24 februarie 2019, va constitui o zi crucială pentru Republica Moldova. Cetățenii vor fi invitați la secțiile de votare, unde aceștia își vor alege viitorul, în modul în care fiecare din ei îl conturează.
Cu toții dorim ca procesul de alegeri să fie unul corect, transparent și nu în ultimul rând – informat, iar în acest context, venim cu o analiză a programelor electorale a celor mai discutate partide politice care vor participa la scrutin, și în special, a felului cum principalii concurenți la alegerile parlamentare văd viitorul vector al politicii externe al Republicii Moldova.
La capitolul politică externă, programele electorale ale partidelor politice înscrise în cursa electorală abundă de idei progresiste și în același timp populiste, însă un cetățean informat poate face o diferență între cum aceștia și-au compus discursul politic în ultimii 4 ani, și cum aceștia pornesc a vorbi acum, înainte de alegeri. Momentul dat se explică prin faptul că fiecare din concurenții electorali intenționează să cuprindă o ramură de electorat cât mai largă, obligându-i să subscrie sub idei pe alocuri incompatibile pentru un partid sau altul.
Partidul Democrat, unul dintre cele mai discutate partide din Republica Moldova, și-a anunțat programul electoral într-un document, numit foarte tendențios drept Manifestul PDM.
Documentul vine, cu lux de amănunte, să enumere succese atribuite în totalitate PDM, se autoetichetează drept “cea mai bună echipă” și care “a demonstrat eficiența sa” pe parcursul ultimilor ani. Potrivit lor, aceștia se situează drept un partid de centru, accentuând faptul că ei sunt “cei dintâi Pentru Moldova”.
În ceea ce privește vectorul politicii externe promis de PDM, aceștia punctează:
“Partidul Democrat va susţine categoric opţiunea pro-occidentală a Republicii Moldova, inclusiv prin implementarea accelerată a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.”
Citind aceasta, volens nolens apare sentimentul de suspiciune cu referire la sinceritatea acestui “Manifest”.
Faptul că PD “susţine categoric opţiunea pro-occidentală” vine în contradicție cu propriile lor acțiuni din toamna anului trecut. Atunci, la 21 octombrie 2018, în cadrul “Adunării Naționale PDM pentru Moldova”, organizate în PMAN, liderul democraților Vlad Plahotniuc a menționat: “Timp de 27 de ani, au existat trei direcții […] pe care politicienii din Republica Moldova au încercat să-i ducă pe moldoveni: una este calea în Uniunea Europeană, alta este calea eurasiatică și cea de-a treia cale este calea unirii cu România. […]De aceea, ne-am adunat astăzi aici pentru a merge împreună pe o nouă cale, cea de-a patra cale, pe care nimeni nu a avut curajul să pornească până acum. Este vorba despre calea pro-Moldova […]”
Pe de altă parte, rapoartele și studiile alternative cu privire la implimentarea Acordului de Asociere cu UE vorbesc la fel de clar că exceptând latura economică, realizarea Acordului este una deosebit de lentă, înregistrând derapaje grave în domenii cum ar fi justiția, libertatea presei ș.a.
“Vom dezvolta relaţiile cu toţi partenerii externi şi în primul rând cu vecinii noştri – România şi Ucraina, dar şi cu Rusia, cu toate statele CSI şi cu parteneri internaţionali strategici.”
“Aşa cum am făcut în ultimii 3 ani de zile, inclusiv prin rezoluţia depusă şi votată la ONU, vom continua demersurile diplomatice pentru retragerea completă a trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova, pas esenţial în rezolvarea conflictului transnistrean şi în reîntregirea ţării.”
Din următoarele două afirmații, putem sesiza faptul că Rusia este pusă pe un loc “aparte” în agenda externă a PDM. Cu referință la problema transnistreană, aceștia foarte diplomatic formulează alocuțiunea „retragerea completă a trupelor străine” fără a menționa direct implicarea Federației Ruse în regiunea din stânga Nistrului și în același timp scoțând în evidență faptul realizării unui dialog specific prin „Vom dezvolta relaţiile […]cu vecinii noştri […], dar şi cu Rusia”.
Să fie oare o încercare de manevră între Vest și Est sau o susținere tacită a Kremlinului? Posibil, însă ce se va întâmpla cu aceste promisiuni după alegeri, rămâne de urmărit.
Opoziția guvernării actuale o constituie Blocul electoral ACUM, care a fost constituit din Platforma DA și Partidul Acțiune și Solidaritate. În spectrul politic, blocul poate fi definit ca fiind unul de centru-dreapta iar retorica sa este centrată în jurul fraudelor, nedreptăților și ineficienței guvernării „PDM-PSRM”.
Promisiunile acestora au fost enunțate prin cele 5 angajamente, printre care unul se referă nemărginit la politica externă.
„Blocul ACUM este unica forță credibilă care poate fi garantul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova […] așa încât să depunem cererea de aderare la UE până în 2023”.
Eventuala politică externă a Blocului ACUM se bazează pe 4 piloni: restabilirea dialogului cu UE și implimentarea Acordului de Asociere; consolidarea unei relații strânse cu România; crearea unui parteneriat strategic cu SUA și nu în ultimul rând, dezvoltarea unui parteneriat avantajos cu Federația Rusă.
Reieșind din angajementele ACUM, putem contura un vector echilibrat al politicii externe în care se face evidențiată dorința întăririi relațiilor cu Uniunea Europeană, mai ales pe fundalul fraudei bancare, suspendării asistenței macro-financiare și a criticilor dure venite din partea europarlamentarilor în perioada guvernării precedente.
“Noi ne obligăm să restabilim relațiile cu UE și să obținem asistența financiară suspendată în primele 3 luni de guvernare. Ca urmare a acțiunilor noastre, cetățenii Republicii Moldova vor beneficia de creșterea finanțării din partea UE, inclusiv de cele 100 de milioane de euro blocate din cauza ultimelor acțiuni ale guvernării PDM.”
De menționat este faptul, că Blocul ACUM intenționează să mențină o relație “avantajoasă” cu Federația Rusă în aspect economic, în care se prevede tendința de a ieși din zona de influență (oricare ar fi ea, soft sau hard) a acesteia și de a deveni un subiect și nu un obiect al mesei de discuții. În realizarea acestor propuneri, liderii ACUM mizează pe susținerea SUA și experiența acesteia în ceea ce privește democrația și buna guvernare.
Pe lângă acestea, în ceea ce privește problema transnistreană, textul angajamentelor Blocului ACUM ne surprinde cu o formulare care diferă de cea a PDM, care spune lucrurilor pe nume:
“Vom mobiliza sprijinul internațional pentru a determina Federația Rusă să-și retragă necondiționat și imediat trupele de pe teritoriul Republicii Moldova.”
În urma analizei acestor, dar și altor angajamente a Blocului ACUM, devine tot mai evident vectorul pro-UE și pro-Occident al acestuia, dorința de a ieși din zona de influență rusă și conferirea Republicii Moldova a calității de actor independent al mesei de discuții.
Unul din principalii actori ai aripii stângi din politica moldovenească, la moment o constituie Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, care în programul lor electoral ne-a surprins cu câteva idei care merită atenție.
Spre uimirea noastră, după ce deja ne-am obișnuit cu retorica moldovenistă și declarațiile actualului președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, cu referire la anularea Acordului de Asociere după alegerile parlamentare, PSRM promite în programul său electoral, să fie “o punte între Est și Vest” și mai mult decât atât, dânșii afirmă:
“Actualul regim a discreditat totalmente relațiile cu Uniunea Europeană și însăși noțiunea de standarde europene. Vom restabili relațiile Republici Moldova cu Uniunea Europeană, în primul rînd ținînd cont de interesele Republicii Moldova. Noi vom menține regimul fără vize cu Uniunea Europeană.”
Oarecum acțiunile și promisiunile respective sunt unele contradictorii, însă din ultima propoziție, poate fi desprinsă intenția PSRM de a profita de toate beneficiile acordate de UE, din motiv că niciun politician din țară nu ar fi în stare, realmente, să anuleze Acordului de Asociere dată fiind asistența care o acordă UE pentru dezvoltarea proiectelor care permit Republicii Moldova să progreseze.
După cum era și de așteptat, din textul programului, balanța vectorului politicii externe înclină spre Est. Acest fapt reiese însăși din ordinea în care aceștia enumără partenerii, și anume:
“Partidul Socialiștilor susține eforturile președintelui, în vederea asigurării unei politici externă echilibrată între Est și Vest, între Rusia, Uniunea Economică Euroasiatică, CSI și Uniunea Europeană, statele UE, SUA și alte țării”.
PSRM pun pe primul loc „parteneriatul strategic cu Rusia” și în discursul lor, substituie Uniunea Europeană cu cea Eurasiatică, menționând:
“Noi vom restabili în totalitate și vom ridica la un nou nivel parteneriatul strategic al Republicii Moldova cu Federația Rusă. Vom restabili colaborarea deplină cu Federația Rusă la nivel de Parlament, Guvern, precum și la nivel de regiuni ale țării noastre în domeniile politic, economic, social și umanitar.”
Analizând aceste puncte dar și făcânt tangențe cu programele celorlalți concurenți electorali, PSRM este unicul partid care pune un asemenea accent pe relațiile cu Federația Rusă și Uniunea Economică Eurasiatică. Lecturând programul respectiv se lasă impresia că se dorește transformarea Republicii Moldova într-o semi-colonie rusească, în care politica externă este dictată direct de către metropolă.
De asemenea, un alt actor important, situat în aripa stângă a spectrului politic este Partidul “ȘOR”, care derulează o campanie electorală populistă, invocând nostalgic trecutul sovietic, reabilitarea colhozurilor, coruperea alegătorilor prin acordarea de cadouri ș.a.
În acest context, ar fi foarte interesant de aflat cum în viziunea Partidului “ȘOR” va arăta o eventuală politică externă a Republicii Moldova, însă în programul acestora, informație cu referire la acest subiect lipsește în totalitate.
Concluzionând cele enunțate anterior, mizăm pe faptul că alegerile din 24 februarie vor decurge într-un mod democratic, cinstit și transparent, în care toți concurenții electorali vor avea o conduită atare, vor respecta etica electorală, iar voința cetățenilor Republicii Moldova va fi auzită.
