Președintele Vladimir Voronin conștientizează acum lipsa oricărei strategii de comunicare a Republicii Moldova cu partenerii ei occidentali, mai ales cu Uniunea Europeană. Aceasta este ideea cea mai importantă pe care o rețin din instrucțiunile adresate Comisiei Naționale pentru Integrare Europeană. Potrivit acestor instrucțiuni, pronunțate în ziua de 17 iulie, modul în care Republica Moldova comunică cu Uniunea Europeană este, citez: „absolut insuficient, sub orice critică”.
Această apreciere generală ar fi trebuit să răsune de mulți ani din partea președinților Mircea Snegur și Petru Lucinschi, a prim-miniștrilor și a miniștrilor de externe din acele timpuri și, desigur, din partea președintelui Voronin și a ministrului de externe Andrei Stratan în ultimii câțiva ani. Diagnosticul pus acum de domnul Voronin este pe cât de întârziat, pe atât de corect.
Evident, răspunderea principală aparține fostului prim-ministru de până ieri, Vasile Tarlev, și actualului ministru de Externe, Andrei Stratan. Comunicarea nemijlocită, zilnică, amănunțită cu partenerii occidentali face parte integrantă din misiunea Guvernului și a Ministerului de Externe, nu a Președinției. Totuși, mentalitățile din Republica Moldova tind să lase orice inițiativă pe seama Președinției, așteptând, pur și simplu, să primească indicații din partea acesteia. Domnul Voronin a dat acum indicațiile necesare.
De ce abia acum? Deoarece Republica Moldova — nu președintele, nici parlamentul ca atare, dar anume Republica Moldova — este presată de Uniunea Europeană să introducă anumite modificări în legislația electorală și în domeniul mass-mediei. Potrivit ambasadorilor UE, aceste schimbări ar trebui să garanteze libertatea alegerilor parlamentare. Alegerile coincid cu negocierea unui nou acord de parteneriat cu Uniunea Europeană, un acord mai avansat și mai profund decât cel de până acum.
Uniunea Europeană pare, totuși, să pună condiții. Noul acord va fi semnat dacă Republica Moldova îndeplinește măcar în parte cererile UE despre legislația electorală și a mass-mediei. Nu toate aceste cereri îmi par deplin îndreptățite. Unele dintre acestea vădesc o cunoaștere insuficientă a tuturor nuanțelor politice din Republica Moldova. Am sa revin în zilele urmă
toare asupra acestui subiect .
Uniunea Europeană ar fi cunoscut mai bine situația în detaliile ei, dacă Chișinăul s-ar fi priceput să le explice din timp. Domnul Voronin are dreptate spunând că Guvernul ar trebui să dialogheze mult mai eficient cu UE pentru a rezolva unele probleme și a le explica pe altele.
Cele trei state Baltice au pus la punct o strategie eficientă de comunicare cu UE încă acum 10 ani, cu mult înainte de a deveni membre ale Uniunii Europene. Cunoașterea limbii engleze, angajarea unor consultanți europeni la lucru pentru guvernele Baltice, activitatea unor lobbyiști la Bruxelles și în alte capitale europene, au contribuit la succesul Balticilor. Reformele interne au devenit factorul principal al succesului. Iată o lecție pe care Republica Moldova încă poate să o însușeascăîn această etapă destul de întârziată.
