Europa Liberă: Dle Popov, în 1992, la 21 iulie, conflictul militar din regiunea transnistreană a fost stopat prin Acordul cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului. Acordul a fost semnat de președinții de atunci Mircea Snegur și Boris Elțin. În acel Acord este stipulată și amplasarea forțelor de menținere a păcii. În acești 20 de ani, cît de eficientă a fost activitatea pacificatorilor în zona de securitate?
Andrei Popov: „Acordul este între două părți, Republica Moldova și Federația Rusă, semnat de președinții a două state recunoscute, și contrasemnat de liderul transnistrean de atunci, Igor Smirnov.
În martie 1998, la Odesa, au fost efectuate anumite modificări și contingentele celor trei părți au fost reduse substanțial, de la două mii de soldați fiecare, până la 500.
La ora respectivă, aceasta era misiunea, să separe părțile și misiunea respectivă a fost îndeplinită și atunci, în cadrul modificărilor din 1998, a apărut și mecanismul observatorilor militari și la contingentele celor trei părți au mai fost adăugați și zece observatori militari ucraineni.
După oprirea conflictului, după stoparea ostilităților, a fost demarat procesul de reglementare politică, riscul reluării ostilităților militare a fost redus considerabil, iar în prezent el este realmente zero. E vorba de atașamentul la mijloacele exclusiv pașnice, atașament care este un principiu fundamental al procesului de reglementare și el, de altfel, este consfințit în mai multe înțelegeri între Chișinău și Tiraspol și sprijinit de toți actorii internaționali implicați.
Dar tensiunile, totuși, în această perioadă continuau și, cu timpul, natura acestor tensiuni s-a schimbat de la militare tensiunile au devenit mai mult de ordin civil, legate de încălcarea ordinii publice sau de anumite provocări în scopuri politice și aici vă dau doar cîteva repere: să ne aducem aminte de anul 2004, ce se întâmpla în zona de securitate cu toate că era instituită această operațiune de menținere a păcii? Criza școlilor, preluarea forțată a infrastructurii căilor ferate din Bender, tot în 2004.
Apoi a venit problema cu accesul fermierilor din Doroțcaia la pământuri, în 2006, și în paralel blocarea sistematică a alegerilor din Corjova, amplasarea neautorizată a posturilor și punctelor de control și multe alte accidente mai mici sau mai mari. Și iată aici trebuie să constatăm că este regretabil, dar operațiunea nu a reușit să prevină sau să gestioneze corespunzător aceste tensiuni cu caracter non-militar.”
Europa Liberă: De aceea Chișinăul, Kievul, Washingtonul, Berlinul, alte capitale europene au cerut schimbarea misiunii militare de pacificare de la Nistru cu una civilă, sub mandat internațional?
Andrei Popov: „Ideea transformării misiunii de menținere a păcii nu este una nouă. Despre ea se vorbește de cel puțin 10 ani. Prima dată ea a apărut pe timpul președinției Olandeze a OSCE, în 2003, și au fost și alte discuții. Cînd noi vorbim despre transformare, noi nu vorbim despre demontarea peste noapte a acestei operațiuni sau despre excluderea Federației Ruse, ci de cu totul altceva.”
Europa Liberă: Și trebuie să existe consens ca să fie schimbat statutul pacificatorilor?
Andrei Popov: „Categoric. O parte nu poate forța, trebuie să existe consens.”
Europa Liberă: Tocmai Moscova și Tiraspolul se opun invocînd prevederile Acordului din 1992, despre care am vorbit.
Andrei Popov: „Au trecut deja 20 de ani, lucrurile evoluează. Lumea s-a schimbat fundamental, s-a acumulat foarte multă experiență, e o chestiune de bun simț. Pentru că un mecanism introdus ad-hoc, creat în câteva zile tensionate, atunci cînd singura sarcină era să oprim războiul, să oprim ciocnirile, să separăm forțele, se invocă argumentul că nu se varsă sânge pe Nistru. Dar haideți să fim sinceri până la capăt. Faptul că există pace pe Nistru nu este meritul lor.”
Europa Liberă: Nu este meritul pacificatorilor…
Andrei Popov: „…exact, este meritul faptului că așa suntem noi. Nu există, în pofida unor încercări din interior și din exterior de a ne dezbina și ne separa și ne transforma în popoare diferite, dar la nivelul oamenilor nu există ură. Oamenii din Copanca, sau din Cioburciu și din Slobozia, Râbnița și Rezina, ei se simt frați, se simt o comuniune.
De aceea, este timpul să construim pacea, construirea păcii presupune un act activ, trebuie să acționezi, iar mandatul operațiunii actuale este unul singur: blindatele, soldații cu kalașnicov, bare de beton, sârme ghimpate, deci totul este static, este pentru a separa.
Noi vorbim despre altceva, vorbim despre ajustarea operațiunii, transformarea ei într-o misiune care să fie capabilă să răspundă necesităților reale ale momentului, și necesiatatea despre care vorbesc absolut toți partenerii în formatul „5+2” este una, să promovăm măsurile de încredere, comunicare, interacțiunea. Nu poți face acest lucru prin blindate, prin bare de beton.
De aici pornește și logica Chișinăului, de altfel susținută de marea majoritate a participanților în formatul „5+2”, cu privire la necesitatea transformării misiunii în una internațională, civilă, care să aibă un mandat pertinent din partea unei organizații internaționale relevante.”
Europa Liberă: Eu vreau să îl citez aici pe secretarul generalul al OSCE, dl Zannier, spunea că trupele puternic înarmate ale pacificatorilor ruși din Transnistria devin inadecvate contextului din această regiune…
Andrei Popov: „Și asta este poziția oficială a Republicii Moldova, dar trebuie să operăm pe aceeași scară de coordonate. Să nu ne luptăm cu morile de vânt și cu mituri. Atunci cînd suntem suspectați sau bănuiți sau chiar acuzați, Chișinăul, bunăoară, că am vrea să demontăm operațiunea peste noapte, să excludem Federația Rusă din acest format sunt niște lucruri neadevărate.
Noi vrem să adunăm toate experiența acumulată în 20 de ani, în toată comunitatea OSCE, atît de statele membre UE, cît și de Federația Rusă și de Ucraina și să o aducem aici. Noi vorbim despre o misiune la care să participe și Federația Rusă, dar și statele membre ale UE și alte state membre ale OSCE, este normal, nu trebuie să fie monopolul unui singur stat.
In ce privește mandatul viitoarei misiuni, nu e nevoie de sute și sute de soldați înarmați, e nevoie de o misiune compactă, compusă din personal civil neînarmat, eventual specialiști în domeniul polițienesc. Cum am spus să aibă un mandat internațional din partea unei organizații relevante și acest mandat trebuie să includă nu doar monitorizarea situației generale, dar și contribuirea la anumite acțiuni de prevenire sau de mediere a tensiunilor și situațiilor de criză.
Pentru aceasta este nevoie elementar să demareze dialogul. După 20 de ani nu mai poate fi un tabu discutarea subiectului transformării operațiunii de menținere a păcii la Nistru.”
Europa Liberă: Se insistă pe ideea că de 20 de ani la Nistru nu se mai varsă sânge, totuși la 1 ianuarie anul curent un pacificator rus de la un post de aici, de la Vadul lui Vodă, a împușcat mortal un tânăr de numai 18 ani, cetățean al Republicii Moldova?
Andrei Popov: „Nu era vorba de un cetățean înarmat, Vadim Pisari, dincolo de circumstanțele care încă se elucidează era un civil și dacă nu s-a reușit gestionarea acestei situații, doar se subliniază faptul că o operațiune care a fost instituită pentru a face față preponderent riscurilor și amenințărilor de ordin militar nu este foarte bine echipată să gestioneze situațiile de criză.”
Europa Liberă: E o problemă sensibilă pe agenda dialogului moldo-rus schimbarea contingentului forțelor de menținere a păcii sub un alt mandat?
Andrei Popov: „Pot să spun oficial că nu am reușit să angajăm Federația Rusă într-un dialog de substanță cu privire la mandatul, structura, componența, sarcinile viitoarei misiuni, nu poți forța acest dialog. Trebuie să aduci argumente și să fie partenerul pregătit.”
