Conflictul armat ruso-georgian a generat o criză politico-militară de proporții de natură să provoace transformări profunde în sistemul relațiilor internaționale.
Degradarea rapidă și fundamentală a mecanismelor instituționale de cooperare și a raporturilor dintre Rusia, pe de o parte, și UE și NATO, pe de altă parte, marchează începutul unei noi perioade de confruntare, cu implicații serioase asupra securității si stabilității regionale.
Criza georgiană periclitează stabilitatea mai multor state din spațiul ex-sovietic, percepute unilateral de Rusia ca fiind o zonă a intereselor sale primordiale și care se confruntă cu conflicte secesioniste, inițiate și sprijinite politic, economic și militar de Federația Rusă. Conflictul armat ruso-georgian a demonstrat clar rolul Rusiei de parte în aceste conflicte și limitele actualului sistem de asigurare a stabilității în zonele de conflicte înghețate.
Avînd in vedere schimbările importante care se prefigurează în contextul internațional, este necesar ca Republica Moldova să întreprindă o analiză temeinică și complexă a semnificației acestor evoluții, să evalueze impactul lor asupra intereselor sale și să opereze ajustările de rigoare în politica sa externă și internă.
Dorind să-și aducă contribuția la acest demers de analiză și adaptare, reprezentanții comunității de experți în probleme de politică externă și securitate internațională din Republica Moldova au avut o serie de consultări, convenind asupra următoarelor poziții:
Prin declanșarea unei operațiuni militare de proporții, atacarea unor obiecte civile și ocuparea unei părți din teritoriul Georgiei, Federația Rusă a încălcat principiile de bază ale dreptului internațional și a comis un act de agresiune împotriva unui stat independent membru ONU.
Prin acțiunile sale, Rusia și-a compromis definitiv poziția de pacificator și mediator în soluționarea conflictelor din Georgia, confirmînd rolul său de parte în conflict și caracterul inter-statal al diferendului ruso-georgian în Abhazia și Osetia de Sud. Implicarea Rusiei în conflictul transnistrean este similară situației din Georgia și poate avea consecințe negative pentru soluționarea acestuia.
Decizia de a recurge la folosirea forței demonstrează determinarea Rusiei de a utiliza toate mijloacele pentru a contracara aspirațiile de integrare euro-atlantică ale Georgiei și, indirect, ale Ucrainei, precum și posibil, ale Republicii Moldova.
Decizia de a utiliza forța pentru a-și promova interesele chiar și cu prețul unor prejudicii grave pentru imaginea sa în lume, denotă faptul că pentru Moscova oprirea extinderii NATO spre Est și menținerea în zona sa de control total a statelor din spațiul post-sovietic constituie obiective mai importante decît edificarea unor relații de parteneriat cu UE și SUA.
Faptul că această incursiune militară a fost parțial explicată prin nevoia de a proteja cetățenii ruși din Osetia de Sud și Abhazia creează un precedent îngrijorător în condițiile în care mai multe state post-sovietice au un număr substanțial de cetățeni ruși, iar Rusia poate oricînd interveni și în alte cazuri, sub pretextul apărării propriilor cetățeni.
Agresiunea unui stat-membru al CSI împotriva unui alt stat-membru al acestei comunități răstoarnă conceptul cooperării dintre state egale și independente în cadrul acestei organizații și readuce situația la ecuația dominării prin forță a centrului, caracteristică perioadei sovietice.
Pe fundalul războiului din Georgia, se poate anticipa că Moscova ar putea încerca să demonstreze capacitatea sa de reglementare pașnică a conflictelor din spațiul CSI, propunînd o soluție de forma pentru reglementarea conflictului transnistrean, dar care în esență ar conduce la consolidarea influenței Rusiei în Moldova și blocarea aspirațiilor de integrare europeană ale țării noastre.
In condițiile radicalizării poziției Moscovei cu privire la susținerea totală a regiunilor separatiste din Georgia și acțiunilor întreprinse pentru recunoașterea independenței acestora, nu este realist de așteptat ca în cazul conflictului transnistrean Rusia să vina cu o abordare opusă, susținînd o reglementare viabilă.
Formatul forțelor de „pacificare” din zona de securitate, instituit în baza Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, este asemănător cu cel din Osetia de Sud, deci Rusia ar putea folosi precedentul creat în Caucazul de Sud același scenariu pentru a împiedica accederea Republicii Moldova la UE și intensificarea cooperării cu NATO.
Evenimentele din Georgia au scos în evidență faptul că Ucraina ar putea reprezenta un veritabil „adăpost strategic” pentru Republica Moldova. Moldova este vital interesată în succesul eforturilor de integrare euro-atlantică a Ucrainei și în dezvoltarea unei relații de parteneriat strategic cu statul vecin.
Urmare a conflictului militar ruso-georgian, Uniunea Europeană manifestă o disponibilitate mai mare de a se angaja activ în soluționarea conflictelor înghețate și de a transmite semnale mai clare de încurajare a aspirațiilor de integrare europeană pentru statele din vecinătatea sa estică. Evoluția respectivă reprezintă o oportunitate majoră și pentru șansele de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană.
Pornind de la cele expuse, considerăm că Republica Moldova trebuie să:
manifeste prudență sporită față de posibilele inițiative ale Federației Ruse privind soluționarea conflictului transnistrean în afara cadrului stabilit de Legea din 22 iulie 2005 privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene.
intensifice eforturile vizînd înlocuirea actualului „aranjament de menținere a păcii” din zona de securitate cu o misiune internațională de observatori civili și de poliție.
identifice cît mai rapid posibil împreună cu autoritățile de la Kiev și București formule de compromis în vederea depășirii problemelor care împiedică edificarea unei relații de parteneriat strategic dintre Republica Moldova și vecinii săi.
întreprindă o reevaluare fundamentală a beneficiilor și costurilor menținerii poziției sale de membru CSI, coordonînd strîns eventualele ajustări cu poziția Ucrainei.
instituie un format de consultări permanente dintre Ucraina și Republica Moldova în domeniul cooperării europene și euro-atlantice.
consolideze colaborarea în cadrul organizațiilor regionale din care face parte și Ucraina, in primul rînd în cadrul GUAM.
Folosind prilejul renegocierii Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului cu NATO (IPAP) pentru a include acțiuni comune de natură să consolideze securitatea Republicii Moldova.
solicite în continuare ca UE să adopte cît mai curînd posibil mandatul de negociere privind noul cadru juridic dintre Republica Moldova și UE, fără a lega această decizie de calendarul electoral din Republica Moldova.
insiste ca acest document să confirme perspectiva de aderare la UE pentru Republica Moldova și să conțină o clauză de solidaritate, prin care UE s-ar obliga să sprijine Moldova în cazul în care suveranitatea și integritatea sa teritorială vor fi amenințate.
aprofundeze reformele, în primul rînd orientate spre consolidarea instituțiilor democratice, și să asigure desfășurarea viitoarelor alegeri parlamentare în deplină corespundere cu standardele și normele internaționale.
Experții semnatari:
Își exprimă disponibilitatea de a discuta pe larg aceste recomandări cu instituțiile abilitate din Republica Moldova, inclusiv în cadrul formatelor existente de colaborare cu societatea civilă,
Lansează inițiativa desfășurării unor consultări și dezbateri largi privind impactul schimbărilor actuale asupra securității și intereselor naționale ale Republicii Moldova cu participarea experților din societatea civilă, a factorilor de decizie și a partidelor politice,
Au convenit asupra inițierii unui studiu complex privind opțiunile de securitate ale Republicii Moldova în noul context internațional.
Chisinau, 26 august 2008
Arcadie Barbaroșie, Director Executiv, Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP)
Igor Boțan, Director Executiv, Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT)
Eugen Carpov, Ambasador, ex-Viceministru al Afacerilor Externe, fost Șef al Misiunii Permanente al Republicii Moldova pe lîngă Uniunea Europeană
Viorel Cibotaru, Director, Centrul de Informare și Documentare NATO în Moldova, Institutul European de Studii Politice din Moldova
Victor Chirilă, Director de Programe, Asociația pentru Politică Externă (APE)
Ștefan Gorda, Membru al Consiliului de Administrație APE
Iulian Fruntașu, Director, Programul Inițiative Europene, Fundația Soros Moldova
Iurie Leancă, Ambasador, Vice-Președintele Asociației pentru Politică Externă (APE)
Vlad Lupan, Expert independent
Dumitru Mînzărari, Analist pe probleme de politică externă și securitate, IDIS „Viitorul”
Igor Munteanu, Director Executiv, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale, IDIS „Viitorul”
Oazu Nantoi, Director de Programe, Institutul de Politici Publice (IPP)
Vasile Nedelciuc, Membru al Consiliului de Administrație APE
Iurie Pîntea, Director de programe, Institutul de Politici Publice (IPP)
Nicu Popescu, Cercetător, Consiliul European pentru Politică Externă (ECFR), Londra
Andrei Popov, Director Executiv, Asociația pentru Politică Externă (APE)
Eugen Revenco, Director de Programe, Asociația pentru Politică Externă (APE), Fundatia Moldo-Lituaniană „Centrul de Studii al Integrării Europene”
Oleg Serebrian, Președintele Mișcării Europene din Moldova
Vlad Spânu, Președintele „Fundației Moldova”, Washington, D.C.
Anatol Țăranu, Director, Institutul pentru Studii Politice si Militare din Moldova
Liliana Vițu, Analist independent, Magistru in Studii Europene
Radu Vrabie, Coordonator de Programe, Asociația pentru Politică Externă (APE)