PANEL II. Small steps policy of the Transnistrian Settlement: a policy breakthrough or another dead end?
Ne aflăm acum pe o traiectorie pozitivă. Cea mai grea schimbare de făcut este să faci pe oameni să creadă că reglementarea transnistreană este posibilă – toată lumea aici spune că fie că nu există o problemă, fie că aceasta nu se va putea soluționa.
Statut special pentru Transnistria cu respectarea suveranității Republicii Moldova – aceasta este viziunea noastră. Soluția finală trebuie să fie aprobată internațional și acceptată de către Republica Moldova.
Cum să demolăm percepția că această soluție nu este posibilă și să explicăm că status-qvo-ul nu este o soluție? Timpul nu rezolvă problema, e important să existe dinamică, pentru că altfel realitățile vor fi o premisă pentru a nu ne angaja în negocieri.
În ceea ce privește protocolul de la Berlin semnat în această vară – unele puncte au fost realizate, dar majoritate – nu. Partenerii internaționali au insistat că trebuie să se meargă mai departe, dar nu s-a ajuns la un acord. MAE german nu a avut impresia că părțile sunt pregătite să lucreze serios. Alegerile pe ambele părți aduc schimbări, ceea ce face compromisul mai dificil în parametrii stabilități. Știrea bună este că alegerile se finalizează și un semnal pozitiv este că în anii următori nu vor mai avea loc alegeri, ceea ce creează o fereastră de oportunitate. Un alt lucru bun este că autoritățile s-au angajat să facă din reglementarea transnistreană o prioritate națională – e important să existe principiul „un guvern – o vice”, plus un consens politic larg în societate. Ideea este să existe o viziune colectivă a Moldovei, inclusiv la nivel de societate, pentru a merge înainte și a rezolva conflictul.
În concluzie – procesul de reglementare transnistreană poate să se miște înainte mai rapid în următorii ani.
