Dmitri Danilov, șeful secției de securitate europeană din cadrul Academiei de Științe a Rusiei, nu crede că președintele rus Dmitrii Medvedev va semna decretul privind recunoașterea independenței Abhaziei și Osetiei de Sud.
Danilov a declarat că în opinia sa, situația va fi meținută într-o stare nedeterminată, iar votul parlamentarilor va fi tratat ca o exprimare a opiniei publice și va rămâne o opțiune posibilă, deschisă dar nu definitivă.
În ceea ce privește conflictul înghețat de pe teritoriul Republicii Moldova, Danilov susține că pentru Moscova unele progrese în reglementarea transnistreană ar fi acum foarte necesare și plăcute”, dar Kremlinul nu este gata să forțeze o soluție definitivă și este interesat pe o perspectivă medie de timp de menținerea actualului status-qvo în Transnistria.
Consultațiile care au loc în prezent la nivelul Medvedev-Voronin-Smirnov au ca scop evitarea unor mișcări bruște și menținerea actualului echilibru cel puțin pentru încă un an, până la iepuizarea alegerilor parlamentare din Republica Moldova. Cel mai important pentru Moscova este acum conflictul din Georgia și evoluțile din jurul lui, relațiile ruso-americane, etc. Deci nu cred că Moscova este gata să întreprindă pași serioși care ar putea schimba situația în conflictul moldo-transnistrean”, a declarat politologul rus.
Danilov nu este convins că Medvedev va semna decretul privind recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud. Moscova este acum într-o situație dificilă și i-ar fi extrem de dificil să refuze dreptul la autodeterminare a Abhaziei și Osetiei de Sud, dar pe de altă parte Moscova nu a declarat că ar renunța la alt principiu al politicii sale externe și recunoașterea integrității teritoriale a Georgiei. În plus e clar că dacă Moscova va recunoaște independența acestor două republici nerecunoscute, ea se va pomeni într-o izolare internațională și adică spre deosebire de situația din Kosovo, Moscova nu va fi susținută practic de nimeni”, consideră Dmitrii Danilov.
Potrivit politologului rus, conflictele din Georgia și cel din Republica Moldova diferă cardinal. Nici în Moldova, nici în Transnistria nimeni nu este gata nu doar să aplice forța, dar nici măcar să declare despre o posibilă aplicare a forței pentru soluționarea conflictului. Este o diferență de principiu a celor două zone în conflict. Iată de ce în această situație concretă Moscova nu poate declara că acționează într-o situație care necesită implicare pentru menținerea păcii. Și am impresia că Moscova este extrem de interesată să găsească o soluție politică pentru conflictul din Transnistria, pentru că este interesată ca eforturile sale de pacificare să aducă și unele rezultate politice. Dar nu cred că reglementarea transnistreană poate fi un proces rapid și într-o perspectivă imediată toată lumea trebuie să fie interesată să nu facă greșeli și să nu forțeze lucrurile și asta înseamnă menținerea actualului status-qvo”, spune Danilov. În plus, în acest moment nu văd din partea Occidentului o dorință foarte mare de a activiza reglementarea transnistreană. Eu personal nu văd vreo posibilitate pentru o evoluție spectaculoasă spre o reglementare transnistreană definitivă”, a conchis Dmitri Danilov, șeful secției de securitate europeană din cadrul Academiei de Științe a Rusiei.
Pavel Felgenhauer, expertul pe probleme de politică externă și de securitate al publicației ruse Novaia Gazeta, a declarat că pe exemplul Moldovei Kremlinul arată Georgiei că ar fi putut evita conflictul armat dacă ar fi făcut concesii Moscovei.
Kremlinul a propus și Georgiei o variantă prin care s-ar fi evitat un conflict cu Moscova, dar conducerea de la Tblisi a refuzat și a avut de suferit. Kremlinul a dorit un gen de confederație în Georgia, ceva similar planului Kozak propus în 2003 pentru Republica Moldova. Adică s-a mers pe idea reglementării problemei republicilor nerecunoscute prin crearea de confederații. Moscova și-ar fi dorit fărâmițarea Georgiei mai multe regiuni semi-independente și demilitarizarea ei completă, după modelul aceluiași plan Kozak, care presupunea înlocuirea forțelor armate cu forțe ale poliției, iar singura armată care ar fi continuat să existe pe teritoriul reunificat ar fi fost trupele ruse. Dacă Georgia ar fi fost de acord cu așa ceva, nu ar fi avut conflict pe teritoriul său. Iar țara care nu are forțe armate prin definiție nu poate adera la NATO. Și toată lumea ar fi fost mulțumită”, a declarat Felgenhauer.
Acum, în schimbul refuzului Moldovei de a adera la NATO, Moscova este gata să exercite presiuni asupra Transnistriei pentru a reanima planul Kozak, susține expertul rus. Cât de mari vor fi aceste presiuni, depinde de mai mulți factori. Dar o condiție obligatorie a Moscovei este menținerea prezenței militare ruse pe teritoriul Moldovei reunificate pentru o perioadă cât se poate de mare, preferabil pentru totdeauna.
Chișinăul are un document alternativ pe care încearcă să-l promoveze la Kremlin și care vorbind despre neutralitate exclude de fapt menținerea trupelor ruse pe teritoriul național. Feligenhauer spune că o asemenea variantă nu convine Moscovei. Este foarte bine să se mențină statutul de neutralitate și să nu se adere la NATO. Dar trebuie să existe și garanții în acest sens. Iar Moscova crede că cea mai bună și mai sigură garanție este menținerea trupelor ruse în Transnistria”, susține expertul militar de la Novaia Gazeta.
Întrebat cine are mai multă nevoie de reglementare acum și Voronin la Chișinău pentru a se menține la putere, sau Medvedev la Kremlin pentru a demonstra rolul de pacificator al Rusiei pe fundalul evenimentelor din Georgia, Pavel Feligenhauer a spus că ambele părți și-ar dori așa ceva. Partea perdantă în situația aceasta ar fi Igor Smirnov, adică partea transnistreană, asupra căreia Moscova va exercita presiuni”, a spus expertul.
Dar în mare, spune Felgenhauer, în prezent situația este de așa natură încât puțin cui îi pasă de Chișinău și Transnistria. În Georgia se prefigurează trecerea conflictului într-o confruntare de proporții dintre Occidentul consolidat și Rusia. Georgia ar putea deveni un teren de confruntare similar cu ce a fost în timpul războiului rece Nicaragua, Vietnam, Afganistan, Orientul Mijlociu, Etiopia, Angola și altele.
Și lucrurile par să evolueze în această direcție și pentru că Moscova de facto nu a acceptat planul francez și în consecință va avea divergențe principiale cu prietenii care îi mai are în Occident și Franța, Germania și Italia. Și în acestă situație chiar că nu-i va arde nimănui de Moldova și Transnistria și nici conducerea de la Moscova nu va avea prea mult timp pentru a exercita presiuni și a gestiona eficient problema. Mai ales că în acestă situație cel mai probabil vor fi compromise definitiv și relațiile cu Ucraina, vor începe și acolo confruntări dintre forțele pro-occidentale și pro-ruse, iar Rusia nu are acces direct la Moldova și Transnistria”, conchide Pavel Felgenhauer, expertul pe probleme de politică externă și de securitate al publicației ruse Novaia Gazeta.
Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice spune și el că adresarea Dumei de Stat către președintele Federației Ruse nu înseamnă o recunoaștere automată a Abhaziei și a Osetiei de Sud. Iar dacă în cazul Kosovo un șir de țări importante au recunoscut independența provinciei, este puțin probabil că cineva în afară de Rusia va recunoaște independența celor două enclave separatiste. Poate doar prietenul lui Putin, Hugo Ciavez, sau Fidel Kastro, care se zbate între patul de moarte și marasm”, a declarat Oazu Nantoi solicitat de NewsIn.
Deci la mijloc e o competiție dură provocată de Rusia. Rămâne de văzut cu se va termina summitul UE din 1 septembrie și este evident că comportamentul Rusiei în mod decisiv va depinde de reacția consolidată a UE NATO și SUA. Prin urmare, problema Abhaziei și Osetiei de Sud, sau mai bine zis a recunoașterii integrității teritoriale a Georgiei rămâne încă o problemă deschisă, susține politologul.
Oazu Nantoi amintește faptul că spre deosebire de Georgia, Republica Moldova insistă asupra neutralității sale, însă singurul stat care nu recunoaște această neutralitate este chiar Rusia, care are trupe pe teritoriul în Transnistria. În consecință, susține expertul, întrevederea de luni s-a redus cel mai probabil la continuarea dialogului inițiat de conducerea de la Chișinău pe o pistă greșită și și anume că se poate de găsit o soluție viabilă a conflictului transnistrean prin dialog cu conducerea Federației Ruse care este recunoscută de comunitatea internațională drept țară agresor în conflictul de pe Nistru din 1992.
Oazu Nantoi nu crede într-o reglementare rapidă, pe parcursul acestui an, a problemei transnistrene. Este un proces complex care presupune demontarea structurilor represive ale regimului din stânga Nistrului, evacuarea prezernței militare rusești, dar și lichidarea misiunii de pacificare, deoarece o țară reîntregită nu are nevoie de pacificatori. În plus, mai presupune și participarea populației din stânga nistrului în formarea structurilor puterii în țara reîntregită. Ori, toate acestea sunt imposibil de realizat până la alegerile parlamentarele din primăvara 2009”, susține Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice de la Chișinău.
