Anul 2015 a fost unul pierdut de R. Moldova atât pe plan intern, în temeni de reforme realizate, cât și pe plan extern, în termeni de promovare a intereselor naționale.
Furtul bancar, criza politică cronică, stagnarea reformelor, în particular în domeniul justiției, corupția endemică, alienarea clasei politice guvernamentale de interesele țării au deteriorat sensibil imaginea R. Moldova în principalele capitale occidentale, țara noastră este văzuta tot mai mult ca reprezentând un risc la adresa securității și stabilității regionale, iar diplomația moldoveneasca a fost lipsită de argumente solide/convingătoare pentru promovarea eficientă a agendei europene în dialogul cu partenerii din UE.
În ciuda eforturilor depuse, diplomații noștri nu au putut să prevină disoluția imaginii țării noastre ca stat avangardă a Parteneriatului Estic, nici suspendarea asistenței financiare de către Banca Mondială și Uniunea Europeană, nici diminuarea evidentă a intensității dialogului politic cu principalele capitatele occidentale.
R. Moldova a pierdut deschiderea și susținerea aproape necondiționata a UE pentru obiectivele sale europene, iar dialogul politic cu Germania, partenerul strategic numărul unu din ultimii ani, s-a răcit substanțial. În același timp, mesajele diplomației noastre în capitalele UE sunt în disonanță crescândă cu realitățile interne din țară, ca rezultat credibilitatea ei este in scădere.
Stagnarea procesului de realizare a agendei de asociere cuplată cu degradarea climatului politic intern și a imaginii țării noastre, nu au permis diplomației moldovenești să valorifice pe deplin oportunitățile Summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga, din mai 2015, Moldova fiind descurajată să depună solicitarea oficială de obținerea a statutului de candidat pentru aderarea la UE.
Dialogul Strategic cu SUA, lansat la Washington, în martie 2014, este unul deocamdată o formă fără conținut. Chișinăul nu are viziune închegată a aceea ce urmează să realizăm, dar nici voința politica de a extrage toate beneficiile unui astfel de dialog. Corupția, stagnarea reformelor și oligarhizarea statului sunt marele obstacole în calea unui dialog strategic veritabil cu SUA, precum și pentru continuarea Programului Compact al Corporației Provocările Mileniului (MCC).
Rolul României în realizarea agendei de integrare europeană este insuficient valorificat de Chișinău. Relațiile cu aceasta sunt în continuare lipsite de o agenda ambițioasă care să se ridice la nivelul Parteneriatului Strategic pentru integrare europeană lansat în 2010. Mai rău decât atât, în ultimul timp, guvernanții de la Chișinău au redus dialogul cu Bucureștiul, primordial, la cerșitul de asistență financiară pentru plata pensiilor și salariilor.
Parteneriatul cu Ucraina rămâne insuficient valorificat. Chișinăul ignora, fie din lipsă de idei, fie premeditat, rolul Ucrainei în consolidarea securității R. Moldova. Până în prezent nu există nici o inițiativă serioasă în acest sens.
Dialogul politic cu Rusia este mai curând anemic. Politica noastră externă în raport cu Rusia este practic inexistentă, nu are obiective clar definite, este incoerentă, circumstanțială și lipsită de credibilitate, atât acasă, cât și la Moscova.
Diplomația noastră este preponderent eurocentristă, fapt explicabil într-o mare măsură. Totuși, acest lucru duce, din păcate, la subestimarea unor direcții importante pentru R. Moldova, precum România, Ucraina, Rusia și China.
Or, o serie de tendințe regionale, europene și internaționale, în mare parte nefavorabile pentru Republica Moldova, precum politica revizionistă a Rusiei în regiune, introvertirea UE, semi-eșecul Parteneriatului Estic, stoparea extinderii UE și NATO spre Est, pivotarea politicii externe a SUA din spațiul euroatlantic spre bazinul oceanului pacific, politica drumului de mătase (o singură centură, un singur drum) promovată de Chină, etc., dictează diplomației noastre o evaluare critică, ambițioasă și inovativă a principalelor direcției de politică externă.
Rezultatele acestei evaluări ar urma să fie reflectate în noua Concepție a politicii externe a Republicii Moldova. De remarcat ca actuala Concepție de politică externă a fost aprobată de Parlamentul R. Moldova la 8 februarie 1995.
Actualmente diplomaţia R. Moldova se conduce în acţiunile sale de obiectivele de politică externă fixate în Programul de activitate al Guvernului, însă acest program nu poate substitui rolul şi semnificaţia Concepţiei de politica externă. Programul unui Guvern este limitat în timp (cel mult pentru patru ani) şi, de obicei, are la baza sa programele partidelor aflate la guvernare. În timp ce Concepţia de politică externă este menită să se ridice de asupra intereselor înguste de partid, să formuleze interesele şi obiectivele naţionale strategice de lungă durată şi, lucru extrem de important, să întrunească consensul majorităţii partidelor politice. În lipsa unui astfel de consens, credibilitatea politicii externe riscă să fie pusă la îndoială atât în interiorul ţării, cât şi în exterior.
Chișinău, 8 februarie 2016
