rogozin în Transnistria, și anume că Rusia își rezervă dreptul de a moderniza armamentul unităților militare rusești din Transnistria. În această frază Rogozin a spus că acestea sunt pur și simplu unități aparținând Ministerului Apărării al Rusiei. Nu a spus că sunt unități de pacificatori în paragraful acesta. A spus că sunt unități care aparțin exclusiv Ministerului Apărării al Rusiei. Și a mai spus în alt paragraf că Rusia are dreptul exclusiv de a menține trupe zise pacificatoare în Transnistria. Așa încât aș lua în serios ideea că Rusia ar putea să treacă la reînarmarea unităților militare rusești pe teritoriul Transnistriei. Rusia a găsit acum o nouă scuză pentru a staționa ilegal trupele sale în Transnistria, scuza fiind elementele scutului antirachetă american, staționate pe teritoriul României. Rusia întotdeauna încearcă să găsească o scuză pentru a-și menține trupele în Transnistria. Chestiunea cu scutul american din România nu este decât cea mai recentă scuză. Nu există nici un raport de simetrie între trupele rusești din Transnistria și scutul antirachetă american din România. Este încă o scuză și nici ea nu trebuie luată în serios. Reînarmarea posibilă a trupelor rusești din Transnistria, aceasta poate fi luată în serios.”
Europa Liberă: În concluzie, din cele spuse și de către Dumneavoastră, și de către alți analiști de aici de la Chișinău și nu numai, credeți că controlul Rusiei asupra regiunii transnistrene sub toate aspectele se efectuează în acest moment?
Vladimir Socor: „Da, Rusia încearcă să modernizeze mecanismele ei de control asupra Transnistriei. Nu va mai permite Tiraspolului, așa cum permitea Tiraspolului pe vremea lui Igor Smirnov, să cheltuiască finanțarea umanitară din partea Rusiei așa cum găsea de cuviință conducerea de la Tiraspol. Nu, Moscova de acum înainte va monitoriza strict cum se cheltuiesc fondurile rusești. Moscova vrea să înființeze un consulat rusesc la Tiraspol, vrea să acorde mai multe cetățenii rusești locuitorilor din Transnistria, pretinde pentru prima dată, asta e fără precedent, declarația lui Rogozin, că Rusia are dreptul exclusiv de a menține trupe de pacificare. Deci, Rusia vine de fapt în întâmpinarea retoricii lui Evgheni Șevciuk de a strânge și mai mult relațiile dintre Rusia și Transnistria, peste capul Ucrainei, adaug în paranteză. Și vine din nou în întâmpinarea dorințelor lui Șevciuk, de a integra Transnistria, prin intermediul Rusiei, în uniunea economică euro-asiatică.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la reuniunea în formatul 5+2 de la Viena?
Vladimir Socor: „Ca rezultat pozitiv nu aștept absolut nimic, dar mi-e teamă de presiuni, care s-ar face asupra Chișinăului de a accepta sau egalitatea deplină, sau de a face un pas în direcția acceptării egalității depline în drepturi a Chișinăului și a Tiraspolului.”
Europa Liberă: Domnul Carpov a zis că în nici un caz nu va accepta.
Vladimir Socor: „Foarte bine, dar presiunile vor continua. Eu personal am să susțin intransigența Guvernului Filat și a Ministerului de externe, condus de Iurie Leancă. Am să susțin poziția lor fermă în toate punctele, inclusiv în acesta. Dar consider că în eventualitatea unor concesii din partea Chișinăului, aceste concesii vor trebui să fie criticate.”
