În data de 10 aprilie curent, Asociația pentru Politica Externă APE a organizat o masă rotundă cu subiectul: Brexit – Cum am ajuns aici și unde ne îndreptăm?
Scopul discuției a fost de a analiza fenomenul Brexit, principalele motive care au stat la baza declanșării procesului de ieșire din Uniunea Europeană, transformarea claselor politice dar și a mediului politic în Marea Britanie și Uniunea Europeană.
Invitatul respectivului eveniment a fost Tim Judah, corespondent pentru Balcani al instituției media The Economist și cercetător în cadrul proiectului Viitorul Europei la Institutul pentru Științe Umanitare din Viena.
photo: nspm.rs
Potrivit acestuia, Brexitul este ceva unic, însă trendurile ce stau în spatele acestuia – nu.
Tim Judah a sugerat ideea potrivit căreia cheia spre a înțelege fenomenul populismului național, este ceea ce Roger Eatwell și Matthew Goodwin definesc drept cei patru “D”, și anume:
Distrust (neîncrederea): Dat fiind faptul că elitele liberal-democrate ce sunt la guvernare împărtășesc idei diferite de cetățeanul de rând, s-a creat un sentiment puternic de neîncredere. În timp ce democrațiile liberale pledează (spre exemplu) pentru apărarea drepturilor minorităților sexuale, ocrotirea mediului înconjurător ș.a., cetățenii de rând consideră că ei sunt uitați. Atâta timp cât ei nu au încredere în oamenii din Westminster, cum ei pot avea încredere în cei din Bruxell? Clasa muncitoare se simte marginalizată de o elită care nu e interesată în ea, mai ales pe fundalul imigranților. Dacă la sf. anilor 90 aceasta constituia aproximativ 50.000/an, către votarea Brexitului aceasta s-a ridicat la 300.000/an.
Destruction (distrugerea): Reprezintă o ură creată pe fundalul imigranților musulmani (și nu numai). Acest sentiment a fost condiționat de faptul că cei nou-veniți în țară se bucurau de drepturi și beneficii imediate, care cetățenii ordinari le-au căpătat o viață. Dacă în anul 2000, doar 7 % din britanici vedeau imigrația drept o problemă, către 2016 ea a crescut până la 48 %.
Deprivation (privațiunea): Se manifestă prin faptul că profesiile cum ar fi minerii sau lucrătorii în metalurgie, care presupuneau pericol pentru muncitori – creau un soi de respect față de munca acestora. Acum însă nu mai este așa. Între aceștia și cei, care spre exemplu, fac sandwish’uri sau lucrează într-un birou gen Amazon, nu există vreo diferență. Această “globalizare” duce la faptul că primii se simt izolați de restul lumii. Sondajele ne vorbesc despre faptul că efectul inegalității a fost cheia care a dus la Brexit și a avut un efect dublu asupra celora fără sau cu mai puțină calificare.
De-alignmnet (dispersarea): Sondajele spun că peste 40 % britanici spun că ei ar putea susține partide noi cu idei radicale. Așa un număr ridicat ar fi fost imposibil cu o generație în urmă, însă aceasta s-a întâmplat – ascendența UK Independence Party. Generațiile noi înțeleg nevoia ocrotirii mediului sau a drepturilor LGBT, pe când generațiile vechi pledează pentru un conservatism social. Cheia rezidă în educație.
Aceste trenduri își fac prezența în întreaga lume, nu sunt unice pentru Marea Britanie, se manifestă diferit în dependență de țară și conturează o lume nouă, însă una foarte incertă.
Participanții evenimentului au pus în discuție detalii importante cu referire la fenomenul Brexit per general, dar și în particular, cum ar fi viitoarele configurații politice ale Marii Britanii, statutul tratatelor existente la moment (unde Marea Britanie figurează ca parte a UE) ș.a.
Cert este faptul că organizarea unui al doilea referendum pe subiectul Brexit ar fi nedorit pentru că aceasta ar pune sub îndoiala democrația per general iar valoarea votului cetățenilor ar fi pur și simplu redusă la minim.
Evenimentul a fost organizat cu suportul Open Society Foundations.
