Analize

Concluziile adoptate luni la CAGRE privind Moldova nu au fost luate în funcție de Rusia, ci în funcție de pozițiile țărilor membre, care nu sunt pregătite să ofere Chișinăului perspectiva aderării, problemă pe care nici nu o consideră prioritară, spun analiștii străini.

Vizita demnitarilor din Ministerele de Externe suedez, ceh si lituanian la Chișinău în această săptămână a adus încă un mesaj încurajator din partea Uniunii Europene către Republica Moldova. Delegația, căreia i s-a alăturat și Ambasadorul Britanic la Chișinău, a lăsat să înțeleagă destul de clar că Uniunea Europeană poate începe negocierea unui Acord de asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană încă înainte de alegerile parlamentare din primăvara anului viitor... ...Desigur, perspectiva aderării și integrării Republicii Moldova este condiționată de mersul reformelor interne. Reprezentanții europeni s-au declarat încurajați de întrevederile lor cu Șeful statului, Guvernul și conducerea Parlamentului. Mesajul poate fi rezumat pe scurt în modul următor: Legiferarea și aplicarea practică a reformelor în ritmul ultimilor doi ani, precum și recuperarea mai rapidă a restanțelor, poate conduce la demararea negocierilor chiar la începutul anului viitor în vederea unui Acord de Asociere. Restanțele sunt observate în domeniile justiției și al poliției, printre altele.

În viziunea mai multor politicieni și experți de la Chișinău politica externă a Republicii Moldova este incoerentă și imprevizibilă, iar credibilitatea sa este, de multe ori, pusă sub semnul întrebării de către principalii parteneri externi, cum ar fi vecinii săi Ucraina și România, de asemenea, de SUA,UE și, chiar, Federația Rusă. Această regretabilă realitate nu își are, însă, începutul odată cu venirea la putere a Partidului Comuniștilor (PCRM). Lipsa de coerență, previzibilitate și credibilitate a fost caracteristică politicii externe a Chișinăului, desigur în măsuri diferite, și în timpul guvernărilor democrate din perioada 1991 și 2001. Totuși, trebuie să recunoaștem că anume începând cu anul 2001 și până în prezent, respectivele tendințe negative din politica externă a țării s-au accentuat și mai mult.

În aprilie 1999, în contextul crizei politice din Iugoslavia, Președinția Germaniei a UE a propus realizarea unui Pact de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), care să reunească toate inițiativele de cooperare multilaterală existente la acea dată în regiunea Balcanilor. UE accepta rolul de lider al acestei inițiative, iar la 10 iunie 1999, la Köln (Germania), este semnat documentul fondator al PSESE, care conține angajamentul UE de acționa în vederea apropierii cât mai mult posibile a statelor din Europa de Sud-Est de perspectiva integrării lor depline în structurile sale, implicit de eventuala lor accedere cu statut de membru la UE.

De facto, GUAM a fost creată în mai 1996 în contextul discuțiilor în cadrul OSCE referitor la implementarea Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE), precum și a negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, semnat în 1999, la Istanbul. Inițiativa formării Grupului GUAM, compus din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova a aparținut Viceministrului de Externe al Azerbaidjanului Araz Azimov. Inițiativa acestuia nu ar fi prins rădăcini, însă, dacă toate cele patru țări nu ar fi împărtășit un pachet de interese strategice comune.

Incercarea Chisinaului de a gasi o solutie a problemei transnistrene prin dialog direct cu Kremlinul, ignorand ceilalti participantii in formatul de negocieri 5+2, creeaza o situatie periculoasa pentru R.Moldova, considera un grup de experti, creat in cadrul proiectului Institutului de Politici Publici (IPP) „Consiliul de experti pentru solutionarea conflictului transnistrean”.

La 10 septembrie, în discuțiile avute la Bruxelles cu dna Benita Ferrero-Waldner, Comisarul European pentru Relații Externe, ministrul de Externe Andrei Stratan a reiterat dezideratul RM de a negocia un Acord de Asociere cu UE. Mai mult, el a solicitat ca țării noastre să i se acorde statutul de candidat pentru aderarea la UE. În răspuns, dna Ferrero-Waldner l-ar fi asigurat pe șeful diplomației moldave că UE va analiza atent și cu o atitudine binevoitoare solicitările sale.

Recentele evenimente din Georgia au avut o largă rezonanță internațională. Lituania nu este o excepție, evenimentele din această țară mică din Caucazul de Sud reamintindu-le multor oameni de ceea ce s-a întâmplat la noi la 13 ianuarie: aceleași tancuri, același limbaj urât și aceeași desconsiderare față de dreptul internațional. Astăzi în Lituania auzim încurajări pentru a fi ascultate ambele părți”: probabil, aceasta ne va face să evaluăm mai bine situația și să identificăm adevărul obiectiv. Aceeași metodă a fost aplicată după 13 ianuarie - și atunci mai exista un al doilea adevăr”, care afirma că franctirorii naționaliști lituanieni își împușcau intenționat, din spate, conaționalii, că oamenii se aruncau singuri sub tancuri etc. Au fost produse chiar și dovezi pentru a confirma asemenea afirmații. În acel moment, a existat suficientă rațiune pentru a evalua situația adecvat, evitându-se implicarea în discuții inutile despre cine e vinovatul sau inițiatorul; acum însă mecanismul de analiză și evaluare funcționează fără încetare - cel puțin, aceasta este impresia pe care o lasă lectura site-urilor mass-media lituaniene.

Deputatul european Marianne Mikko, copreședintă a Comitetului de Cooperare parlamentară RM-UE, va propune Comisiei Europene să încheie cu RM un acord ce ar prevede aderarea la UE, pentru a da un semnal clar despre posibilitatea aderării, pe viitor, la această comunitate. Despre aceasta Mikko a anunțat la ședința extraordinară a Delegației pentru Moldova a Parlamentului European din cadrul Comitetului de Cooperare parlamentară RM-UE, desfășurată la Bruxelles. Ea a mai subliniat că între UE și RM trebuie să fie anulat regimul de vize și a atras atenția asupra necesității respectării de către Rusia a obligațiilor privind retragerea prezenței militare din RM.

Valeri Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Rusiei în R.Moldova, s-a pronunțat, luni seara, la 15 septembrie, în cadrul unei apariții în emisie directă la postul de televiziune PRO TV-Chișinău, pentru reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană în orice format. El a respins afirmațiile moderatoarei, conform cărora Rusia ar încerca să înlocuiască formatul "5+2" cu unul trilateral, la care să participe Moldova și Transnistria, și conform cărora Rusia ar influența Tiraspolul.

Până la evenimentele din august 2008, politica Rusiei în raport cu conflictele „înghețate” din Georgia și Moldova s-a încadrat în conceptul de „anexiune tacită”. Evoluția situației pe parcursul a mai multor ani de zile a demonstrat că lipsa progresului în soluționarea conflictelor, în mare parte, a fost determinată de formatele ”unice” ale trupelor de menținere a păcii, impuse de Rusia imediat după stoparea conflictelor armate, și de formatul procesului de negocieri, în cadrul căruia Rusia deține statutul de „mediator”. Aceste formate au legiferat trupele paramilitare ale regimurilor din zonele de conflict, înzestrate cu armament oferit de Rusia, iar trupele ruse, staționate ilegal în aceste zone, precum și pacificatorii ruși, împreună cu cei din partea regimurilor din zonele de conflict, au devenit scut de protecție ale regimurilor anticonstituționale.

Semnarea în grabă a unui nou document (memorandum Kozak” sau orice alt tip de document declarativ) poate pune bazele unei reintegrări virtuale, nu reale, care ar pune în pericol funcționarea Moldovei ca stat și apropierea sa de UE. În realitate, reintegrarea nu se va face prin semnarea unui document. Știm cu toții bine cât de mult sunt respectate tot felul de fițuici” în spațiul postsovietic. Discuțiile despre reintegrarea Moldovei ar trebui să țină cont de două precedente istorice relevante pentru Moldova. Cipru si Ajaria.

Președintelui rus Dmitryi Medvedev i-a trebuit exact o oră și jumătate ca să-l așeze pe liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, la masa negocierilor politice cu Chișinăul. Până acum, Kremlinul îl folosise pe Smirnov ca să blocheze orice negocieri asupra statutului Transnistriei și retragerii trupelor rusești. În ziua de 3 septembrie, însă, Președintele Rusiei i-a comandat principalului reprezentant al Rusiei în Transnistria să se întâlnească foarte curînd cu Președintele moldovean Vladimir Voronin și să negocieze cât mai rapid asupra statutului Transnistriei. Domnul Medvedev î-l primise pe domnul Voronin în ziua de 25 august, punând în mișcare următoarea serie de pași.

Politicieni și experți de la Chișinău se arată sceptici față de scoaterea R. Moldova de sub monitorizarea Consiliului Europei (CoE) în viitorul apropiat. Motivele monitorizării, restanțele și realizările R. Moldova au constituit subiectul ședinței Clubului Jurnaliștilor de Investigație, organizat vineri, 5 septembrie, de către Centrul de Investigații Jurnalistice.

Rusia a reușit să provoace Georgia la război conform scenariului folosit încă în anul 1992 împotriva Republicii Moldova În ambele cazuri, Trasnistria și Tighina în 1992 și Osetia - Georgia în 2008, Rusia a declanșat un proces de excaladare treptată a conflictului. Agresorii interpuși Ruso-tiraspoleni sau Osetini au atacat la nivelul paramilitar. În fața acestei provocari statul legitim, Republica Moldova sau Georgia, a răspuns cu propria sa armată, instrument legitim al statului, excaladând conflictul. Rusia, la rândul ei, a răspuns cu forțe militare infinit mai puternice de cât cele ale Republicii Moldova sau ale Georgiei. La fiecare etapa a acetui proces, Rusia a controlat excaladarea conflictului. Apoi a dictat condițiile politice și militare ale armistițiului.

Autoritățile moldovene au pregătit un nou plan de reglementare în Transnistria, care prevede o autonomie largă pentru regiunea separatistă și retragerea trupelor ruse din stînga Nistrului. Noul proiect a fost deja prezentat Tiraspolului, mediatorilor și observatorilor la negocieri. Anunțul aparține premierului moldovean Zinaida Greceanîi, care s-a aflat miercuri la sediul de la Praga al postului de radio Europa Liberă, cu ocazia unei vizite oficiale în Republica Cehă. Într-un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă, Zinaida Greceanîii a spus că autoritățile moldovene sunt gată să accepte și elemente ale planului Kozak, cum ar fi participarea reprezentanților transnistreni în Guvernul și în Parlamentul de la Chișinău.

Președintele Comisiei juridice din Parlamentul de la Chișinău, Vladimir Țurcanu, unul dintre liderii importanți ai Partidului Comuniștilor, spune că „trebuie să fim foarte atenți atunci când comentăm declarația lui Lavrov”. Președintele Partidului Democrat, Dumitru Diacov, nu crede că declarația lui Lavrov privind posibilitatea revenirii la Planul Kozak este una convenită cu Chișinăul. „Eu cred că Lavrov și-a spus părerea sa în sensul că noi trebuie să discutăm, și să discutăm și unele dintre problemele care au fost conținute și în planul Kozak.

Analiști și politicieni din Republica Moldova și Federația Rusă privesc în mod diferit perspectivele de soluționare în scurt timp a diferendului transnsitrean ca urmare a ultimelor evenimente din Caucaz și recunoașterea de către Moscova a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei. Politologi ruși și din Republica Moldova au participat vineri, 29 august la o videoconferință Chișinău-Moscova în cadrul căreia au fost discutate posibilele repercusiuni ale recunoașterii cele două enclave, asupra Republicii Moldova și, în special, a soluționării conflictului transnistrean.

Conflictul armat ruso-georgian a generat o criză politico-militară de proporții de natură să provoace transformări profunde în sistemul relațiilor internaționale. Degradarea rapidă și fundamentală a mecanismelor instituționale de cooperare și a raporturilor dintre Rusia, pe de o parte, și UE și NATO, pe de altă parte, marchează începutul unei noi perioade de confruntare, cu implicații serioase asupra securității si stabilității regionale. Criza georgiană periclitează stabilitatea mai multor state din spațiul ex-sovietic, percepute unilateral de Rusia ca fiind o zonă a intereselor sale primordiale și care se confruntă cu conflicte secesioniste, inițiate și sprijinite politic, economic și militar de Federația Rusă.

Dmitri Danilov, șeful secției de securitate europeană din cadrul Academiei de Științe a Rusiei, nu crede că președintele rus Dmitrii Medvedev va semna decretul privind recunoașterea independenței Abhaziei și Osetiei de Sud. Pavel Felgenhauer, expertul pe probleme de politică externă și de securitate al publicației ruse Novaia Gazeta, a declarat că pe exemplul Moldovei Kremlinul arată Georgiei că ar fi putut evita conflictul armat dacă ar fi făcut concesii Moscovei. Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice spune și el că adresarea Dumei de Stat către președintele Federației Ruse nu înseamnă o recunoaștere automată a Abhaziei și a Osetiei de Sud.