Opiniile unui expert politic de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene.
Europa Liberă: Partidele pro-occidentale care au format alianța minoritară, susținută într-un fel și de Partidul Comuniștilor, și-au temperat un pic din elanul european. Cum s-ar explica acest lucru?
Nicu Popescu: „Cred că nu este foarte sănătos și util pentru viitorul Republicii Moldova și pentru o discuție informată despre realitățile politice și economice din Republica Moldova să împărțim partidele în pro-occidentale, pro-ruse.
Este timpul și cazul să trecem peste aceste branduri geopolitice care de foarte multe ori încurcă situația mai mult decât o explică. Și să evaluăm partidele în ce măsură ele vor să lupte cu corupția, vor să reformeze sistemul de sănătate sau de educație și să implementeze alte reforme.”
Europa Liberă: Aceasta înseamnă cumva că pe cineva ar îngrijora ceea ce e stipulat în Acordul de Asociere a Moldovei la UE, că e o sarcină prea dificilă sau e altceva la mijloc? De ce s-a făcut un pas în urmă, spunându-se că aderarea la UE ar putea să mai aștepte pentru că oricum, dacă s-ar depune o cerere, cel puțin, pentru a solicita statutul de țară candidat, ar putea fi respinsă această solicitare.
Nicu Popescu: „Eu nu cred că viitorul european al Republicii Moldova depinde foarte mult de politicile și gesturile acestea declarative: depunem cerere de aderare, nu depunem, o depunem în 2015, 2016. Mai mult contează ceea ce se întâmplă în țară, reformele concrete care au loc. Iar aceste gesturi până la urmă simbolice pot avea consecințe practice, pozitive, doar dacă Republica Moldova se reformează.”
Europa Liberă: În ce constă reformarea Republicii Moldova și care ar trebui să fie reformele implementate astfel încât să simtă și cetățeanul că lucrurile se schimbă în bine în țara lui?
Nicu Popescu: „Au fost progrese în ultimii patru ani, dar ele sunt insuficiente. La etapa actuală pentru Republica Moldova următorul pas și singurul pas care va convinge Uniunea Europeană, dar și cetățenii de faptul că reformele sunt serioase, nu la suprafață, ține de lupta cu corupția și reformarea sistemului de justiție, crearea unei justiții mai puțin corupte și mai independente, inclusiv de interese economice, reformarea Procuraturii Generale.
Or, în mare parte, anume blocajele legate de interese corupte creează o situație în care Republica Moldova nu mai poate avansa foarte mult în reformarea economiei, în atragerea investițiilor străine, dar chiar și în imunizarea sistemului politic de presiuni geopolitice externe sau de corupția care deseori vine inclusiv în spatele unor obiective geopolitice.
Deci, la etapa actuală justiția și lupta cu corupția sunt principalul lucru pe care Moldova trebuie să îl facă, nu pur și simplu pentru a se apropia de UE, dar pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor care sunt foarte dezamăgiți, dar și practic pentru a supraviețui ca stat independent într-o regiune geopolitică foarte-foarte dificilă.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Republica Moldova un guvern minoritar? În eventualitatea dacă se învestește un asemenea executiv, ce aduce după el?
Nicu Popescu: „Un astfel de guvern înseamnă instabilitate și politică, și economică.”
Europa Liberă: Și cum se promovează reformele?
Nicu Popescu: „Este foarte greu să îmi imaginez că, în condițiile culturii politice moldovenești destul de conflictuale, un guvern minoritar va putea implementa și adopta legile necesare, stipulate în Acordul de Asociere, cu viteza necesară. Or, un guvern minoritar s-ar trezi în situația să negocieze practic orice pachet legislativ sau cu PCRM, sau cu PL. Aceste negocieri, după cum vedem în cazul Republicii Moldova, durează. Și acest lucru inevitabil va duce la lacune serioase, dacă nu dezastruoase în implementarea Acordului de Asociere.
În plus, un guvern minoritar nu va trezi foarte multă încredere în exterior, atât în capitalele europene, dar și în rândul investitorilor. Deci, un guvern minoritar înseamnă faptul că Moldova practic se află nu atât într-o situație de guvernare minoritară, cât într-o așteptare permanentă a unei noi crize politice. Iar într-o astfel de stare niciun investitor străin nu va investi în Republica Moldova. Și nici investitorii politici occidentali nu vor investi la fel de mult sprijin în Republica Moldova pe cât au făcut-o în ultimii ani. Or, nu poți aștepta de la Bruxelles, Washington sau Berlin sprijin în condițiile în care elitele politice locale nu s-au putut înțelege să creeze un guvern majoritar, atunci când practic și soluția le-a fost pusă pe masă, și parametrii unei majorități cât de cât solide se întrevăd destul de ușor.”
Europa Liberă: Ce rol joacă actualmente Partidul Comuniștilor? Ce vrea el? De la cine vrea? Ce scop urmărește pe termen mediu, mai îndepărtat?
Nicu Popescu: „Impresia mea este că pentru Partidul Comuniștilor la etapa actuală se pune problema supraviețuirii politice, după eșecul electoral de la ultimele alegeri. Și pentru aceasta PCRM dorește să câștige un pic de timp pentru a se remobiliza, reconsolida, eventual, de a intra într-o tranziție post-Voronin. Și această situație sugerează că Partidul Comunist ar putea juca un rol cât de cât constructiv în Parlament în viitorul apropiat.
Însă nu se știe niciodată cum se va schimba calculul PCRM-ului peste trei luni sau șase luni. Poate acesta va avea alte oferte, inclusiv din exteriorul Republicii Moldova. Și în sensul acesta nu poți ține întreaga guvernare, întregul proces de asociere cu Uniunea Europeană ostaticul calculelor de moment ale unui partid care până la urmă se declară în opoziție față de actuala guvernare.”
Europa Liberă: Admiteți că în anumite circumstanțe PCRM ar putea să se apropie mai mult de Partidul Socialiștilor condus de Igor Dodon?
Nicu Popescu: „De ce nu? Practic toate partidele din Republica Moldova au trecut prin piruete politice destul de impresionante. Și probabil niciun partid nu a intrat în piruete mai radicale decât PCRM-ul, care în diferite faze ale istoriei sale recente ba vroia să adere la Uniunea Rusia-Belarus, ba vroia să adere la Uniunea Europeană, ba era pro-european, ba era antieuropean. În sensul acesta eu nu cred că cineva poate da vreo garanție în privința intereselor tactice de moment ale PCRM-ului peste o jumătate de an sau un an.
Același lucru este valabil și pentru oricare alt partid. Și anume din această cauză astfel de înțelegeri pe la spate, netransparente, cum se fac astăzi cu PCRM-ul, pot fi mult mai ușor aruncate la coșul de gunoi. Și acest lucru face din nou instabilitatea politică potențială mult mai mare.
Până la urmă ar fi mult mai corect să se meargă fie pe o alianță deschisă cu Partidul Liberal, fie pe o alianță deschisă cu Partidul Comunist, în care cât de cât principiile acestei alianțe sunt arătate publicului, se iau anumite angajamente, inclusiv publice și politice, care constrâng măcar într-o anumită manieră actorii politici. În sensul acesta, orice tip de alianță se conturează în Parlament, este mult mai corect față de cetățeni ca aceste alianțe să fie făcute pe față, cu angajamente clare, prezentate și explicate opiniei publice.”
Europa Liberă: Ar mai exista șanse să fie creată o alianță PLDM, PDM și PL?
Nicu Popescu: „Da. Eu am impresia că, după declarația PCRM-ului că acest partid nu va vota candidatura domnului Iurie Leancă la postul de prim-ministru, se creează o nouă deschidere pentru discuțiile cu PL-ul. În același timp, vedem foarte bine în presă informații prin care se încearcă aruncarea vinei pentru eșecul negocierilor pe centru-dreapta ba pe PL, ba pe PLDM, ba pe PD. Deci, pe lângă aceste potențial deschideri, are loc și o luptă destul de intensă mediatică între aceste partide de centru-dreapta, care cu siguranță nu fac baza unei potențiale coaliții pe viitor mai bună.”
Europa Liberă: E justificată această argumentare a comuniștilor, care spun că nu vor susține candidatura domnului Leancă la funcția de premier, întrucât comuniștii nu pot vota după ce au înaintat împotriva executivului condus de el tocmai vreo opt moțiuni?
Nicu Popescu: „Din perspectiva PCRM-ului, această situație pare destul de logică, în condițiile în care într-adevăr te-ai declarat un oponent al guvernului Leancă anterior, să votezi acum pentru domnul Leancă probabil prezintă anumite complicații politice. Însă astfel de detalii trebuiau discutate atunci când s-a ajuns la concluzia unei coaliții minoritare cu sprijinul PCRM. Ori, sau acest lucru nu s-a făcut, nu știu care este motivul, dar în momentul în care ai mizat pe un parteneriat cu PCRM-ul, astfel de chestii de primă importanță pentru orice acord politic, implicit cu PCRM-ul, trebuiau cât de cât clarificate.”
Europa Liberă: Cât de ușor îi va fi, eventual, domnului Leancă să-și exercite funcția, dacă atât de greu va ajunge în fotoliul de premier?
Nicu Popescu: „Oricare prim-ministru sprijinit doar de o coaliție minoritară, sprijinit din umbră de un partid ale cărui interese până la urmă nu sunt foarte clare, cum este PCRM-ul, orice prim-ministru va avea dificultăți foarte mari atât în exercitarea mandatului, cât și în implementarea Acordului de Asociere, ca să nu mai spun de lupta cu corupția.”
Europa Liberă: Pentru Moscova ar fi mai ușor să negocieze cu autoritățile de la Chișinău, dacă ar exista acest guvern minoritar?
Nicu Popescu: „Eu am impresia că miza Moscovei este să ofere politicienilor din Republica Moldova suficient spațiu ca aceștia să se certe atât de mult, încât Igor Dodon să vină pe cal alb la guvernare. Impresia mea este că Moscova le oferă suficient spațiu de manevră jucătorilor locali, ca aceștia să se lovească foarte puternic, ca un tren care intră în viteză într-un perete.”
Europa Liberă: Diplomații ruși au și anunțat că abia așteaptă să fie instalat un nou guvern la Chișinău și să înceapă discuțiile pe marginea oferirii unui statut special raionului transnistrean, așa cum spun ei.
Nicu Popescu: „Orice situație de instabilitate politică, neclaritate politică, certuri politice, neimplementarea reformelor, continuarea situației cu corupția întărește potențialul de nemulțumire din societate, care astăzi pare să se reorienteze spre această ofertă euroasiatică, întruchipată de Dodon. Deci, aceasta este o problemă structurală, discuțiile din ultimele două luni dintre PLDM, PD, PL sugerează că nu a fost înțeleasă această situație structurală.
Cât despre Transnistria, da, Rusia periodic vine cu un mesaj ba ceva mai dur pe Transnistria, ba ceva mai ușor. Nu cred că este cazul să ne agităm de fiecare dată. Până la urmă contează ceea ce face Rusia. Nu cred că Rusia va susține în viitorul apropiat o soluție a conflictului transnistrean care îi permite Republicii Moldova să-și continue calea de apropiere de Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: A propos, despre acest vector euroasiatic, am auzit o declarație pe care o făcea liderul de la Minsk, Aleksandr Lukașenko, spunând că Belarus ar putea să se retragă din această uniune.
Nicu Popescu: „Există două proiecte de integrare euroasiatică. Unul este economic, acea Uniune Vamală care la 1 ianuarie s-a transformat în Uniunea Economică Euroasiatică. Această Uniune Vamală există, Kazahstanul face parte din ea, împreună cu Armenia și Belarus, dar până la urmă această uniune nu este importantă nici în plan geopolitic regional, ca să nu mai spun în plan global. Or, și până la această uniune, Kazahstanul, Armenia și Belarus erau aliați foarte apropiați de Rusia. Deci, această uniune nu schimbă mare lucru.
Ceea ce ar fi putut schimba situația regională era dacă la această uniune ar fi aderat Ucraina. Or, acest lucru, evident, nu se va întâmpla în condițiile în care Rusia și Ucraina se află în stare de război, de facto. Și anume în Ucraina planurile geopolitice de a crea un pol important de atracție euroasiatică practic a murit.”
Europa Liberă: Faptul că Rada Supremă de la Kiev a adoptat această rezoluție care declară drept stat agresor Federația Rusă, schimbă cumva situația din regiune?
Nicu Popescu: „Este o continuare a acuzațiilor reciproce dintre Rusia și Ucraina, lucru normal în condițiile în care Kievul și Moscova, de facto, se află în stare de război. În sensul acesta, mult mai grave și mult mai importante pentru situația din regiune sunt acțiunile militare din jurul Mariupolului sau la Debalțevo, sau sancțiunile occidentale introduse împotriva Rusiei, decât declarațiile adoptate de parlamentele de la Kiev sau Moscova.”
