Analize

Agresiunea Federației Ruse împotriva Georgiei din august 2008 a înclinat balanța în interiorul UE în favoarea statelor care se pronunțau, din ce în ce mai insistent, pentru reevaluarea relațiilor cu Moscova și, în același timp, pentru o mai mare implicare a UE în regiunea Europei de Est a Politicii Europene de Vecinătate (PEV). În consecință, începând cu Summit-ul Extraordinar al UE din 1 septembrie 2008, dedicat în întregime războiului ruso-georgian și posibilelor sale implicații geopolitice, statele membre ale UE au luat, prin consens, o serie de decizii ce denotă determinarea UE de a aprofunda cooperarea sa cu statele ex-sovietice din Europa de Est și Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și, chiar, Belarus.

Dialogul dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană a fost unul mai rezervat, în special din partea Comunității Europene, care în repetate rînduri a atenționat autoritățile Republicii Moldova asupra stării degradante a democrației și libertății de exprimare din țară.

Principalele partide din România promit în programele de guvernare că vor sprijini apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, niciuna dintre aceste formațiuni nu explică, însă, care ar fi instrumentele, care i-ar permite București-ului să propulseze Chișinăul într-o lumină mai favorabilă Bruxelles-ului. Practic, nici unul dintre marele partide autohtone nu-și propune să ofere în mod concret Republicii Moldova sprijin logistic sau experți în domeniile care sunt puse sub lupă de Comisia Europeană.

Ambasadorul SUA în Republica Moldova, Asif Chaudhry, a organizat miercuri, 5 noiembrie, o recepție la reședința sa, în cadrul căreia invitații au urmărit rezultatele alegerilor americane. Reprezentanții partidului de guvernământ în Republica Moldova și Partidul Comuniștilor și nu au dat curs invitației de a participa

Rusia ar trebui să fie partenerul strategic al Chișinălui, consideră aproape 50 la sută dintre locuitorii R.Moldova. Pe de altă parte, 41 la sută din respondenții unui sondaj sunt de părere că România ar putea ajuta cel mai mult Chișinăul pe calea integrării europene. Datele Barometrului de opinie publică prezentat marți la Chișinău de Institutul de Politici Publice arată că 71 la sută dintre cetățenii moldoveni ar vota pentru integrarea în UE, dacă duminica viitoare s-ar desfășura un referendum la acest subiect. România este considerată țara care ar putea ajuta cel mai mult Republica Moldova în procesul de integrare europeană de 41 la sută din respondenți, în timp ce 24 la sută consideră că acest suport ar putea veni din partea Rusiei.

În Republica Moldova, PEV a dat naștere la mari speranțe în ceea ce privește șansele țării noastre de a se integra rapid în spațiul UE. Atât autoritățile centrale, cât și principalele partide parlamentare sperau că PEV va deschide Moldovei drumul spre integrare sa in UE. Speranțele clasei politice, precum și a opiniei publice din țara noastră s-au împlinit, însă, parțial. PEV a recunoscut aspirațiile europene ale Moldovei, dar nu i-a acordat o perspectivă clară de aderare la UE într-o perioada previzibilă.

Republica Moldova încă nu este pregătită să intre în grupul statelor candidate la Uniunea Europeană, deși ideea alinierii ei la țările din Balcanii de Vest este corectă, afirmă expertul Nicu Popescu de la Consiliul european pentru relații externe de la Londra. „Principalul obstacol în alinierea Republicii Moldova la țările din Balcanii de Vest nu se află la Bruxelles, ci în interiorul Republicii Moldova", a declarat Nicu Popescu la radio Europa Liberă, într-un comentariu pe marginea declarațiilor președintelui român Traian Băsescu, făcute la întîlnirea de joi, de la București, cu premierul moldovean Zinaida Greceanîi.

Concluziile adoptate luni la CAGRE privind Moldova nu au fost luate în funcție de Rusia, ci în funcție de pozițiile țărilor membre, care nu sunt pregătite să ofere Chișinăului perspectiva aderării, problemă pe care nici nu o consideră prioritară, spun analiștii străini.

Vizita demnitarilor din Ministerele de Externe suedez, ceh si lituanian la Chișinău în această săptămână a adus încă un mesaj încurajator din partea Uniunii Europene către Republica Moldova. Delegația, căreia i s-a alăturat și Ambasadorul Britanic la Chișinău, a lăsat să înțeleagă destul de clar că Uniunea Europeană poate începe negocierea unui Acord de asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană încă înainte de alegerile parlamentare din primăvara anului viitor... ...Desigur, perspectiva aderării și integrării Republicii Moldova este condiționată de mersul reformelor interne. Reprezentanții europeni s-au declarat încurajați de întrevederile lor cu Șeful statului, Guvernul și conducerea Parlamentului. Mesajul poate fi rezumat pe scurt în modul următor: Legiferarea și aplicarea practică a reformelor în ritmul ultimilor doi ani, precum și recuperarea mai rapidă a restanțelor, poate conduce la demararea negocierilor chiar la începutul anului viitor în vederea unui Acord de Asociere. Restanțele sunt observate în domeniile justiției și al poliției, printre altele.

În viziunea mai multor politicieni și experți de la Chișinău politica externă a Republicii Moldova este incoerentă și imprevizibilă, iar credibilitatea sa este, de multe ori, pusă sub semnul întrebării de către principalii parteneri externi, cum ar fi vecinii săi Ucraina și România, de asemenea, de SUA,UE și, chiar, Federația Rusă. Această regretabilă realitate nu își are, însă, începutul odată cu venirea la putere a Partidului Comuniștilor (PCRM). Lipsa de coerență, previzibilitate și credibilitate a fost caracteristică politicii externe a Chișinăului, desigur în măsuri diferite, și în timpul guvernărilor democrate din perioada 1991 și 2001. Totuși, trebuie să recunoaștem că anume începând cu anul 2001 și până în prezent, respectivele tendințe negative din politica externă a țării s-au accentuat și mai mult.

În aprilie 1999, în contextul crizei politice din Iugoslavia, Președinția Germaniei a UE a propus realizarea unui Pact de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), care să reunească toate inițiativele de cooperare multilaterală existente la acea dată în regiunea Balcanilor. UE accepta rolul de lider al acestei inițiative, iar la 10 iunie 1999, la Köln (Germania), este semnat documentul fondator al PSESE, care conține angajamentul UE de acționa în vederea apropierii cât mai mult posibile a statelor din Europa de Sud-Est de perspectiva integrării lor depline în structurile sale, implicit de eventuala lor accedere cu statut de membru la UE.

De facto, GUAM a fost creată în mai 1996 în contextul discuțiilor în cadrul OSCE referitor la implementarea Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE), precum și a negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, semnat în 1999, la Istanbul. Inițiativa formării Grupului GUAM, compus din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova a aparținut Viceministrului de Externe al Azerbaidjanului Araz Azimov. Inițiativa acestuia nu ar fi prins rădăcini, însă, dacă toate cele patru țări nu ar fi împărtășit un pachet de interese strategice comune.

Incercarea Chisinaului de a gasi o solutie a problemei transnistrene prin dialog direct cu Kremlinul, ignorand ceilalti participantii in formatul de negocieri 5+2, creeaza o situatie periculoasa pentru R.Moldova, considera un grup de experti, creat in cadrul proiectului Institutului de Politici Publici (IPP) „Consiliul de experti pentru solutionarea conflictului transnistrean”.

La 10 septembrie, în discuțiile avute la Bruxelles cu dna Benita Ferrero-Waldner, Comisarul European pentru Relații Externe, ministrul de Externe Andrei Stratan a reiterat dezideratul RM de a negocia un Acord de Asociere cu UE. Mai mult, el a solicitat ca țării noastre să i se acorde statutul de candidat pentru aderarea la UE. În răspuns, dna Ferrero-Waldner l-ar fi asigurat pe șeful diplomației moldave că UE va analiza atent și cu o atitudine binevoitoare solicitările sale.

Recentele evenimente din Georgia au avut o largă rezonanță internațională. Lituania nu este o excepție, evenimentele din această țară mică din Caucazul de Sud reamintindu-le multor oameni de ceea ce s-a întâmplat la noi la 13 ianuarie: aceleași tancuri, același limbaj urât și aceeași desconsiderare față de dreptul internațional. Astăzi în Lituania auzim încurajări pentru a fi ascultate ambele părți”: probabil, aceasta ne va face să evaluăm mai bine situația și să identificăm adevărul obiectiv. Aceeași metodă a fost aplicată după 13 ianuarie - și atunci mai exista un al doilea adevăr”, care afirma că franctirorii naționaliști lituanieni își împușcau intenționat, din spate, conaționalii, că oamenii se aruncau singuri sub tancuri etc. Au fost produse chiar și dovezi pentru a confirma asemenea afirmații. În acel moment, a existat suficientă rațiune pentru a evalua situația adecvat, evitându-se implicarea în discuții inutile despre cine e vinovatul sau inițiatorul; acum însă mecanismul de analiză și evaluare funcționează fără încetare - cel puțin, aceasta este impresia pe care o lasă lectura site-urilor mass-media lituaniene.

Deputatul european Marianne Mikko, copreședintă a Comitetului de Cooperare parlamentară RM-UE, va propune Comisiei Europene să încheie cu RM un acord ce ar prevede aderarea la UE, pentru a da un semnal clar despre posibilitatea aderării, pe viitor, la această comunitate. Despre aceasta Mikko a anunțat la ședința extraordinară a Delegației pentru Moldova a Parlamentului European din cadrul Comitetului de Cooperare parlamentară RM-UE, desfășurată la Bruxelles. Ea a mai subliniat că între UE și RM trebuie să fie anulat regimul de vize și a atras atenția asupra necesității respectării de către Rusia a obligațiilor privind retragerea prezenței militare din RM.

Valeri Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Rusiei în R.Moldova, s-a pronunțat, luni seara, la 15 septembrie, în cadrul unei apariții în emisie directă la postul de televiziune PRO TV-Chișinău, pentru reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană în orice format. El a respins afirmațiile moderatoarei, conform cărora Rusia ar încerca să înlocuiască formatul "5+2" cu unul trilateral, la care să participe Moldova și Transnistria, și conform cărora Rusia ar influența Tiraspolul.

Până la evenimentele din august 2008, politica Rusiei în raport cu conflictele „înghețate” din Georgia și Moldova s-a încadrat în conceptul de „anexiune tacită”. Evoluția situației pe parcursul a mai multor ani de zile a demonstrat că lipsa progresului în soluționarea conflictelor, în mare parte, a fost determinată de formatele ”unice” ale trupelor de menținere a păcii, impuse de Rusia imediat după stoparea conflictelor armate, și de formatul procesului de negocieri, în cadrul căruia Rusia deține statutul de „mediator”. Aceste formate au legiferat trupele paramilitare ale regimurilor din zonele de conflict, înzestrate cu armament oferit de Rusia, iar trupele ruse, staționate ilegal în aceste zone, precum și pacificatorii ruși, împreună cu cei din partea regimurilor din zonele de conflict, au devenit scut de protecție ale regimurilor anticonstituționale.

Semnarea în grabă a unui nou document (memorandum Kozak” sau orice alt tip de document declarativ) poate pune bazele unei reintegrări virtuale, nu reale, care ar pune în pericol funcționarea Moldovei ca stat și apropierea sa de UE. În realitate, reintegrarea nu se va face prin semnarea unui document. Știm cu toții bine cât de mult sunt respectate tot felul de fițuici” în spațiul postsovietic. Discuțiile despre reintegrarea Moldovei ar trebui să țină cont de două precedente istorice relevante pentru Moldova. Cipru si Ajaria.

Președintelui rus Dmitryi Medvedev i-a trebuit exact o oră și jumătate ca să-l așeze pe liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, la masa negocierilor politice cu Chișinăul. Până acum, Kremlinul îl folosise pe Smirnov ca să blocheze orice negocieri asupra statutului Transnistriei și retragerii trupelor rusești. În ziua de 3 septembrie, însă, Președintele Rusiei i-a comandat principalului reprezentant al Rusiei în Transnistria să se întâlnească foarte curînd cu Președintele moldovean Vladimir Voronin și să negocieze cât mai rapid asupra statutului Transnistriei. Domnul Medvedev î-l primise pe domnul Voronin în ziua de 25 august, punând în mișcare următoarea serie de pași.