In ajunul vizitei la Chișinău a președintelui Comisiei Europene, Valentina Ursu i-a cerut opinia analistului Vlad Socor despre semnificațiile și miza deplasării în capitala Moldovei a lui Jose Manuel Barroso.
Europa Liberă: La Chișinău este așteptat în vizită președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Este o premieră pentru Republica Moldova. Cum se vede această vizită de acolo, din inima Europei?
Vladimir Socor: „Din inima Europei nu se prea vede, deoarece Uniunea Europeană are preocupări mult mai vaste și mai grave decât Republica
Moldova. Totuși, din punctul de vedere al Republicii Moldova, vizita domnului Barroso este extraordinar de importantă. E un pas și mai hotărât pe calea integrării europene.
Vizita domnului Barroso trebuie pusă într-un context mai larg al vizitelor unor înalți demnitari occidentali în Republica Moldova, în timpul guvernării conduse de Vlad Filat. Chișinăul a fost vizitat de vicepreședintele american, Joseph Biden, de cancelarul german Angela Merkel și acum de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Aceasta denotă faptul că există un interes din ce în ce mai mare, la nivelul conducerii Uniunii Europene în integrarea europeană a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Socor, chiar dacă ziceți că aceste vizite sunt foarte importante, am avut recent un sondaj de opinii care arată că jumătate din respondenți văd Moldova integrată în UE, cam tot atâția ar opta pentru integrarea în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Rugați să aleagă una dintre cele două uniuni, mai mult de jumătate dintre ei au spus că deocamdată nu au decis.
Vladimir Socor: „Da, am văzut aceste cifre. Trebuie ținut seama de faptul că în toate țările europene, Uniunea Europeană a fost și rămâne un proiect al elitelor. Opinia publică multă vreme nu a înțeles acest proiect în Occidentul Europei. Nici astăzi nu manifestă un entuziasm față de proiectul Uniunii Europene. Elitele guvernamentale promovează acest proiect.
Cu o situație asemănătoare avem de a face și în Republica Moldova. Conducerea politică, conducerea statului, Parlamentul, liderii partidelor politice, cu excepția bineînțeles a celor rusofile sau rusofone, promovează integrarea europeană a Republicii Moldova, în timp ce opinia publică rămâne în urmă, încă nu este convinsă, încă nu a înțeles pe deplin semnificația integrării europene a Republicii Moldova. Aceasta ar fi una dintre cauzele decalajului dintre opinia elitelor și opinia cetățenilor simpli din Republica Moldova față de Uniunea Europeană. Prima cauză e structurală, a doua cauză e criza economică și financiară din Uniunea Europeană, o evoluție care descurajează încrederea cetățenilor Republicii Moldova în proiectul european.
Desigur că Uniunea Europeană își va reveni din criză, dar pe plan politic și pe planul opiniei publice, această criză descurajează curentul proeuropean. A treia cauză, pentru care cetățenii Republicii Moldova arată scepticism în privința Uniunii Europene, este influența mass-mediei rusești. Republica Moldova rămâne în câmpul de acțiune al mass-mediei rusești. Republica Moldova încă are de rezolvat această problemă de importanță vitală pentru stat, emanciparea din spațiul informațional al Rusiei, la 20 de ani după proclamarea independenței politice.
Aceasta este și una dintre cauzele pentru care liderii Rusiei, Vladimir Putin, Dmitri Medvedev se află la vârful rating-ului politic în Republica Moldova. O situație complet absurdă, aș spune chiar monstruoasă. Această situație monstruoasă restrânge, în mare parte, libertatea de acțiune a guvernului Republicii Moldova față de Rusia.”
Europa Liberă: Domnule Socor, dar cum credeți, a reușit guvernul să se mobilizeze în așa fel ca efectele reformelor să fie văzute, percepute la justa lor valoare de către simplul cetățean?
Vladimir Socor: „Efectele reformei vor fi văzute peste câtva timp, dar deocamdată cetățenii Republicii Moldova, alegătorii încă nu percep efectele reformelor. Reformele încă nu au avut un rezultat concret asupra nivelului de trai al cetățenilor. Cred că o mare parte a alegătorilor privesc integrarea europeană ca pe o ocazie de a-și rezolva propriile probleme nu la nivelul macroeconomiei, ci în mod individual. Concret, prin obținerea posibilității de a călători în spațiul Schengen.
Cetățenii doresc această soluție individuală a problemelor macroeconomice ale Republicii Moldova: o viză pentru spațiul Schengen sau liberalizarea regimului de vize oferă această posibilitate de a găsi de lucru în țările Uniunii Europene. Este o prismă foarte îngustă prin care se privește procesul de integrare europeană în Republica Moldova, dar nu trebuie să ne supărăm.
Din acest motiv este foarte important pentru guvernul Republicii Moldova să fie perceput de alegători ca obținând posibilitatea de a călători cu un regim liberalizat de vize în Uniunea Europeană. De acest succes depinde, în mare parte, rezultatul următoarelor alegeri parlamentare din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Credeți că la Chișinău domnul Barroso ar putea să vorbească despre o perspectivă clară de integrare europeană?
Vladimir Socor: „Da, cred că da. Cel dintâi demnitar al Comisiei Europene, care a oferit această perspectivă, a fost Å tefan Füle, comisarul pentru extindere și bună-vecinătate a Uniunii Europene. Domnul Füle, pentru prima dată, a oferit o perspectivă clară de aderare în viitor a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Nu a pronunțat cuvântul „membru”, deși, probabil, că dânsul consideră că acesta ar fi deznodământul final.
Dar nu toate țările din Uniunea Europeană sunt de acord cu ideea ca Moldovei să i se ofere o perspectivă de a deveni membru. Stilul discursului este de a oferi o perspectivă de integrare europeană în viitor. Perspectivă europeană este cuvântul-cheie. El poate să includă și noțiunea de membru al Uniunii Europene. De mulți ani, guvernările de la Chișinău, de orice culoare, toate guvernările, inclusiv cea comunistă doreau și cereau Bruxelles-ului să ofere o perspectivă europeană. Bruxelles-ul era reticent, mai ales, în timpul guvernării comuniste. Acuma această perspectivă europeană s-a deschis. A oferit-o domnul Füle, în numele Comisiei Europene.
Și cred că la Chișinău, cu ocazia vizitei sale, domnul Jose Manuel Barroso va rosti un mesaj asemănător. Acest lucru e important, deoarece constituie un stimulent pentru reforme. Lipsa unei perspective europene, pe de o parte, nu oferă motivații suficiente guvernului, pentru a face măsuri de reforme nepopulare, iar, pe de altă parte, dă un pretext adversarilor orientării europene, mai ales, grupărilor filoruse să spună că iată în Occident nimeni nu așteaptă Republica Moldova, reformele ar fi zadarnice, întoarceți-vă cu fața spre Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan.”
Europa Liberă: Chiar exponenții fostei guvernări comuniste, inclusiv liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, zice că Moldova nu are nicio șansă să adere eventual pe viitor la UE. Mai degrabă ar trebui să se îndrepte spre Est, spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazastan.
Vladimir Socor: „Exact. Acesta este argumentul Moscovei, exprimat prin gura unor forțe politice din Chișinău, inclusiv a Partidului Comuniștilor. Partidul Comuniștilor a făcut o cotitură de 180 de grade. Anume Partidul Comuniștilor a lansat în anul 2003 orientarea europeană ca bază a politicii externe a Republicii Moldova. Și, mai mult decât atât, orientarea europeană ca bază a politicii interne pentru reforme. Aceasta au făcut domnul Voronin și Partidul Comuniștilor. Cu ocazia aceea, în 2003, ei au făcut o cotitură de 180 de grade de la precedenta lor politică, de orientare spre Moscova.
Și acum s-au întors din nou, completând cercul de 360 de grade, privind din nou spre Moscova. Cred că ei au făcut acest lucru din două motive. Primul este percepția lor, provenită din neinformare, din insuficientă informare, percepția lor că Occidentul e în declin, Rusia în ascensiune. Și aici vedem o consecință a rămânerii Republicii Moldova în câmpul informațional al mass-mediei rusești. Iar al doilea motiv pentru care comuniștii au revenit la vechea linie este strategia lor politică internă.
Văzând că pierd sprijinul electoratului centrist, moderat, moldovenesc, ei încearcă să mobilizeze la maximum baza lor electorală îngustă rusofon-rusofilă. Ei doresc să mobilizeze la maximum anume aceste voturi. Și, probabil, speră ca prin această politică să obțină fonduri electorale din partea Moscovei.”
Europa Liberă: Domnule Socor, dumneavoastră ați spus că domnul Barroso ar fi mai mult preocupat de gestionarea crizei economice în interiorul Uniunii Europene. E clar că Bruxelles-ul își dorește o vecinătate prosperă și democratică. Eu vreau să ne răspundeți la întrebarea dacă Moldova este suficient de importantă pentru UE?
Vladimir Socor: „Moldova este mai puțin importantă pentru Uniunea Europeană decât alte țări din Parteneriatul Estic, de exemplu, Ucraina. Este mult mai importantă pentru Uniunea Europeană în cadrul Parteneriatului Estic. Același lucru l-aș spune despre Georgia și Azerbaijan. Republica Moldova, ca importanță strategică, din toate punctele de vedere, este mai puțin interesantă pentru Uniunea Europeană. Da, în același timp, Moldova este o beneficiară mică a unui eșec mare.
Eșecul mare este acela al Parteneriatului Estic. Moldova este singura țară din cadrul Parteneriatului Estic al Uniunii Europene, unde Bruxelles-ul și guvernele din cadrul Uniunii Europene, cel german, de exemplu, pot să perceapă o promisiune de succes. Parteneriatul Estic a eșuat în cinci dintre cele șase țări membre. Moldova reprezintă singurul caz de succes al Parteneriatului Estic. Și trebuie să salutăm politica guvernului condus de Vlad Filat care, în mod foarte priceput, folosește această situație.”
Europa Liberă: Cum înțelegeți dumneavoastră Moldova pe calea eurointegrării, din moment ce autoritățile de la Tiraspol, între timp, și-au elaborat o proprie politică externă, nici nu se vorbește despre o Moldovă reunificată în cadrul UE, ci se spune că Transnistria se regăsește în Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus.
Vladimir Socor: „În anul 2006, cel mai recent referendum, s-a votat pentru independența față de Republica Moldova cu integrare viitoare în cadrul Federației Ruse. Iar domnul Evgheni Șevciuk, după alegerea sa ca așa-zis președinte în Transnistria, continuă să se raporteze la referendumul din 2006, pe care îl prezintă, de fapt, ca pe o legitimare a propriei sale prezidenții. În loc să se raporteze, mai ales, la votul din 2010, în care a fost ales ca președinte, dânsul se raportează mai mult la referendumul din 2006. Între timp, a apărut proiectul Kremlinului, al unei Uniuni Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan și retorica Tiraspolului s-a adaptat acestei noi evoluții.
Nu e nimic nou, dar nici nu e nimic real aici, pentru că Rusia niciodată nu va accepta Transnistria în cadrul Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan. A accepta Transnistria înseamnă practic a recunoaște Transnistria. Ceea ce Rusia nu va face în viitorul previzibil. Cu siguranță că nu. Cazul Transnistriei este cu totul diferit de cazul Abhaziei și al Osetiei de Sud.”
Europa Liberă: Și atunci Transnistria reintegrată în Republica Moldova și împreună pe calea eurointegrării?
Vladimir Socor: „Cred că problema aceasta trebuie văzută pe două nivele. Primul nivel este acela al politicii guvernului din Chișinău. Aceasta nu trebuie în niciun fel să fie influențată de ceea ce face sau ceea ce nu face Tiraspolul. Politica Chișinăului trebuie să aplice cu consecvență în reformele interne, preconizate de acordurile dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Și trebuie să continue integrarea pe calea europeană, cel mai apropiat obiectiv fiind summit-ul de la Vilnius din noiembrie 2013, când Republica Moldova aproape cu certitudine va iscăli Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, Acordul de Comerț Liber Lărgit și Aprofundat și Acordul pentru Liberalizarea Regimului de Vize. Acestea sunt cele trei obiective spre care guvernul domnului Vlad Filat se îndreaptă în mod neabătut și foarte bine face, fără a ține seama de zgomotele de la Tiraspol.
Al doilea nivel este acela al unei competiții nedeclarate, care a apărut între Uniunea Europeană și Republica Moldova, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, în privința viitorului Transnistriei. A apărut această competiție nedeclarată public, nerecunoscută, dar reală. Uniunea Europeană și Chișinăul încearcă să ofere unor grupuri de interese din Tiraspol, mai ales, din lumea afacerilor, motivații, stimulente, pentru a accepta împreună cu Republica Moldova integrarea în Uniunea Europeană. Rusia oferă Transnistriei unele avantaje economice. Uniunea Europeană, la concurență cu Rusia, oferă și ea avantaje economice, prin intermediul Republicii Moldova, pentru a atrage Transnistria pe calea europeană.
Uniunea Europeană, în ciuda crizei ei economice-financiare, are mijloacele să intre în această concurență cu Rusia cu succes. Deoarece Moldova și Transnistria, din cauza dimensiunilor mici, sunt ușor de digerat, spre deosebire de Ucraina, care este mult prea mare pentru a fi prea repede digerată de către Uniunea Europeană, spre deosebire de Georgia și Azerbaijan, care sunt situate la distanță mare de Uniunea Europeană. Moldova și partea Republicii Moldova numită Transnistria, sunt vecine nemijlocite cu Uniunea Europeană, de dimensiuni mici. Aici Uniunea Europeană poate cu succes să concureze împotriva Rusiei, pentru atragerea Transnistriei.
Această evoluție se poate spune că este o evoluție istorică, deoarece scoate Republica Moldova din cadrul tradițional al rivalității între Rusia sau Uniunea Sovietică și România, plasează Republica Moldova, inclusiv Transnistria în câmpul unei concurențe, acum nu mai este militară, dar este economică și geopolitică, între Uniunea Europeană și Rusia. Pentru prima dată în decursul istoriei, Europa unită, prin intermediul Uniunii Europene, devine un actor nemijlocit de securitate și actor economic nemijlocit în Republica Moldova, la Nistru. Aceasta nu s-a întâmplat niciodată în istorie.
Istoric vorbind, numai câte o putere europeană izolată a încercat la intervale destul de lungi în decursul istoriei, să contrabalanseze Rusia în Basarabia. Germania, de exemplu, a fost o asemenea putere, în două faze ale istoriei, Franța într-o altă fază a istoriei. Acum însă pentru prima dată Uniunea Europeană acționează în mod comun ca factor de concurență împotriva Rusiei în Republica Moldova. E o evoluție plină de promisiuni.”
