Președintele Igor Dodon le-a interzis militarilor din R. Moldova să participe la exerciții în România alături de contingentele din SUA, Macedonia, Bulgaria, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia și Ucraina, la Exercițiul Platium Eagle 17.1. Apoi, șeful statului le-a trimis o scrisoare Ambasadorilor SUA și României, în care le cerea să nu-i „ofere lecții”, pentru că „Președinția R. Moldova nu acceptă comentarii din exterior”, după ce diplomații i-au cerut explicații vizavi de decizia luată.
Președintele Asociației pentru Politică Externă (APE) de la Chișinău, Victor Chirilă, consideră că scrisoarea de răspuns semnată de Igor Dodon este „o mostră de aroganță crasă”, iar în relațiile internaționale „aroganța se plătește scump”. Totodată, scrisoarea diplomaților este „un prim cartonaș galben arătat domnului Dodon pentru încălcarea unor cutume diplomatice general acceptate și, mai ales, pentru desconsiderarea angajamentelor asumate anterior de Republica Moldova în cadrul Parteneriatului pentru Pace”, crede președintele APE.
Ce riscă Igor Dodon după o asemenea epopee epistolară și ce ar trebui să învețe actualul șef al statului de la Vladimir Voronin atunci când promovează ideea federalizării R. Moldova, citiți în interviul de mai jos acordat de Victor Chirilă Ziarului NAȚIONAL.
Dle Victor Chirilă, cum catalogați „dialogul” dintre președintele Igor Dodon cu Ambasadorii României și SUA la subiectul interzicerii participării militarilor din R. Moldova la un exercițiu internațional în România?
Victor Chirilă: Scrisoarea adresată președintelui Igor Dodon de către Ambasadorii României și SUA nu este, nicidecum, un moft al acestora din urmă, ci, mai curând, o acțiune coordonată cu și sancționată de oficialitățile de la București și Washington.
Din punctul meu de vedere, această scrisoare este un prim cartonaș galben arătat domnului Dodon pentru încălcarea unor reguli/cutume diplomatice general acceptate și, mai ales, pentru desconsiderarea angajamentelor asumate anterior de Republica Moldova în cadrul Parteneriatului pentru Pace.
Ce urmări pot avea asemenea ieșiri ale președintelui moldovean? La ce ar trebui să ne așteptăm?
Scrisoarea de răspuns semnată de domnul Dodon este o mostră de aroganță crasă ce nu-și are locul în diplomație. Aroganța în relațiile internaționale se plătește scump, nu în bani, ci, în primul rând, în termeni de respect, prestigiu și credibilitate.
Este de la sine înțeles că, după acest demers prost inspirat, domnul Dodon poate uita pentru mult timp de vizite oficiale sau de lucru la Washington și București.
Dle Chirilă, președintele R. Moldova insistă pe ideea federalizării R. Moldova, ca soluție pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Explicați-ne, vă rugăm, ce ar însemna o federalizare pentru R. Moldova, așa cum și-o dorește Igor Dodon?
În linii generale, putem identifica două mari categorii de sisteme federale, asimetrice și simetrice. Sistemele asimetrice presupun delegarea unui șir de responsabilități de la centru către regiuni în baza unor acte constituționale aprobate de centru, eventual în urma unor referendumuri naționale. Un astfel de proiect de federalizare asimetrică a Republicii Moldova fost elaborat de experții OSCE în 2002, dar a fost respins de Federația Rusă, pentru că autoritățile centrale de la Chișinău păstrau suficiente prerogative pentru a-și extinde și consolida suveranitatea asupra întregului teritoriu al statului reintegrat.
Memorandumul Kozak propus de Federația Rusă în 2003 și respins, în cele din urmă, de Republica Moldova, este un proiect de federalizare simetrică care presupune delegarea prerogativelor de către centru spre regiuni în urma unor acorduri între subiecți federali egali. În cazul Republicii Moldova, un stat cu un teritoriu și societate divizate pe falii geopolitice, un eventual sistem simetric de federalizare ar duce la fragmentarea țării, aprofundarea contradicțiilor interne, crearea de noi blocaje instituționale, slăbirea autorității instituțiilor centrale și consolidarea centrelor regionale centrifuge.
Cu regret, președintele Dodon, susținut de Moscova, dorește să reînvie modelul Kozak de federalizare simetrică a Republici Moldova.
Cum credeți ar putea fi soluționat, totuși, acest conflict în interesul național al R. Moldova?
Din punctul meu de vedere, soluționarea transnistreană nu trebuie să fie un scop în sine, ci trebuie să aibă drept obiectiv suprem consolidarea Republicii Moldova ca stat suveran, viabil, funcțional, prosper, democratic și european.
Dacă vom neglija acest interes național suprem și ne vom axa doar pe recuperarea teritoriului pierdut din stânga Nistrului, riscăm să ne alegem cu un „cal troian” dăruit de Moscova în interiorul statului reintegrat. Drept consecință, vom pierde tot, nu doar statul, dar, mai ales, libertatea noastră de a ne decide suveran viitorul.
Atunci când era „plămădit” Memorandumul Kozak, Dvs. erați consilier la Ambasada R. Moldova în SUA. Amintiți-ne principalele prevederi ale acelui document, respins de Vladimir Voronin în ultima clipă, și spuneți-ne, vă rugăm, ce reacții provoca la Washington acest memorandum?
Conform prevederilor Memorandumului Kozak, noul stat unic numit „Republica Federativă Moldova” includea doi subiecţi federali „Republica Moldovenească Nistreană” şi „Formaţiunea teritorial-autonomă Găgăuzia”. Acest stat federal urma să fie creat treptat până în anul 2020, conform unei constituţii elaborate şi adoptate în comun, în baza principiului unităţii teritoriului. În conformitate cu acest principiu, noul stat urma să aibă spații unice de apărare, vamal, valutar-monetar.
Subiecţii federaţiei erau înzestraţi, însă, cu prerogative extrem de largi, în special dreptul de veto în probleme cardinale, atât în Parlamentul federal bicameral, cât şi în alte structuri de stat. Chişinăul şi Tiraspolul urmau să se adreseze Federaţiei Ruse cu „propunerea de a oferi garanţii de securitate”, care ar fi permis Federaţiei Ruse să desfăşoare pe teritoriul noii federaţii, până în anul 2020, „forţe stabilizatoare pacificatoare” cu un efectiv de maximum 2 000 de soldați, în baza unui acord bilateral moldo-rus.
Reacția Casei Albe de la Washington a fost tranșantă. Republica Moldova a fost avertizată ca va rămâne pe cont propriu, dacă va accepta Memorandumul Kozak în forma negociată de Moscova, iar Statele Unite ale Americii își declină orice responsabilitate față de noul stat federativ.
Dle Chirilă, care a fost, totuși, motivul pentru care Voronin s-a răzgândit să mai semneze Memorandumul Kozak, fiindcă în spațiul public au fost vehiculate mai multe ipoteze, iar fostul președinte comunist și-a ales-o pe cea care îl avantajează mai mult?
Niciodată nu am avut simpatii pentru politicianul Vladimir Voronin, însă acest lucru nu m-a împiedicat să recunosc că, în pofida multiplelor sale deficiențe, acesta a fost un lider de stat realist, spre deosebire de actualul președinte Dodon. Cred ca domnul Vladimir Voronin, confruntat cu respingerea tranșantă a Memorandumului Kozak de către SUA și UE, a înțeles că, fără acești doi actori internaționali importanți, Memorandumul Kozak poate fi piatra de căpătâi a Republicii Moldova, precum și a carierei sale politice.
