Vasile Botnaru. Toate sondajele din ultimii ani arata ca o buna parte a populatiei din Republica Moldova, acelei care este sub ascultarea autoritatilor constitutionale de la Chisinau, fireste, isi doreste sa faca parte din marea familie a Uniunii Europene, din varii motive – unii ca sa aiba libertatea de a exporta caise si prune acolo unde ar fi sa ia bani buni pe ele, altii ca sa-si poata instrui copiii acolo unde au facut studii Churchill sau Sarkozy, o categorie aparte o constituie persoanele care viseaza sa repete figura acelor care deja s-au stabilit in Europa, cu catel si purcel, realizind integrarea cu mijloace proprii, inainte ca sa-i fi ajutat Ministerul de Externe sau Legislativul cu bunele lui intentii scoase in par.
Pornind de la aceasta premiza, este cit se poate de firesc sa ne intereseze cum sta Uniunea Europeana cu extinderea. Dupa ce nu a putut cadea de acord asupra constitutiei, dupa ce descopera ca nu toti proaspetii aderenti sint in rind cu lumea, daramite vecinii care ii bat la poarta si nu sint la fel de motivati sa corespunda rigorilor Uniunii Europene. Incotro si cit de repede s-ar putea misca extinderea jinduita de periferia rasariteana a Europei? Ce ar putea si ar trebui sa intreprinda Republica Moldova ca sa se aseze in calea acestei extinderi? La aceste intrebari vom cauta raspuns impreuna cu invitatii mei de astazi, directorul Asociatiei pentru Politica Externa, Andrei Popov si sociologul, Dan Dungaciu, professor la Universitatea de la Bucuresti. Discutam despre sansele si directiile eventualei extinderi a Uniunii Europene. Fireste ne intereseaza in primul rind ce ar putea si ar trebui sa intreprinda Republica Moldova ca sa se aseze in calea acestei extinderi.
Andrei Popov: La ora actuala, intr-adevar, Uniunea Europeana trece printr-o perioada de reajustare dupa ce pe parcursul anilor 90 si la inceputul secolului XXI a fost prinsa intr-un mare proiect de extindere care i-a adus 12 noi membri, dintre care 10 sint foste state socialiste. Populatia Uniunii Europene acum este de 500 de milioane, iar in acelas timp marile structuri si institutii, mecanisme in baza carora functioneaza Uniunea Europeana nu au fost ajustate la noile realitati.
Uniunea Europeana a inceput procesul de ajustare institutionala. Initial a mers pe filiera unei noi constitutii. El a fost blocat in 2005 prin votul negativ al Frantei si Olandei. Dupa care a venit pe un proiect mai modest – reforma institutiilor europene, asa-numitul Tratat de la Lisabona”. Irlanda l-a aminat. Sint consvins ca de data aceasta Uniunea Europeana va gasi resursele necesare pentru a se replia si gasi o formula de compromis rezonabil, astfel incit alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 sa aiba loc, totusi, pe baze noi.
E firesc ca apetitul Uniunii Europene pentru continuarea la ora actuala a procesului de extindere a mai scazut. Proiectului extinderii in genere devine un proiect mult mai putin al elitelor si vocea popoarelor conteaza. Multi politicieni populisti si iresponsabili din statele europene au tendinta sa foloseasca ideea extinderii ca un paratrasnet pentru a explica problemele prin care trec statele lor. Cum se prezinta datele problemei la ora actuala? și Exista trei state care formal sint state candidate și Croatia, stat cel mai avansat si n-ar fi o mirare, daca pina in 2010, 2011 chiar devine membra a Uniunii Europene, dupa aceea Macedonia si Turcia. Or, Turcia este marea problema si marea bataie de cap, care este un factor important in aceasta ecuatie si sperie multa lume, in special in Franta, dupa care toate statele din Balcani, inclusiv Montenegru si Kosovo…
V.B.: inclusiv si Serbia?
A.P.: …inclusiv si Serbia, cu perspectiva europeana recunoscuta. Serbia, dupa arestarea lui Karadzic si formarea unei coalitii pro-europene, cred ca va accelera parcursul spre Uniunea Europeana. Ultima evolutie – dupa vizita cancelarului Merkel la Kiev si dupa promisiunea lui Sarkozy facuta lui Iuschenko la Summitul NATO de la Bucuresti – Ucraina e pe ultima suta de metri sa primeasca recunoasterea statutului sau de tara cu Acord de asociere. Asistam la o redefinire a abordarii Uniunii Europene fata de statele estice si diferentierea mult mai clara dintre vecinii estici – vecini europeni cu perspectiva europeana si vecini ai Europei din spatial mediteranian.
V.B.: Domnule Dan Dungaciu, domnul Popov a introdus notiunea de apetit”, inseamna oare ca Uniunea Europeana simte un fel de indigestie din cauza noilor intrati?
Dan Dungaciu: Problema cred ca e de fond. Uniunea Europeana are o problema legata nu de ajustarea neaparata a institutiilor, ci de ajustarea Proiectului european cu populatia europeana ea insasi. Proiectul european nu are un deficit democratic pentru ca institutiile de astazi nu functioneaza democratic, ci pentru ca proiectul initial european era unul care se baza daca vreti pe un deficit democratic. Uniunea Europeana a inceput prin acea Comunitate a Carbunelui, care de fapt reglementa situatia intre Germania si Franta, printr-o autoritate care punea lucrurile in ordine. Ei, bine, aceasta autoritate este, daca vreti, stra-stra-strabunica Comisiei Europene. Nu se vorbea atunci de democratie, neaparat, si nu se vorbeste nici astazi foarte apasat. Daca ne uitam la Proiectul european cu mai multa atentie, el seamana, daca vreti, intr-un fel, cu ceea ce se intimpla in Evul Mediu și constructia unei catedrale. Cei care incepeau constructia nu apucau in viata lor sa vada si finalul acelei catedrale. Deci, era, cum sa spun, o livrare de incredere, o constructie imensa in numele unui ideal in care toti credeau. Ei, cam asta este Uniunea Europeana – nu stim ce va fi, nu stim cum se va termina, dar stim ca e ceva bine. E o credinta, nu este neaparat o constructie rationala. Asta face ca cei care sint insarcinati cu constructia europeana astazi sa para niste iluminati de secolul XVIII, care stiu cei mai bine pentru populatie, chiar daca populatia uneori nu intelege ceea ce fac ei, ei stiu ca fac bine, au aceasta incredere si merg mai departe.
V.B.: Dar sint nevoiti sa aplece urechea, de exemplu: irlandezii au dat peste cap planurile birocratiei.
D.D.: De fapt criza Uniunii Europene a fost semnalata mai demult. In 2001, daca ne amintim, Tratatul de la Nisa a fost respins de irlandezi. Dupa care a venit o negociere si irlandezii au primit ceva in plus fata de tratat. In 2005 a venit acea respingere despre care s-a facut pomenire aici din partea Olandei si Frantei. De atunci s-a vorbit foarte mult despre criza europeana, pentru ca sigur Proiectul european a trecut prin multe crize, dar cind crizele acestea devin tot mai dese inseamna ca problema e de fond.
Ce s-a intimplat dupa respingerea din 2005? -O reajustare, de fapt, a tratatului, care e cam acelas lucru cu cel respins de Franta si Olanda, doar asezat altfel in pagina, daca vreti. Iarasi o respingere din partea Irlandei. Problema care se pune acum este ca legal vorbind Uniunea Europeana nu poate sa mearga mai departe, pe baza de consecinte nici extinderile nu pot sa se petreaca din moment ce Uniunea Europeana nu are un act. Si atunci apare discutia pe care probabil ca ati urmarit-o si in presa, a fost ilustrata de o polemica dintre eurodeputatul Adrian Severin si un journalist de la Financial Times, Tony Barbel – daca poate sa mearga mai departe Uniunea Europeana fara Irlanda. In replica la ce spunea Severin, ca Europa poate sa mearga mai departe fara Irlanda, pentru ca geografic Irlanda nu afecteaza foarte tare Uniunea Europeana, replica lui Barbel a fost: dar Uniunea Europeana poate sa mearga mai departe si fara Romania”. Contraargumentul lui Severin era urmatorul: problema coruptiei din Romania nu afecteaza Uniunea Europeana in masura in care euroscepticismul irlandez afecteaza Uniunea Europeana.
Ce va face Uniunea Europeana dupa Irlanda, va ignora Irlanda si vor fi consecintele ilegale destul de puternice sau isi va asuma votul irlandez si in acel moment va trebui sa gaseasca o solutie sau sa construiasca o Uniune Europeana pe doua viteze, adica un hardcore a Uniunii Europene care sa mearga mai departe si state care ramin, cum s-ar spune, in urma, pentru ca nu-si asuma toate conditionalitatile pe care Uniunea Europeana le pune. Eu cred ca asta este marea disputa astazi in Uniunea Europeana si ce se intimpla apropo de extindere va depinde foarte mult de aceste solutii. Pentru ca problema extinderii in opinia mea astazi a intrat pe un palier tehnic, adica discutam Acorduri de asociere, care sint fara indoiala importante, dar sa nu uitam ca problema extinderii Uniunii Europene a fost de la inceput, in primul rind, o problema politica. Daca ok-ul politic nu va fi realizat, indiferent de documentatia tehnica care insoteste relatia dintre Uniunea Europeana si o tara, indiferent care este ea, si luati exemplul Turciei cu care se tot negociaza si tehnic se tot avanseaza. Deci, daca nu exista acordul politic, inseamna ca extinderea nu se va petrece si din pacate, cred eu, asta este marea problema astazi a Rasaritului, a vecinilor europeni.
A.P.: Haideti sa nu pierdem planul perspectivei, sint niste dificultati importante, structurale, dar sint dificultati de moment. La ora actuala, intr-adevar, daca s-ar face referendum in Franta cu referire la problema extinderii, probabil ar fi un vot negativ din nou si, intr-devar, pina Uniunea Europeana nu se repliaza, pina nu adopta o noua formula de functionare institutionala este greu de anvizajat ca alte tari, poate cu exceptia Croatiei, vor mai primi acest ok politic. Dar Uniunea Europeana are resurse interne importante pentru a gasi formulele respective. In cazul Irlandei, acum se lucreaza foarte intens pe formula unui compromis, probabil se va contura spre primavara anului viitor, care printr-un protocol aditional sa repete, in linii mari, ceea ce s-a intimplat cu cel de-al doilea vot al Irlandei pentru Tratatul de la Nisa din 2002. Dar daca acest lucru nu se va intimpla, observa noi si destul de influente voci in Uniunea Europeana, altfel discutind decit in cazul Frantei si Olandei in 2005, care pun foarte serios problema, nu doar atit aEuropei cu doau viteze, dar a anumitei marginalizari ai Irlandei. Sigur ar fi o deviere de la spiritul de solidaritate si principiul muschetaresc: unul pentru toti, toti pentru unul”, dar lucrurile se pun destul de transant. Inca nu am ajuns in acea faza. Cit priveste Republica Moldova, aceste sincope de moment, prin care trece Uniunea Europeana, nicidecum nu trebuie sa ne afecteze deciziile majore si orientarea startegica pe Integrarea Europeana.
V.B.: Nu trebuie, dar descurajeaza, pentru ca in felul asta de schimba datele initiale.
A.P.: Descurajeaza” – si in Europa, haideti sa o luam invers, multa lume se teme de Turcia in Europa, de parca subiectul intrarii Turciei ar fi unul de astazi sau de miine. Nu se pune problema pentru urmatorii 10, 15 ani, la fel cum nu se pune problema nici pentru Republica Moldova ca noi sa devenim membri ai Uniunii Europene, cel putin intr-o perspectiva de 10, 15 ani, dar mentinerea acestui parcurs si organizarea demersului de reforme si de modernizare a statului, dupa un calapod foarte clar, cu sustinerea instrumentelor, pe care ni le pune la dispozitie Uniunea Europeana, intr-adevar, trebuie sa ramina obiectivul strategic, indiferent de vinturile care bat de moment si care se vor potoli in ultima instanta peste ceva vreme.
V.B.: Revenind la ce ati spus dumneavoastra domnul Dungaciu, privind polemica in jurul coruptiei. Va deveni in perspectiva Uniunea Europeana mult mai exigenta, dupa ce va fi vazind ca nu toti cei asimilati au fost foarte pregatiti?
D.D.: Uniunea Europeana a resimtit un lucru cu destula acuitate – faptul ca, in momentul cind vrei sa aderi la Uniunea Europeana, deci, esti, cum s-ar spune, pe cale, Uniunea Europeana are mult mai multe instrumente prin conditionalitatile ei sa influenteze politic, si nu numai un stat. Dupa ce ai intrat in Uniunea Europeana practic instrumentele Uniunii Europene sint foarte limitate, asta a resimtit Uniunea Europeana cind au intrat in Uniunea Europeana tarile estice si asta s-a intimplat chiar inainte de Bulgaria si Romania. Va dau un singur exemplu: in Slovacia, cind Meciar era prim-ministru si incepea negocierile Slovacia cu Uniunea Europeana, Uniunea Europeana nici n-a vrut sa negocieze cu Meciar. I s-a spus foarte clar, s-a transmis acest semnal, Meciar a pierdut alegerile, a venit o coalitie cu care Uniunea Europeana a inceput sa negocieze.
Ulterior, dupa integrarea Slovaciei in Uniunea Europeana, Meciar a ajuns iarasi la putere pe acelas tip de discurs, printr-o coalitie, iar Uniunea Europeana, evident, ca nu mai avea ce sa faca. A inceput inainte, chiar de integararea Romaniei si Bulgariei, un val de populism in spatiul estic, ilustrat mai degraba in Ungaria, prin aparitia unor miscari de tip interbelic, dar si in Slovacia, si Uniunea Europeana si-a pus problema ca a integrat prea repede tari care nu si-au rumegat suficient de bine istoria. A venit apoi integrarea Romaniei si a Bulgariei, in care s-a pus problema coruptiei si Uniunea Europeana spune ca trebuie sa fie mult mai severa cu respectivele state, pentru ca e vorba de bugetul european si ca banii europenilor trebuie gestionati asa cum trebuie. Deci, este evident ca Uniunea Europeana devine mai severa si fata de statele care s-au integrat recent in Uniunea Europeana, si eu cred ca va deveni si mai severa fata de statele care doresc sa adere – asta ca proceduri pe termen scurt. Sigur ca eu sint perfect de acord ca pe termen lung lucrurile nu trebuie sa se schimbe si perspectiva aderarii trebuie sa existe, pentru ca altfel logica insasi a Uniunii Europene se prabuseste. Problema este insa pe ce directie? Si as vrea sa adaug elementul acesta in discutie, pentru ca ce s-a intimplat cu Summitul Euro-Mediteranian si despre care se vorbeste foarte putin sau prea putin in est, este semnificativ. Daca ne aducem aminte politica de vecinatate a pus sub aceeasi palarie tari din est sau vecinii europeni, sau vecinii Europei din Est si din Sud printr-un argument foarte simplu: tarile puternice din sudul Europeisau, daca vreti, din sud-vestul Europei n-ar fi votat in nici un caz bani pentru tarile estice, daca nu erau puse si ele in acelas pachet, adica interesul pentru mediterani a fost si atunci mai mare decit interesul pentru Est. Ce s-a intimplat la Summitul Euro-Mediteranian, proiect care suna grandios, nu stiu cum se va concretiza, dar suna grandiose; are acreditarea marilor lideri europeni; arata o anumita canalizare a Europei, cel putin pe termen scurt pe acea directie. Daca ne uitam ce se intimpla in Est, vedem ca Uniunea Europeana, in mod concret, nu are o politica fata de spatiul estic, cum spunea cineva mai multe politici, nici o politica”. Politicile sint mult mai vagi acolo si eu ma tem ca din punctul acesta de vedere multa energetica si discurs european vor fi orientate mai degraba pe spatiul mediteranian decit pe spatial estic cel putin pe termen scurt.
A.P.: Intr-adevar pe durata Presedintiei franceze trebuie sa ne asteptam la o canalizare a eforturilor pe dimensiunea sudica, dar ea se intimpla doar ca o recompensa pentru faptul ca pe durata precedentelor doua Presedintii – germane si slovene – atentia fata de Est a fost mai mare decit fata de Sud, ceea ce a trezit anumite nemultumiri din partea statelor cum ar fi Franta, Portugalia si Spania, si acum se produce o reechilibrare. Or, concluziile Summitului European din 19 iunie vorbesc foarte clar despre anagajamentul Uniunii Europene de a porni o politica diferentiata fata de vecinatatea estica, dar aminarea operationalizarii acestei politici pentru Presedintia ceha care va prelua conducerea UE incepind cu luna ianuarie 2009. Exista o politica, dupa principiul vaselor comunicante, Uniunea Europeana nu poate sa se rupa foarte mult intr-o directie spre est, fara ca sa afecteze interesele statelor afectate de problemele din sud si viceversa. Dar initiativa cu privire la Sinergia in bazinul Marii Negre, lansata de Presedintia germana in 2007, recenta initiativa polonezo-suedeza, care se bucura de sustinerea intregii Uniuni Europene, de a diferentia, de a da alte perspective statelor care sint pe continentul european si, deci, cad sub incidenta paragrafului 49 cu privire la faptul ca orice stat european poate aplica la calitatea de membru al Uniunii Europene” si in cazul in care intruneste conditiile poate avansa pe acest parcurs. Sint evolutii pe care nu trebuie sa le desconsideram. Ce este important sa retinem – ca nu vom putea deveni membri ai Uniunii Europene sau avansa substantial pe acest drum de-a valul, de rind cu cineva, indiferent cum ne purtam si ce facem aici in tara.
V.B.: Adica, vorbind iarasi nediplomatic, euromimarea nu va trece.
A.P.: Nu va trece nici euromimarea si nu vom fi atrasi in orbita proceselor de integrare europeana.
V.B. Doar geografic?
A.P.: Doar geografic in cazul in care avanseaza Ucraina.
V.B.: Dar pe de alta parte poti sa fii si foarte bun, dar daca nu ai un avocat, cum are Ucraina in persoana Poloniei, un avocat foarte puternic.
A.P.: Daca nu ai un avocat sau daca nu ai un grup de avocati carora sa le furnizezi argumente suficient de covingatoare, pe care acestea sa le foloseaca in discutiile interne. Fara argumente, sa presezi pentru o perspectiva europeana mai clara, in conditiile Europei de astazi, este foarte riscant, caci poti provoca un raspuns de fapt negativ.
V.B.: Tandemul Romania – Moldova, domnul Dan Dungaciu ar putea sa fie exemplu de relatie avocat – client foarte buna in calea eurointegrarii?
D.D.: Nu stiu daca termenul avocat” e cel mai bun. Dar problema de principiu e urmatoarea: mie mi se pare ca Republica Moldova a ales o cale de integrare in Uniunea Europeana care nu e neaparat cea mai eficace, tinind seama ca exista si argumente politice importante. Republica Moldova s-a asezat la o coada cenusie pentru integrare fara ca sa-si utilizeze, daca vreti, argumentele initiale, care sa o scoata intr-un fel din serie. Sigur eu nu pledez, ar fi naiv sa credem ca o tara se integreaza chiar singura, de capul ei, in Uniunea Europeana, si sigur exista pachetele, conteaza, dar depinde si cum te plasezi in acel pachet. Discutaseram ce inseamna geografia smbolica a unui stat. Or, Republica Moldova si-a refuzat tocmai acei marcheri identitari care ar fi facut-o nitel mai vizibila chiar in spatial european. De cind s-a integrat, Grecia, daca vreti, argumentul principal pentru Grecia a fost nu putem sa lasam un stat in afara Uniunii Europene care a inventat democratia”. Argumentul era, rational vorbind, destul de discutabil, mai ales ca Grecia venea dupa o dictatura a colneilor, care nu avea nici o legatura cu democratia. Geografia simbolica este importanta si cind te adresezi oficialilor europeni sau parlamentarilor europeni. Foarte multi dintre ei, este evident, ca nu stiu foarte multe lucruri despre Republica Moldova si argumentele legate de Republica Moldva trebuie sa atinga si acest palier. Or, Republica Moldova nu si-a asumat aceasta calede a se diferentia intr-aceasta serie de aderenti la Uniunea Europeana pentru motive politice, cred eu, destul de meschine si pe termen lung neproductive, adica pentru ca astea ar fi chipurile argumentele Romaniei, si a-ti invocat dumneavoastra parteneriatul Moldova șiRomania din aceasta perspectiva. Dar toata geografia ei simbolica, care este fatalmente legata de Romania, a fost lasata pe dinafara.
In al doilea rind, Republica Moldova probabil ca n-a facut foarte bine prin aceasta politica de intr-un fel divide et impera”,e un machivialism la scara destul de redusa, alegindu-si un partener sau altul in functie de conjuncturi si contexte si provocind intr-un fel din partea Uniunii Europene aceasta generare de proiecte, care veneau mai degraba pe dimensiune nationala. Si problema Uniunii Europene astazi este ca nu are un proiect coerent si eficace, european fata de Republica Moldova si se tot bat cap in cap diferite programe sau sugestii, care sint mai degraba nationale, decit europene si asta este o mare problema. Faptul ca exista competitii nationale pentru invitarea la dansul european a Republicii Moldova asta nu face bine nici Europei, dar nu face bine, in primul rind, Republicii Moldova.
V.B.: Inteleg ca propuneti in loc de termenul avocat”,pe care il utilizeaza si autoritatile de la Chisinau, propuneti alternativa partener de dans”. Cind ati vorbit de competitia acestor patentiali parteneri, inteleg ca v-ati referit eventualsi la Ungaria, dar in conditiile incare exista fobiile politice la Chisinau, exista campanii electorale, exista diferendul transnistrean, cum ar fi sa procedeze Chisinaul?
D.D.: Cum ar trebui sa procedeze Chisinaul? -Urmeaza sa decida Chisinaul, dar eu ce constat este ca asa cum au procedat pe aceasta dimensiune nu a fost foarte eficient. De ce? -pentru ca interesele care leaga pe cei care traiesc in stinga si in dreapta Prutului tin si de alte resorturi decit simpla legatura sau simplul interes, daca vreti, economic. Ar putea sa fie teoretic un mai mare interes pentru investitorul roman, artistul roman, intelectualul roman, politicianul roman pentru Republica Moldova, decit ar fi pentru investitorul din Ungaria sau artistul din Ungaria, sau intelectualul din Ungaria, sau politicianul din Ungaria pentru Republica Moldova. Si la fel e valabil, cred ca,si pentru cei din Lituania sau Polonia. Eu nu ma refer aici la o casta de angajati ai Ministerelor de Externe din respectivele tari, ci ma refer aici la nivelul populatiei, daca vreti, sau unor intelectuali de aceasta formula sau investitori de aceasta formula care n-au de a face cu politica oficiala, nici a Lituaniei, Poloniei sau Ungariei. Un potential natural al acestor relatii, care cred eu ar trebui fructificat.
Deci, spuneti ca exista aceste fobii. Sigur fobiile este foarte greu sa le elimini cu argumente rationale si eu nu-mi fac o iluzie ca pe termen scurt ele pot sa fie eliminate, dar cel putin rational ar trebui sa se puna pe hirtie, care sint sansele Republicii Moldova si care e cea mai buna cale pentru Republica Moldova sa se integreze in Uniunea Europeana. Pentru ca sigur ca toata lumea este de acord ca Republica Moldova trebuie sa se integreze, problema este de strategie si, in contextul actual, cred ca o strategie, care ar trebui sa fie incercata, ar fi tocmai asta; chiar un gest care sa oblige intr-un fel Bucurestiul sa se puna pe treaba in ceea ce priveste Integrarea Europeana, adica sa devina in parteneriatul sau cu Republica Moldova mult mai tehnic, mai aplicat, chiar sa faca ceea ce ar pretinde astazi ca ar putea sa faca, daca i s-ar permite de catre Chisinau. Cred ca ar merita incercat, acest parteneriat intre Bucuresti si Chisinau pentru ca are cel mai mare potential, cred in continuare.
A.P.: Nu putem sa aducem Republica Moldova mai aproape de Uniunea Europeana, decit cu conditia europenizarii Republicii Moldova si este mai important chiar si de cit aquis-ul si decit conformarea unor principii legale. Uniunea Europeana altfel trateaza cu tarile si cu societatile care seamana cu Uniunea Europeana și sa fii cu noi inseamna trebuie sa fii ca si noi și asta este principiul care este motorul principal de avansare spre Uniunea Europeana. Cu privire la alegerea dansului, este intr-adevar dificil sa dansezi cu cineva atita timp cit nu te-ai clarificat despre ce dans este vorba – despre salsa, tango, vals sau sirba.
V.B.: Dar sint de acord cu Dan Dungaciu ca masa generala a beneficiarilor integrarii in Uniunea Europeana, totusi, este in alta parte decit Ministerul de Externe.
A.P.: Reactiile bolnavicioase si exagerate pe care Chisinaul le produce la adresa Romaniei, asa-ziselor, perceptii” cu privire la politica iredentista pe care ar promova-o Bucurestiul arata ca, in loc sa aplaneze anumite crize si sa nu escaladeze, Chisinaul doar, cite-odata, toarna gaz pe foc, demonstreaza ca nu realizam ca in demersul integrarii europene avem nevoie de cit mai multi sustinatori. Si Romania, si la nivel strategic ca un focalizator a atentiei din interiorul Uniunii Europene asupra problemelor Republicii Moldova, dar si ca un stat care recent a trecut prin acest proces, si prin filiera comunitatii de limba, si in mare parte de mentalitate ar putea transfera in Republica Moldova bunele practici si experienta. Nu cred ca la ora actuala Chisinaul da dovada ca ar constientiza potentialul si imporanta valorificarii acestui potential.
V.B.: Deci, exact ce spune domnul Dungaciu, fobiile nu poti sa le lichidezi in scurt timp, dar le poti alimenta foarte usor. Apropo de fobii: daca nu iese Proiectul european, si nu vreau sa venim cu bau-bauri, dar totusi care este alternativa?
D.D.: S-a vorbit, nu o singura data, despre imposibilitatea integrarii fara europenizare. Aspiratiile cetatenilor Republicii Moldova sint deja destul de mari in legatura cu Uniunea Europeana, chiar daca acolo este un paradox in Republica Moldova, care sociologic vorbind, sigur ai fascinatie in fata lui, ca este un caz aproape unicat. Daca ne uitam la cetatenii Republicii Moldova aspiratiile lor europene sint indiscutabile. Uniunea Europeana este chiar un panaceu, o solutie la toate problemele si este bine ca Republica Moldova sa se duca acolo pentru ca acolo eun lucru bun, dar pe de alta parte, nu sint multumiti de implementarea Planului de Actiuni si nu sanctioneaza liderii atunci cind constata ca lucrurile nu merg bine in relatia cu Uniunea Europeana.
Adica, polulatia Republicii Moldova astazi are o aspiratie spre Uniunea Europeana, care nu mai poate fi oprita, dar, astazi, nu leaga daca vreti prestatia politica a liderilor cu integrarea in Uniunea Europeana, pentru ca perceptia este ca integrarea in Uniunea Europeana este o chestiune statica, care se va intimpla la un moment dat, cind Bruxelles-ul spune ”da”, Republica Moldova va fi integrate. Adica, nu e o chestiune dinamica, nu e o chestiune care se petrece cu viata lui de fiecare zi.
Asta este perceptia, astazi, in Republica Moldova, care e alimentata de multe lucruri, in primul rind, de televiziunea rusa, care este aproape dominanta in Republica Moldova si care evident ca livreaza informatii despre Uniunea Europeana, care n-au legatura cu viata de zi cu zi a cetateanului, pentru ca Rusia nu are de gind sa se integreze in Uniunea Europeana. In al doilea rind, este legata chiar de televiziunea publica, as spune, pentru ca acolo se transmit doar chestiunile positive si nu criticile care se transmit de fapt Chisinaului. Dar toate lucrurile acestea fac ca cetateanul Republicii Moldova sa fie pro-european, dar sa nu lege Europa de viata lui de zi cu zi. Asta ce inseamna? și Inseamna ca aspiratia va ramiine si indiferent de ce se va intimpla cu Republica Moldova ca stat – se va integra sau nu in Uniunea Europeana – cetatenii vor dori sa mearga acolo, dar solutia pe care o s-o aleaga acesti cetateni este solutia de fuga. Diferentele dintre Romania si Republica Moldova, spun de Romania pentru ca este vecinul imediat, vor creste geometric, as spune, si nu aritmetic, cum a fost pina acum, pentru ca o tara in Uniunea Europeana este condamnata, daca vreti, la dezvoltare si la prosperitate. O tara din afara Uniunii Europene este condamnata, daca vreti, la o prosperitate cenusie, cu o crestere foarte mica economica, cu o dezvoltare foarte mica. Nici un alt actor din zona, cum s-a demonstrat nu reuseste sa produca prosperitate si dezvoltare asa cum face Uniunea Europeana, indiferent citi bani vin din alta parte si luati exemplul Transnistriei care este doldora de bani rusesti. Daca Republica Moldova ramiine afara se va uita la vitrina care se va numi Romania peste Prut”, care se va dezvolta, ca este fatal sa se intimple asa, si Republica Moldova, cetatenii ei isi vor gasi alte solutii, probabil ca vor pleca intr-o masura destul de semnificativa.
V.B.: Adica integrare personala. Domnul Popov, comentariul dumneavoastra.
A.P.: Sint de acord ca procesul intergrarii europene, in primul rind, inseamna un proces, un proces de transformari zilnice si de debarasare de reziduurile, in primul rind, de mentalitate si de comportament, mostenit din epoca anterioara. Faptul ca Republica Moldova, populatia, liderii, elitele politice din Republica Moldova sint angajate pe un proiect si ochii sint tintuiti spre el, si nu se distrag in alte cautari a unor cai alternative, este important ca ne coaguleaza si ne face sa ne miscam inainte. La ora actuala ar parea ca perspectivele finalizarii cu succes a acestui proiect in urmatorii citiva ani de zile nu sint bune, dar pe termen mediu si lung, pe masura ce schimbam realitatile din Republica Moldova si devenim in interior mai europeni se apropie si Europa de noi.
