Lazar Comanescu si-a incheiat recent vizita in Republica Moldova, starnind comentarii contradictorii. "Ratoiala", "dezghet", "pantomima diplomatica", "tacerea ministrilor" si "au gasit limba comuna" sunt doar cateva dintre cuvintele utilizate de jurnalisti pentru a descrie vizita ministrului de Externe de la Bucuresti.
Relatiile moldo-romane pot fi usor caÂracÂÂterizate "traditional proaste", daca priÂvim din perspectiva ultimilor 15 ani. EviÂdent, traditia a fost intrerupta in timp, dar a ramas in linii mari valabila si acum. In geÂneral, politica externa a Republicii MolÂdoÂva a inregistrat in acesti ani fluctuatii perÂÂmanente si nu doar in relatiile cu RoÂmaÂnia, dar si cu ceilalti actori de pe sceÂna internationala. Romania, totusi, preÂzinÂÂta interes pentru Republica Moldova atunci cand poate promova interesele ocÂciÂdenÂtale ale Chisinaului. De aici si prieÂteÂniiÂle de moment cu presedintele Traian BaÂsesÂcu sau cu georgianul Mihail SaaÂkasÂvili sau ucraineanul Viktor Iuscenko, care se proÂduc pe fundalul unor relatii mai proasÂte cu Rusia sau al unor alegeri din RepuÂbliÂca Moldova. Astfel, preÂsedinÂteÂle RepuÂbliÂcii Moldova, Vladimir VoroÂnin, a declaÂrat la inceputul acestui an ca tara sa este osÂtaticul jocului geopolitic al marilor puÂteri, subscriind filosofiei locale de a-si ajusÂÂta linia politica interna si exÂterÂna duÂpa interesele actorilor dominanti.
Filosofia de "ostatic" este acum viÂziÂbiÂla in relatia cu Rusia. Politica Partidului CoÂmunistilor din Republica Moldova (PCRM), aflat la guvernare din 2001, a fost dintotdeauna sa-si lase o optiune de reÂzerva. Acest fapt explica initierea de caÂtre presedintele Voronin in 2005 a unor conÂsultari cu Vladimir Putin, la doi ani de cand relatiile cu Rusia s-au racit, in urma refuzului liderului de la Chisinau de a semÂna Memorandumul Kozak, de regleÂmenÂtare a crizei transnistrene. Relatia cu RuÂsia a ajuns sa domine agenda conÂtacÂtelor Republicii Moldova cu Romania, NATO si, partial, cu Uniunea Europeana. PreÂseÂdinÂtele Voronin a inceput, astfel, inÂÂÂca in 2005, pregatirile pentru campania elecÂtoÂraÂla din 2009, in care tema soluÂtioÂnaÂrii conÂflictului transnistrean va domina agenda.
Comunistii de la Chisinau, dorind sa utiÂÂlizeze subiectul transnistrean in scoÂpuri electorale, au incercat sa negocieze diÂÂrect cu Moscova. Liderii moldoveni au racit relatia cu Bucurestiul poate datorita unor sugestii de la Moscova, conform caÂroÂra dialogul transnistrean va fi reluat doar atunci cand Republica Moldova va preÂÂzenta asigurari ca nu se va uni cu RoÂmaÂnia, adica prin semnarea de catre RoÂmania a Tratatului de baza si a TrataÂtuÂlui de frontiera.
Miza electorala era urmatoarea – ChiÂsiÂÂnaul propune Moscovei un pachet de documente prin care separatistii rusi de la Tiraspol vor obtine veto in parlament si in subiecte de securitate internationala, inÂtegrare europeana si alte subiecte de politica externa, dar si interna. In schimb PCRM organizeaza alegeri cu particiÂpaÂrea macar de forma a transnistrenilor si le castiga. Chisinaul spera sa obtina si susÂtinerea mediatica a Moscovei, prezenÂÂta masiv in Republica Moldova. Astfel, prinÂtre moldoveni, "primul canal" al televiÂziuÂnii ruse este cel mai vizionat, cu o inÂÂcreÂdeÂre de peste 90% in randurile popuÂlatiei din Moldova, iar prim-ministrul rus Putin si actualul presedinte Dmitri MedÂveÂdev se bucura in Republica Moldova de o popuÂÂlaritate de peste 70%, adica aproaÂpe de doua ori mai mare decat cea a preseÂdinÂtiÂlor Voronin sau Basescu. Fara inÂdoiala, coÂmunistii ar putea sa cedeze MosÂcovei in schimbul unor declaratii poziÂtive despre Vladimir Voronin si PCRM din partea lui Putin si Medvedev facute la televiziunea rusa, atat de credibila in MolÂdova. Printre conditiile puse de Moscova se afla racirea relatiilor cu Romania si semÂÂÂnarea trataÂtelor de baza si de frontiera.
Asa s-ar putea explica de ce Chisinaul a recurs in ultimul timp la conditionarea semÂÂnarii Conventiei privind micul trafic de frontiera de semnarea ambelor trataÂte. Argumentul este slab, pentru ca RoÂmaÂnia a recunoscut Republica Moldova inÂÂÂca in 1992 in frontierele sale de acum. ProÂbleÂma Chisinaului este ca Federatia Rusa nu a raspuns in niciun fel, se pare, proÂpuÂneÂrilor venite din Moldova. Mai mult, RuÂsia pune noi conditii pentru a reÂveni la masa de negocieri. De obicei, in soluÂtioÂnaÂrea conflictului transnistrean, MosÂÂcova cere Tiraspolului sa spuna ceea ce rusii cred, dar nu pot declara oficial. Astfel, separatistii au cerut Chisinaului sa semÂneze un Tratat, prin care este recuÂnosÂcuta existenta a doua state – RepuÂbliÂca MolÂdova si Republica Moldoveneasca NisÂtreana. Acest scenariu nu a fost luat in calcul la Chisinau.
Liderii PCRM nu mai sunt credibili la Moscova, dupa refuzul lor de a semna MeÂÂmorandumul Kozak. De altfel, presa de la Chisinau afirma ca Rusia investeste deja in alte personalitati politice din RepuÂblica Moldova. Inca in luna iunie a acesÂtui an se relata despre reactivarea unor orgaÂniÂzatii sustinute de Moscova. In iunie a fost anuntata crearea a doua organizatii proÂrusesti, cea mai importanta fiind "PrieÂtenii Rusiei", in care a fost cooptat fosÂtul prim-ministru al Republicii Moldova VaÂsile Tarlev, cu un rating de popularitate inalt in Moldova, dar si Mihail Formuzal, liderul regiunii autonome Gagauze, din sudul ReÂpublicii Moldova, care afiseaza tenÂdinte de separatism.
Intr-un asemenea context, Republica Moldova isi va modifica relatiile cu RoÂmaÂnia cat de curand se poate. Vizita miÂnisÂtruÂlui Lazar Comanescu este tocmai un aseÂmenea semnal, de vreme ce vizita a fost initiata chiar de Chisinau. Intr-adeÂvar, in lipsa unei reactii pozitive a MoscoÂvei, Partidul Comunistilor de la Chisinau, in traditionala sa maniera, isi cauta din nou o portita de scapare prin incalzirea relaÂtiilor cu Bucurestiul. Insa nu trebuie sa inÂÂteÂlegem ca autoritatile de la ChisiÂnau sunt disperate si vor cadea ca marul copt in mainile Bucurestiului. Relatiile pe care Republica Moldova si le-a construit cu statele baltice, in particular Lituania, ii perÂmit sa negocieze direct si putem spune cu relativ succes cu Uniunea EuÂroÂpeana, fara Romania. Poate si imaÂginea proasta europeana a unui stat cerÂtaÂret cu vecinii i-a motivat, eventual inconÂstient, pe oficiaÂlii moldoveni sa-si repare din imagine, dar nu si din interese – acestea raman neÂschimÂbate pentru aleÂgeÂrile din 2009. E poÂsibil ca acum ChisiÂnaul sa "sperie" RuÂsia cu o relatie mai buna cu Romania, in acelasi timp incerÂcand sa obtina de la Bucuresti semnarea acestor doua tratate in speranta sa "imÂÂbuneze" Moscova. http://www.revista22.ro/
