Oare ce obligații, angajamente, credite nerambursate ori poate pariuri obscure mai pot ține grămadă partidele din Alianța de guvernare? Aceasta este întrebarea zilei la care căutăm cu toții răspuns, unii și în zațul de cafea, alții și în cotcodăcitul orătăniilor de prin curte. Eu am să apelez, precum ne este obiceiul, la experți. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Arcadie Barbăroșie, directorul Institutului de Politici Publice, și Eugen Revenco, director de programe, la Asociația de Politică Externă. Mi-am propus astăzi să discutăm despre obiectivele majore ale guvernării AIE-2. Ce obiective sunt în stare să îi determine pe figuranții acestui război, pe care îl urmărim, să rămână împreună, să își ducă până la capăt aceste angajamente, acum, când se fac pronosticuri pentru 2013, când acest buget este pus la îndoială tocmai din cauza unor prognoze exagerat de optimiste, la părerea unora și iarăși a unor procese care s-au agravat, cum ar fi Banca de Economii și alte probleme ale guvernării. Domnule Barbăroșie, ce credeți, care obiective ar mai fi coagulante?
​​Arcadie Barbăroșie: „Îmi pare rău că zic, dar eu am impresia că Alianța aceasta stă așa cum stă deocamdată, nu pentru că are obiective comune, dar pentru că are un inamic comun. Unicul interes al acestei Alianțe este să rămână la guvernare. Și primejdia vine nu din nerealizarea unor obiective. Dacă nu le va realiza, nu va fi ea dată jos de la guvernare. Primejdia vine din existența iată a acestui inamic comun, care a fost Partidul Comuniștilor și este un partid parlamentar de opoziție. Dacă vă uitați și la sloganurile unora dintre partidele din Alianță și „Moldova fără Voronin”, spre exemplu și se vede care este inamicul. Nu este, de fapt, nivelul jos de dezvoltare economică, poluarea foarte înaltă a mediului sau calitatea apei, sau… Este Voronin. Și acesta este liantul principal al acestei Alianțe. Sigur că, atunci când discutăm despre obiectivele guvernării, trebuie să discutăm despre ceea ce a declarat Alianța că vrea să atingă: obiectivele formulate în programul de guvernare, în planul de acțiuni a Guvernului. Dar sigur că, când facem analiza, trebuie să ne gândim și la ce obiective ascunse există în spatele celor declarate, ce obiective vrea să își atingă fiecare membru al Alianței sau, mai degrabă, acea elită a fiecărui partid din Alianță, care și eventual formulează pentru sine acele obiective ascunse.”
Europa Liberă: Dar este un angajament mare și lat, integrarea europeană, care e trecut și în titulatura Alianței. Acesta nu este un obiectiv comun?
Arcadie Barbăroșie: „Acesta este un obiectiv comun declarat. Dar eu ziceam: „pe timpul guvernării comuniste” și mă tem că va trebui să mă autocitez, dacă îmi iertați lipsa de modestie. Pe atunci spuneam că există o schizofrenie în tot comportamentul guvernării: „Vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, vrem să adoptăm aici valori europene”. Dar, de fapt, în interior nu se înțelegea ce înseamnă acele valori europene. Nu se înțelegea ce înseamnă integrare europeană. Acuma, dacă revenim aici, la noi, integrare europeană înseamnă să adoptăm acele valori, dar și acele obligațiuni față de cetățean, față de alte state, care și înseamnă modelul european de conviețuire. Or, comportamentul politicienilor, după acea vânătoare „domnească”, demonstrează foarte clar că una se vorbește și alta se gândește, și a treia se face. Comportamentul acelui grup și al elitei noastre politice, după acest eveniment tragic, demonstrează că acest comportament nu corespunde în niciun fel valorilor declarate, valorilor asumate sau declarațiilor asumate și nu mai știu ce înseamnă cuvântul acesta acum, atâta a fost de terfelit. Aceasta înseamnă că noi vrem, conform programului de guvernare, să consolidăm statul de drept, să combatem corupția. Și ceea ce facem? Demonstrăm încă o dată prin comportament, noi, politicienii, elita politică că: „Legea nu este scrisă pentru noi, este scrisă pentru ceilalți, pentru electorat, pentru cetățeanul care votează, iar noi ne comportăm cum vrem noi. Noi avem alte legi ale noastre. Noi mergem la vânătoare în locuri unde vânătoarea este interzisă. Noi, după aceea ne comportăm în conformitate cu unele modele absolut inacceptabile în Europa. Noi încercăm să mușamalizăm ce s-a întâmplat acolo, la vânătoare. Noi încălcăm și legea, dar și ceea ce este mult mai important, niște norme morale de conduită”, pe care politicienii trebuie să și le asume.”
​​Europa Liberă: Domnule Barbăroșie, revenind la criteriul pe care l-ați enunțat dintâi, dușmanul comun, acuma nu mai este adversarul politic al Alianței atât de puternic, încât au devenit ei așa de bătăioși în interiorul Alianței sau ce se întâmplă?
Arcadie Barbăroșie: „Eu spuneam și despre acele obiective ascunse pe care trebuie să încercăm să le developăm, atunci când analizăm comportamentul guvernării noastre.”
Europa Liberă: Adică acestea au devenit mai importante decât adversarul?
Arcadie Barbăroșie: „Se pare că s-au încălcat niște frontiere tacite, ascunse, stabilite cumva tacit în această Alianță. Și însuși faptul că s-au depășit acele frontiere a dus la izbucnirea acelui scandal. Sigur că evenimentul acesta din 23 decembrie 2012 a accelerat acest război, permanent mocnind, în interiorul Alianței, l-a făcut, de fapt, să se developeze, să răbufnească în public. Dar el a existat întotdeauna. Haideți să ne amintim de multiplele declarații ale unor lideri privind aceleași atacuri raider, privind existența unui păpușar, privind gelozia reciprocă la nivel interpersonal, incompatibilitatea personală etc. Deci toate aceste învinuiri existau permanent, dar acuma au răbufnit cu o nouă forță, demonstrând, încă o dată că, cu părere de rău, Alianța nu este unitară în atingerea acelor scopuri declarate. Zic încă o dată: integrarea europeană nu înseamnă doar declarații la Bruxelles, și la Chișinău. Aceasta înseamnă adoptarea de jure și de facto a unor modele existente în Uniunea Europeană și noi am zis: „Da, noi vrem să trăim în conformitate cu acele legi și cu acele modele”. Dar nu trăim în conformitate cu acele legi, cel puțin, aceasta o demonstrează evenimentul din 23 decembrie.”
Europa Liberă: Toată lumea recunoaște că texte scrise sunt suficiente, au fost produse pe bandă rulantă. Dar funcționarea lor, așa cum spune domnul Barbăroșie, lasă de dorit. Domnule Revenco, totuși, de dragul acestui obiectiv, măcar mimat, ar putea Alianța să revină la o normalitate, iarăși mimată? Când mă gândesc că domnul Leancă se întâlnește cu ministrul francez de externe sau cu consilierul lui Hollande pentru probleme de externe și și sunt convins că și la urechea lui o fi ajuns episodul acesta cu vânătoarea și și îl întreabă: „Domnule Leancă, cum adică? Voi vreți să ne convingeți că sunteți europeni, dar acționați ca nord-coreenii sau ca în epoca lui Brejnev”. Deci măcar acest reproș i-ar putea readuce la o masă comună de negocieri pe membrii Alianței?
Eugen Revenco: „Cu certitudine că subiectul a fost auzit peste hotare, cel puțin, ministerele de externe din țările membre UE raportează unul din subiectele de test deja devenit, pentru capacitatea de acțiune a acestei guvernări, de altfel, un subiect banal, care putea fi consumat ușor, în 2 zile, fără mare scandal, încă înaintea anului nou.”
Arcadie Barbăroșie: „Imediat după ce s-a derulat.”
​​Eugen Revenco: „Și chiar imediat după ce a ieșit subiectul în public. Este un subiect care, în primul rând, este banal, în al doilea rând, ține de responsabilitatea și capacitatea autorităților și clasei politice, în general, de a-și asuma răspundere și a acționa consecvent sau în consecință, citându-i pe alții, fără a aduce subiecte negative și a polariza inutil societatea. Deci este un subiect, care are iarăși o natură internă, nu a fost provocat din exterior, nu a fost un subiect intenționat creat de o forță politică, a fost un accident. Acest accident sau situația a fost absolut inadecvat gestionată de factorul politic. Acum eu mă întreb cum vor acționa, reacționa cei care guvernează în situațiile în care va fi în acest an, 2013 și noi nu trăim într-o lume sterilă, trăim într-o lume unde sunt prieteni, parteneri, avem dușmani (externi, interni) și dacă un subiect ar fi generat din exterior sau ar fi un concurent politic care ar lansa un subiect periculos și cum va fi gestionat el de către clasa politică, în acest an, 2013, atât de responsabil, mai istoric, cum îl califică tot ei?”
Europa Liberă: Adică văzând evenimentele de la Pădurea Domnească, putem să ne imaginăm cum vor acționa. În loc să stingă casa, ei vor umbla să-și dea pumni unii între alții, căutând atunci să afle cine a dat foc la casă.
Eugen Revenco: „Spre regret, anul 2013 începe cu stângul. Și aci stânga, ca imagine, câștigă. Se pare că comuniștii sunt cei care au stat departe de foc și scot cartofii cu mâinile altora. Deci ei gestionează absolut firesc acest caz. Vor avea și câștig de imagine, și pe seama acestei comisii parlamentare care a fost constituită. Acum, în eventualitatea în care ar apare un risc generat din exterior, interesează nu doar cum vor acționa componentele Alianței, dar va fi nevoie de o mobilizare și găsirea unui compromis pentru interesul național, împreună cu opoziția. Va fi oare capabilă această Alianță, în acest an responsabil, să găsească acest numitor comun?”
Europa Liberă: Dar e prea mult și cu opoziția, domnule Eugen Revenco, măcar ei trei, să-i vedem împreună, poate și la o vânătoare.
​​Eugen Revenco: „Dacă revenim la întrebarea inițială: „Ce poate să unească în acest an?” Da ,este frica de acest dușman comun care sunt comuniștii. Dar cred că ar trebui să înceapă cineva să construiască o agendă pozitivă. Dacă ne uităm înapoi, la acești ani de guvernare, ce ne amintim despre Alianța de Integrare Europeană? Problema cu Constituția, scandal, incapacitate de a alege un președinte, probleme… Cu greu ne amintim de careva rezultate palpabile care să fi schimbat viața cetățeanului în mai bine. Monopolizarea integrării europene de către unul sau o componentă a Alianței poate fi foarte riscantă și aceasta stârnește foarte multă gelozie. Deci integrarea europeană trebuie să devină un subiect comun nu doar în discuție, dar în acțiune. Pentru că acțiunile Guvernului, acțiunile în Parlament, conlucrarea dintre Parlament și Guvern pe dimensiunea de integrare europeană, dacă la fațadă poate să pară că este ok, normală, la o simplă privire, constatăm că lucrurile nu merg deloc, nu este o cooperare strânsă, așa cum este nevoie.”
Europa Liberă: De ce? Pentru că fiecare vede în felul lui?
Eugen Revenco: „Mie mi-e teamă că există mai mult subiectivism, decât argumente obiective de ce această cooperare nu există. Pentru că Guvernul își face agenda sa, o coordonează superficial cu Parlamentul. Parlamentul nu execută funcțiile sale de control asupra Executivului, pentru că Executivul se supără. Comisia politică externă și integrare europeană, dacă o vedem, este una dintre cele mai obscure comisii, care nu are agendă, nu are rapoarte, este departe de ochiul lumii, nu are niciun secretariat. Deci Comisia este o comisie de laudă și de împărțit de onoruri.”
Europa Liberă: Ar fi momentul să fac și eu o paranteză. Dacă ați vorbit despre relația Legislativ-Executiv, a cui este sarcina aceasta? Și în ce măsură Legislativul se face responsabil pentru obiectivul proeuropean?
Eugen Revenco: „Responsabilitățile sunt comune, pentru că Parlamentul a adoptat programul de guvernare, a aprobat mandatul pentru acest Guvern. Și mai mult ca atât, Parlamentul mai are încă o funcție, de a urmări și a asigura condiții, și a trage la răspunde Guvernul, atunci când nu execută obiectivele din programul de guvernare. Deci nu este doar sarcina Guvernului sau a prim-ministrului și nu este sarcina doar a unui deputat sau a unei comisii.”
Europa Liberă: Dar la manivele concret cine e? Cine e primul pilot și cine e în turnul de control?
Eugen Revenco: „Primul ar trebui să fie șeful statului. Dar, în condițiile actuale, se pare că toate pârghiile au fost preluate de prim-ministru și centrul de comandă se află astăzi la prim-ministru. Deci prim-ministrul este cel care operativ răspunde pentru calitatea implementărilor, pentru coordonarea cu bugetul, capacitățile noastre bugetare, crearea capacităților instituționale. Dar de asemenea prim-ministrul este responsabil și pentru căderea susținerii populației pentru acest vector de dezvoltare europeană.”
Europa Liberă: Domnule Barbăroșie, dumneavoastră cum îmi răspundeți la această întrebare despre relația între Legislativ și Executiv în subiectul proeuropean?
​​Arcadie Barbăroșie: „Eu îmi amintesc aicea de o replică a președintelui Elțin. Imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, când în Rusia, multe regiuni și republici autonome vroiau să devină suverane, el a declarat atunci: „Luați atâta suveranitate, câtă puteți duce”. Păi iată Guvernul aicea și-a luat atâtea manivele câte poate duce. Și el duce multe, el poate duce multe în integrarea europeană, aici sunt absolut de acord cu domnul Revenco. În mod obiectiv, dar în mod obiectiv, pârghiile principale sunt la Guvern. Teoretic ar trebui să fie la Președinție dar Președinția nu are niciun fel de pârghii. Modelul acesta al nostru constituțional, în acest sens, este prost. Prost într-un sens că, dacă la Președinție ar fi o persoană mult mai ambițioasă, atunci ar exista un al treilea pol al puterii, care ar putea crea mari divergențe între Parlament, Guvern și Președinție. Or, Președinția nu are nici buget suficient, nu are nici competențe suficiente pentru a realiza niște acțiuni importante în domeniul integrării europene.”
Europa Liberă: Dar ar putea veni cu expertiza, nu?
Arcadie Barbăroșie: „Nici expertiză nu are. Negocierile de facto le realizează Ministerul de Externe și prim-ministrul și, după mine, situația este normală așa. Ar trebui nițel mai curățată Constituția. Președintele ar trebui să fie o persoană mult mai puțin importantă în țară, chiar și de jure, de facto este deja. Acuma, să revenim la întrebarea dumneavoastră, lucrul acesta este firesc într-un model parlamentar. Dacă vă uitați peste tot în țările care au adoptat un model parlamentar, prim-ministrul este prima figură. Aceasta nu poate să nu trezească gelozie, pentru că în mod normal realizările Guvernului se reflectă asupra rating-ului partidului reprezentat de prim-ministrul la guvernare. Atunci sigur că celelalte partide ale Alianței își zic: „Bine, dar noi ce nu facem și noi integrare europeană? Suntem o singură Alianță, răspundem toți împreună în fața alegătorului și ca să citez unul din liderii Alianței și noi împreună răspundem, nu altcineva răspunde de calitatea guvernării sau de rezultate, de realizări”. Da, răspundeți, dar în acest sens fiecare partid în fond, prin acel acord mult criticat al Alianței și acel acord secret al Alianței își are sectoare în care, dacă ar fi realizări, ar putea veni la alegeri cu anumite atuuri. Dar ce vedem astăzi? Dacă ne uităm la calitatea drumurilor reparate anul trecut, la ce ne gândim? Hai că lumea nu prea știe cine din partide a delegat reprezentantul la ministerul respectiv. Dar drumurile sunt de calitate proastă, foarte proastă. Nu prea poți să te lauzi mult cu acele drumuri la alegeri. Creșterea economică nu prea se întrevede. Ați menționat și dumneavoastră aici că, de fapt, acel buget, care a fost adoptat, a fost adoptat cu scârț și creșterea economică prognozată nu știu dacă va fi realizată. Mă rog, iarna, cel puțin, este bună și s-ar putea întâmpla foarte bine să avem rezultate bune în agricultură și atuncea lucrurile se mai redresează. Dar, încă odată, plouă o dată mai tare sau avem secetă vreo două luni de zile și iar vom zice că nu ne-a ajutat Dumnezeu, pe când, de fapt, nu ne ajutăm noi singuri.”
Europa Liberă: Sau, Doamne ferește, un scenariu despre care vorbea domnul Revenco, o provocare pe bune.
​​Arcadie Barbăroșie: „Doamne ferește, un alt scenariu. Iarăși noi singuri trebuie să ne păzim.”
Europa Liberă: Cum ar fi gazul.
Eugen Revenco: „Poate fi unul mult mai banal. O conferință la Tiraspol, pe 6 februarie curent.”
Europa Liberă: Sau introducerea rublei, așa cum am auzit eu.
Arcadie Barbăroșie: „Și un forum, pe 5 februarie, la Chișinău.”
Europa Liberă: A propos, subiectul transnistrean este acea frică care ar putea să păzească „harbujii” sau „pepenii verzi”, cum le zic românii?
Eugen Revenco: „Harbujii”? Aveți în vedere PCRM-PLDM?”
Europa Liberă: „Harbujii” și adică să determine Alianța să se trezească să vadă că sunt pericole mult mai mari decât rivalitățile interne.
Arcadie Barbăroșie: „Să vă răspund și eu cu o întrebare: cu cât ar crește rating-ul partidului sau segmentele electorale ale fiecărui partid, dacă acest conflict se rezolvă anul acesta?”
Europa Liberă: Dar dacă nu se rezolvă și se pierde?
Arcadie Barbăroșie: „Și dacă nu se rezolvă, cu cât scade credeți că aici, în interior?”
Europa Liberă: Deci o Alianță, care ar pierde definitiv Transnistria, n-ar fi sancționată oare?
Arcadie Barbăroșie: „Definitiv nici peste zece ani nu se pierde. Nu există un model astăzi prin care Transnistria este pierdută definitiv. Este altceva că electoratul nostru nu vede niciun atu important în soluționarea conflictului transnistrean. Precum nu vede și nicio primejdie la adresa statalității, bugetului, salarii, pensii, nivelul de trai. Nu vede.”
Europa Liberă: Am înțeles. Deci nici acest obiectiv al guvernării nu este unul coagulant. Dați-mi altul. Eu totuși vreau măcar o diferență de obiectiv.
​​Arcadie Barbăroșie: „Să revenim la integrarea europeană totuși. În mod obiectiv, partidele din Alianță ar fi interesate: unu și să avem drumuri bune, pentru că își au sectoarele respective; doi și să avem o creștere economică cât de cât, pentru că își au sectoarele respective; trei și să fie lumea protejată cu pensii, mamele cu ajutor social la naștere etc., pentru că avem ministerul respectiv și reprezentantul partidului acolo. Și partidul ar putea zice că: „Iată am venit și noi am făcut pensii”; sau: „Dar noi nu am făcut pensii, pentru că nu avem nici creștere economică, nu avem nici drumuri ca lumea”. În combaterea corupției, acel CNA instituit, care ar trebui să lucreze, să vedem dacă va face măcar câteva cazuri de rezonanță. Și atuncea Parlamentul ar putea zice: „Da, iată avem și noi, am combătut corupția”, pentru că formal CNA-ul este subordonat Parlamentului, deși este independent. Dar deocamdată nu se prevede nimic. Și atuncea eu vă zic care este părerea mea că iată, dacă noi semnăm în Vilnius acel Acord de Asociere, în mod normal, prim-ministrul va zice: „Datorită Guvernului și, în primul rând, datorită Partidului Liberal Democrat, pentru că noi am reușit”. Chiar dacă prim-ministrul nu va zice: „Datorită Partidului Liberal Democrat verde”, aceasta va fi interpretarea în rândurile electoratului. În ce măsură acel Acord de Asociere este important pentru cetățeanul simplu? Aceasta este altă întrebare.”
Eugen Revenco: „Și în ce măsură Acordul de Asociere și vă întreb astăzi și va schimba viața oricărui director de școală, de liceu, șef de catedră dintr-un institut, un director de spital? După mine, este o problemă mare: noi vorbim despre un lucru foarte neclar și Acord de Asociere. Noi știm că el va fi un document mare. Noi nu suntem la curent care este…Da, este secretul negocierilor și este un proces firesc. Dar faptul că nu avem o strategie de comunicare pe integrarea europeană nu permite Guvernului să înțeleagă care sunt toate pârghiile sale, pentru a comunica direct cu cetățenii săi și a explica fiecărui director de școală Acordul de Asociere.”
Europa Liberă: Domnule Revenco, îmi cer scuze, dar bomboana pe care a încercat să o vândă Guvernul, pornind de la acest viitor acord, era libertatea de circulație. Aceasta era sesizabil, înțeles de toată lumea: nu veți avea nevoie de viză. A fost o bomboană suficient de convingătoare sau mai poate fi?
Eugen Revenco: „A fost o bomboană foarte convingătoare în anul 2009. Eu cred că mă plasez mai rezervat față de marele beneficii ale liberalizării regimului de vize. Este un proces firesc politic în care trebuie să fim, trebuie să-l obținem cât mai repede. Pe de o parte, este un avantaj politic să obții această libertate. Doi: pentru cetățeni este important să aibă posibilitatea de a călători. Doar că Republica Moldova este o țară populată de binaționali. Noi avem un număr mare de cetățeni ai Republicii Moldova care dețin sau obțin pașapoarte și cetățenie românească, bulgară și a altor țări din UE. Numărul celor, care au aplicat pentru cetățenii străine, nu este în diminuare, este constant și, din câte înțeleg, tinde spre 10.000 pe lună la acordarea cetățeniilor românești. Dacă facem un calcul matematic, suntem la un număr de circa 100.000 de cetățenii noi pe an. 3 ani sunt 300.000, numărul celor care au mai fost și procesul este în derulare. Deci ar fi bine să știm care este impactul real al acestui proces de liberalizare a regimului de vize.”
Europa Liberă: Adică spre finalul cărui an vom avea doar cetățeni străini și mai puțini moldoveni?
​​Eugen Revenco: „Nu. De ce?”
Arcadie Barbăroșie: „Noi vom avea întotdeauna cetățeni moldoveni.”
Eugen Revenco: „Concetățenii noștri din Transnistria, care nu pot aplica pentru cetățenii europene, concetățenii noștri care au rădăcini după 1940. Într-al doilea rând, cred că este un lucru important de a clarifica pentru concetățenii noștri că regimul liberalizat de vize nu este un drept la muncă și de emigrare în spațiul UE. Nicidecum. Nu este asociat imediat cu alte drepturi sociale, economice sau altele, care ar putea deriva.”
Arcadie Barbăroșie: „Este aici o pârghie foarte importantă, de fapt, un atu foarte important. Discutam, două zile în urmă, cu un vechi coleg de-al meu care a fost timp de o lună de zile în călătorii în Uniunea Europeană. Nu și-a văzut copiii de cred că vreo zece ani de zile. S-a dus, pentru prima dată, să-și vadă nepoții undeva în Spania. Copiii lui continuă să stea acolo, în fond, încă semilegalizați. Până la urmă, el și-a găsit viza, a mers, a călătorit și se întoarce înapoi foarte mulțumit, zice: „În sfârșit, mi-am văzut și eu nepoțeii, mi-am văzut copiii, de atâta timp”. Deci cetățeni ca acest coleg al meu sunt foarte mulți. Cu liberalizarea regimului de vize, cu regimul fără de vize ei vor putea, în sfârșit, să se revadă, chiar și acei care stau undeva ilegal. Deci nu este vorba să mergi acolo poate eventual să te angajezi ilegal la muncă, în general, sau să încalci regimul respectiv, pentru că vei fi pedepsit. Cetățeanul trebuie să înțeleagă lucrul acesta: va fi pedepsit, dacă va rămânea în Uniunea Europeană, încălcând regimul respectiv. Dar vor fi reluate multe legături și atuncea aceasta ar putea avea un impact destul de important.”
Europa Liberă: Dar și psihologic, domnule Barbăroșie, să știi că oricând te poți urca în tren să mergi să-ți vezi la bucurie, dar, mai ales, Doamne, ferește, la scârbă copiii și aceasta este o libertate.
Arcadie Barbăroșie: „Absolut de acord. Noi am cercetat într-un sondaj cam cu cât va crește numărul posibililor emigranți, dacă regimul de vize este liberalizat completamente. Nu este o creștere substanțială și nu crește substanțial numărul celor care vor să plece la muncă undeva încolo.”
Europa Liberă: Pentru că cei care au avut de plecat au plecat, în mare.
​​Arcadie Barbăroșie: „În mare, au plecat, dar zic încă odată, există aspectul acesta social foarte important de care trebuie să ținem cont și care ar putea fi un atu important, în viziunea cetățeanului. Dar, ca să revenim la ceea ce spunea domnul Revenco, da, noi negociem, Guvernul, mai exact, negociază. Dar cetățeanul simplu, și director de școală, dar și un medic, și un profesor simplu, dar și un țăran, un fermier simplu, nu înțelege: „Dar ce o să am eu de la faptul că voi semnați acest Acord?” Bine, eu spun: „Să călătoresc”. și „Dar eu vreau aici să muncesc. Eu am de muncit pământul, eu am de făcut ceva într-o fabrică, eu am de învățat copiii. Ce-mi aduce aceasta mie?” Probabil, aduce multe, dar, probabil, va trebui să muncească și mai mult, că vine în concurență cu producătorul din Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Da, și domnul Revenco aici are dreptate că trebuie să existe o explicație competentă și profesionistă.
Arcadie Barbăroșie: „Guvernul trebuie să explice, absolut. Guvernul trebuie să explice simplu, competent și profesionist explică foarte de multe ori. Eu cred că nici jumătate din membrii Parlamentului nu înțeleg uneori ce li se explică.”
Eugen Revenco: „Uneori am impresia că a explica deja este un pas. Dar Acordul de Asociere va avea nevoie ca populația, cetățenii noștri, întreprinderile noastre să dețină facultăți noi, să fie capabili să utilizeze avantajele care sunt. Și în acest sens trebuie, în primul rând, instruiți…”
Arcadie Barbăroșie: „Și niște obligațiuni, probabil.”
Eugen Revenco: „Da. Ei vor trebui instruiți și va trebui statul să creeze anumite instrumente care să le stea la dispoziție mult mai repede în așa fel, încât atunci când intră în vigoare acest Acord de Asociere, producătorii să fie interesați deja să producă, să se adapteze mult mai repede și având aceste pârghii la dispoziția lor.”
Europa Liberă: Haideți să vă dau și eu un exemplu relevant, după mine. Acuma știu că este în discuție adaosul de fier la făină. Unicef a cumpărat utilaje și a convins pe marii demnitari că este necesar, cu statistici, că anemia în mediul femeilor, în mediul copiilor face ravagii. Dar, înțeleg că morile acuma stau și așteaptă, de fapt, o decizie legislativă pentru că nu vor să se lase convinși de dovezi statistice sau morale. Ei au nevoie de o pârghie. Cum facem ca omul să vrea totuși să introducă normele acestea europene? Pentru că avem norme europene care sunt ca și pastila amară. Uitați-vă că de la 1 ianuarie trebuie să funcționeze Consiliul Antidiscriminare, care nici pe departe nu este constituit. Ce facem, ca omul acesta, dincolo de viză, să mai vrea să facă și, de exemplu, niște cheltuieli pentru standardizarea în agricultură, pentru ambalaje, pentru multe chestii, care, după Vilnius, ar trebui să înceapă a funcționa?
​​Eugen Revenco: „O strategie de comunicare, care ar avea un buget, ar avea instrumente pentru implementare ar putea răspunde întrebărilor dumneavoastră mult mai exact. Procese de schimbare sunt foarte multe, foarte profunde, procese care nu ni le-am imaginat și nici încă nu le înțeleg mulți din cei care vorbesc despre integrarea europeană în ce constau schimbările, în special, sectorial, în fiecare segment în parte și care poate fi impactul, inclusiv bugetar. Noi acum vorbim despre o asistență care va veni din partea Uniunii Europene pentru 2014-2020, circa o sută sau poate mai multe milioane de euro pe an ajutoare bugetare. Întrebarea este acest ajutor este suficient pentru adaptare? Sunt instrumentele pregătite pentru ca, începând cu 2014-2015, să putem beneficia din plin de Acord? Sau Acordul va fi semnat mai repede și 1-2 ani vom aștepta crearea anumitor instrumente? Sunt întrebări firești de care nu trebuie să facem abstracție, nu doar trebuie să fie discutate la general, dar trebuie să se găsească și o soluție. Comunicarea trebuie să existe în fiecare minister, pentru fiecare din politici și nu doar prin conferințe de presă și comunicate de presă, dar inclusiv prin training-uri, creare de instrumente proprii, centre de informare, inclusiv în curriculele școlare. Pentru ca procesele să devină ireversibile, generația tânără, în mod special, trebuie să fie vizată în așa fel, încât absolvenții școlilor să înțeleagă că ei sunt deja parte a lumii noi europene și nu fac parte dintr-un spațiu euroasiatic în continuare.”
Arcadie Barbăroșie: „Ca să tragem o concluzie din ce am discutat astăzi, cred că Alianța nu se va destrăma, în pofida tuturor acestor războaie interne. Probabil, cineva va trebui să cedeze câte ceva, în urma acestui eveniment nefericit din 23 decembrie, care a declanșat animozități și încă o dată războaie interne. Până la urmă, probabil, se va ajunge la un acord. Eu nu zic acord de re-negociere, un alt acord al Alianței: Alianța-3, Alianța-4. Nu aceasta este important. Acordul ar putea fi foarte bine mersi, tacit: „Noi nu mai pretindem, voi nu mai pretindeți. Facem ceva la Procuratură și să încercăm să mimăm, cel puțin, reformele, dacă nu și să realizăm aceste reforme absolut necesare evoluției societății noastre, absolut necesare procesului de integrare europeană, dar și absolut necesare pentru ca cetățeanul să simtă beneficiile integrării europene la cel mai jos nivel și prin nivelul său de viață, prin calitatea serviciilor care îi sunt prestate etc.”. Vrem investiții, spre exemplu, dar continuăm, de mulți ani… De câți ani vorbim despre calitatea mediului de antreprenoriat aici, în Republica Moldova, și stăm tot acolo, prost, pe loc. Deși se știe ce trebuie de făcut.”
Europa Liberă: Spuneați despre reforme mimate. Dar europenii s-ar lăsa „aburiți”, dacă doar s-ar mima această reformă?
​​Arcadie Barbăroșie: „Bună întrebare. Trebuie să întrebăm europenii. Deși au făcut mai multe declarații, chiar și după evenimentul din 23 decembrie, ei au spus că: „În fond, Vilnius-ul depinde de cum veți gestiona această criză”. Adică, dacă într-adevăr Alianța ține la semnarea acelui Acord de Asociere, până la urmă, va trebui să pornească și niște lucruri mai substanțiale în procesul de reformare.”
Eugen Revenco: „În 2009, Vladimir Voronin pentru europeni era cel mai european dintre moldoveni. Și opoziția nu avea nici capacități, nici capabilități de a veni la guvernare și era… nu vreau să spun ignorată, nu era în topul preferințele europenilor. Acum avem un prim-ministru care este în topul preferințelor europenilor, ca un fel de garant european. Deci și europenii se pot modela, gusturile și preferințele lor, important piața să ofere ceva. În rest, ei vor face totul necesar.”
