– Acum câteva zile, Comisia Europeană a decis avansarea Republicii Moldova la cea de-a II-a fază a dialogului privind liberalizarea regimului de vize. În acest sens a fost semnat și acord privind amendarea Acordului RM-UE privind facilitarea regimului de vize. Ce presupune această fază a doua, cu ce deosebește de prima, câte faze mai pot fi până moldovenii vor obține dreptul de circulație (mai) liberă în spațiul european?
– Faza a doua a Acordului prevede, în principal, implementarea și asigurarea funcționării adecvate a legilor aprobate în prima fază. În alte cuvinte, asigurarea funcționării politicilor adoptate. Faza a doua este ultima, în aceasta fază va mai trebui de adoptat un set de legi și politici (doar să menționez reforma poliției). Totodată, în faza a doua Republica Moldova trebuie să demonstreze că legile adoptate și practica aplicării formează practica administrativă și judiciară ireversibilă. Va exista, desigur, etapa de monitorizare din partea Comisiei Europene, după finalizarea fazei a doua, etapa aceasta este necesară pentru a asigura că Republica Moldova nu modifică în sens nedorit legile adoptate sau practica de aplicare a legilor este conformă cu scopurile acestora.
– Cum apreciați prestația guvernării de la Chișinău în acest proces de negocieri cu UE privind regimul liberalizat de vize? Până acum aprecieri au răsunat multe și foarte diferite, de la promisiunea că vom circula fără vize la sfârșitul acestui an până la acuzații de populism și trădare de țară…
– Putem diviza răspunsul în câteva aspecte: prestația echipei de negociere, prestația Cabinetului de Miniștri și a autorităților publice, prestația Parlamentului, dar și a clasei politice. În general, opinia mea este că Republica Moldova, deși cu anumite întârzieri și câteva așteptări nerealizate ale societății civile, a realizat o performanță pe măsura tarilor care demonstrează o puternică tendință de integrare în spațiul european.
Eu cred ca echipa de negociere a fost foarte buna, dar e nevoie să învățam să negociem în interesul europenizării Republicii Moldova și să implicăm mai mult societatea civilă în acest proces. Cabinetul de Miniștri cu autoritățile publice în întregime s-au încadrat în termenii stabiliți și în general au demonstrat capacitatea bună de recepționare și asimilare a practicilor europene. În același timp, capacitatea de procesare a acestora se pare că este insuficientă pentru schimbări mai mari. Problema cea mai mare rezidă în capacitatea adecvată de implementare care se va evidenția în faza a doua.
Prestația Parlamentului și a clasei politice a fost reactivă la soluțiile propuse de Cabinetul de Miniștri și autoritățile publice. Parlamentul a procesat destul de rapid proiectele de legi propuse de precedenții, însă discuțiile pe substanța proiectelor puteau fi mai calitative, totuși. Pe viitor, Parlamentul va trebui sa supravegheze implementarea legilor implementate. Clasa politică a fost, per ansamblu, la nivel, însă, totuși, timidă în reiterarea și transmiterea mesajelor proeuropene, precum și în asimilarea valorilor europene. Deseori, am văzut lipsa leadershipului clasei politice în promovarea agendei de europenizare.
– Cât rol în această înaintare spre un regim liberalizat își poate atribui societatea civilă, în particular, Consiliul Național pentru participare, pe care îl reprezentați?
– CNP are și va avea un rol de partener activ și constructiv de facilitare elaborării și implementării agendei de europenizare a Republicii Moldova. CNP are ca referință interesul public și valorile europene și nu interesul clasei politice, prin urmare, va pleda și se va pronunța având acest reper drept referință.
– De altfel, o altă parte a societății civile a protestat activ și masiv împotriva adoptării unei legi, cea privind asigurarea egalității de șanse, despre care se spune că a fost o condiție pentru avansarea spre circulație liberă în Europa. Promotorii acestei opțiuni își explică acțiunile prin grija pentru moralitatea națiunii, dar s-au făcut auzite și puncte de vedere potrivit cărora, astfel, se țintește în opțiunea de integrare europeană a Republicii Moldova. Pe unde credeți că este adevărul?
– Legea privind asigurarea egalității este, în înțelegerea rațională, o piatră importantă în crearea condițiilor și oportunităților egale pentru fiecare. Nicidecum nu este o politică de promovare a unei opțiuni sau preferințe în viață. Beneficiile legii sunt, în special pentru femei, în asigurarea egalității la plata pentru munca prestată (peste 50% din societate), pentru tineri în raport cu angajarea în câmpul muncii care se confruntă cu tratament inegal în acest sens (peste 250 mii de persoane), pentru minorități naționale și lingvistice cărora nu li se asigură condiții adecvate de integrare în societate (peste 20% din populație), pentru persoanele cu dizabilități cu referire la integrarea în societate, viața publică și câmpul muncii (peste 200 mii de persoane), pentru oamenii în etate și persoanele aflate sub nivelul de sărăcie. Lăsând la o parte speculația unora și ignoranța altora, această lege este pentru societatea întreagă.
– În afară de un loc de muncă (de multe ori „la negru”) și turism, pentru ce le trebuie cetățenilor Republicii Moldova regim liberalizat de vize, pe cât de principial este să poată circula liber anume în Europa?
– Acordul privind comerțul comprehensiv și aprofundat creează cote importante de prestare a serviciilor pe piața europeană, adică moldovenii vor putea și munci legal prestând servicii în UE. Acordul la care ne referim va avea, în consecință, acorduri și facilități ulterioare pentru legalizarea circulației libere a oamenilor și a mărfurilor. Șederea moldovenilor care se află actualmente în UE, treptat, va căpăta o formă cu mai mare recunoaștere din partea membrilor UE, ceea ce va facilita procesul de acordare a garanțiilor suplimentare acestora. Prin urmare, Acordul este atât pentru cetățenii cu reședință pe teritoriul Republicii Moldova, cât și pe teritoriul UE.
Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo
