Agresiunea Federației Ruse împotriva Georgiei din august 2008 a înclinat balanța în interiorul UE în favoarea statelor care se pronunțau, din ce în ce mai insistent, pentru reevaluarea relațiilor cu Moscova și, în același timp, pentru o mai mare implicare a UE în regiunea Europei de Est a Politicii Europene de Vecinătate (PEV). În consecință, începând cu Summit-ul Extraordinar al UE din 1 septembrie 2008, dedicat în întregime războiului ruso-georgian și posibilelor sale implicații geopolitice, statele membre ale UE au luat, prin consens, o serie de decizii ce denotă determinarea UE de a aprofunda cooperarea sa cu statele ex-sovietice din Europa de Est și Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și, chiar, Belarus. Astfel, în timp ce Șefii de Stat și de Guvern ai UE au decis, la Summit-ul lor din 1 septembrie, să suspende pentru o anumită perioadă demararea negocierilor cu Rusia asupra noului Acord de Parteneriat și Cooperare, ei ne anunță că este extrem de important ca UE să susțină cooperarea regională și să accelereze dezvoltarea relațiilor cu vecinii săi din Est, în particular, prin intermediul PEV, precum și a inițiativelor UE „Sinergia la Marea Neagră” și „Parteneriatul Estic”, propus de Suedia și Polonia, în mai 2008, pentru a ajuta statele PEV din Europa de Est să accelereze apropierea lor de UE, în funcție de obiectivele urmărite de ele.
În urma războiului ruso-georgian, importanța politică a „Parteneriatului Estic” a crescut și mai mult, astfel încât, la Summit-ul UE din 1 septembrie 2008, Comisia Europeană a fost chemată să definitiveze, până în decembrie 2008, elaborarea proiectului „Parteneriatului Estic”, ceea ce ar permite Șefilor de Stat și Guvern ai UE să-l aprobe până în martie 2009. De asemenea, anume sub impactul agresiunii Rusiei contra Georgiei, statele membre ale UE au devenit mai receptive la doleanța autorităților ucrainene de a semna un Acord de asociere cu Ucraina. Deși Acordul cu Ucraina nu va oferi Kievului o perspectivă clară de integrare europeană, cu toate acestea, este de așteptat că viitorul acord va prevedea perspectiva integrării economice a Ucrainei în spațiul comunitar și va presupune introducerea treptată a regimului de călătorii fără vize în UE pentru cetățenii ucraineni. De altfel, la 29 octombrie 2008, Bruxellesul și Kievul au inițiat deja consultări cu privire la perspectiva liberalizării regimului de vize între UE și Ucraina. În raport cu Belarus, la 13 octombrie 2008, urmărind să încurajeze dialogul cu autoritățile beloruse la capitolul democrație și respectarea drepturilor omului, Miniștrii de Externe ai UE au luat decizia să suspende pentru o perioadă de șase luni restricțiile sale de călătorii impuse în 2006 mai multor oficiali de la Minsk. În Georgia, după evenimentele tragice din august, prezența politică a UE a crescut vizibil în această țară. În prezent, UE dispune în Georgia de un Reprezentant Special pentru criza georgiană și de o echipă de peste 200 de observatori militari însărcinați cu monitorizarea respectării de către autoritățile ruse și georgiene a Acordului de încetare a focului din 12 August 2008. Totodată, UE a anunțat că intenționează să liberalizeze regimul de vize pentru cetățenii georgieni și, mai ales, a promis că, în următorii trei ani, asistența sa financiară pentru Georgia va crește semnificativ, ridicându-se la suma de peste 500 milioane de euro. Toate aceste decizii și acțiuni nu sunt altceva decât răspunsul pragmatic și de lungă durată dat de UE politicii Federației Ruse de a-și impune fără menajamente supremația politică și economică în vecinătatea sa apropiată, desconsiderând, în același timp, interesele naționale ale statelor vizate.
UE a evitat să se pronunțe asupra stadiului de pregătire a Moldovei. De ce?
De altfel, și Concluziile cu privire la Moldova aprobate de Miniștrii de Externe ai UE la 13 octombrie 2008, se înscriu în noua optică a UE în raport cu Rusia și statele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunțat că este pregătită să aprofundeze relațiile sale cu Moldova în cadrul PEV și să negocieze în curând un nou acord ambițios cu țara noastră, care ar depăși actualul Acord de Parteneriat și Cooperare (APC)[1]. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea graduală a Moldovei de UE, care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate și comprehensive de liber schimb între UE și Moldova[2], precum și prin introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetățenii Moldovei, într-o perspectivă de lungă durată.
Concluziile Miniștrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat și mai mult autoritățile de la Chișinău în ambițiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care ar plasa ferm țăra noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chișinăului de către UE, autoritățile moldovene nu au remarcat, însă, că Miniștrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă și Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniștrii de Externe ai UE au reiterat, totuși, cât se poate de clar că ritmul și calitatea reformelor în Moldova vor influența natura relațiilor cu UE. În acest context, autoritățile moldovene au fost, din nou, invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească angajamentele lor cu privire la promovarea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și, de asemenea, să acorde o atenție prioritară desfășurării și organizării alegerilor parlamentare din anul 2009[3] în corespundere totală cu principiile și normele democratice consfințite în materie de alegeri libere.
Faptul că UE a evitat să se pronunțe asupra stadiului de pregătire a Moldovei în vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar, ar trebui să fie considerat, în fond, un mesaj in sine transmis discret autorităților de la Chișinău. Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentru autoritățile moldovene de către parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de cooperare UE și Moldova, desfășurată la Strasbourg în perioada 22-23 octombrie 2008. După cum ne-a informat chiar Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea intensificării, de către Guvernul de la Chișinău, a eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor inițiate în domeniul justiției, drepturilor omului, libertatea mass-media[4]. Comunicatul MAEIE nu spune, însă, nici o vorbă despre faptul că reprezentanții Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanței respectării libertății mass-media în țara noastră, reducerii pragului electoral, legalizării blocurilor electorale și respectării dreptului cetățenilor cu dublă cetățenie să fie aleși în funcții publice[5]. Recomnadările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei Europene pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) cu privire la amendamentele aduse Codului Electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008[6]. În Raportul Comisiei de la Veneția, dat publicității la 23 octombrie 2008, autoritățile moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4 la 6%, interzicerea blocurilor electorale și limitarea participării în alegeri a cetățenilor moldoveni cu dublă cetățenie. Totodată, se menționează că aceste amendamente contravin Constituției Republicii Moldova, Codului de bune practici în materie electorală al Cosiliului Europei, altor convenții europene la care Moldova este parte. În particular, experții europeni consideră că restricțiile electorale impuse pentru cetățenii cu dublă cetățenie nu se încadrează în Convenția Europeană privind naționalitatea, ratificată de Moldova în noiembrie 1999, care prevede că un cetățean de altă naționalitate trebuie să se bucure, pe teritoriul statului în care locuiesc, de aceleași drepturi și responsabilități ca și cetățenii statului respectiv.
Sunt gata negociatorii moldoveni să înceapă tratativele cu UE?
În contextul mesajului încurajator trimis țării noastre de către Miniștrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, Șeful diplomației moldovene Andrei Stratan a chemat Comisia Națională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-comunitar. În special, dl Andrei Stratan a propus elaborarea și aprobarea proiectului schematic al componenței delegației negociatorilor, elaborarea și aprobarea programului de instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de vizite de documentare la Bruxelles, statele membre ale UE, precum și în Croația, stat candidat pentru aderare la UE. Propunerile enunțate de Ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare și oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea Planului de Acțiuni UE și Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de diplomația moldoveană ca fiind pentru țara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la inițierea procesului de implementare a PAUEM, volens-nolens, inițiativa Ministrului de Externe Andrei Stratan scoate la iveală că potențialii noștri negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde, dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcționari bine instruiți și motivați în materie de cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituțiile administrației noastre centrale și locale.
Ea ne surprinde, totuși, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităților administrative ale Moldovei beneficiază de asistența financiară și tehnică generoasă a UE. Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative și reforma regulatorie, Moldova recepționează aproximativ 20% din asistența financiară de 209.7 milioane Euro, prevăzută de UE pentru perioada 2007 și 2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul și asistența tehnico-financiară furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc.. De asemenea, constatarea Ministrului Stratan ne surprinde când ne gândim la faptul că MAEIE a neglijat, în repetate rânduri, invitațiile Asociației pentru Politica Externă (APE) de a-și trimite reprezentanții săi să participe la întâlnirile cu ex-Șefii echipelor de negociatori ai României, Ungariei, Letoniei și Lituaniei la negocierilor de aderare a acestor state la UE, care au venit la Chișinău la invitația APE pentru a împărtăși experiența lor cu potențialii negociatori ai Moldovei.
Desigur, aprobarea unui program operativ de instruire, precum și vizitele de studii la Bruxelles și în alte capitale ale UE îi vor ajuta pe negociatorii moldoveni să-și actualizeze și îmbogățească cunoștințele teoretice despre UE și instituțiile sale. Totuși, cunoștințele teoretice vor suplini cu greu experiență profesională necesară pentru negocierea unor acorduri de avengură, precum cel pe care Chișinăul dorește să-l negocieze cu Bruxellesul. Nu negăm faptul că Ministerul de Externe de la Chișinău dispune de diplomați tineri bine instruiți din punct de vedere teoretic, cu toate acestea, experiența lor în materie de negocieri cu UE mai ridică încă semne de întrebare. Trimiterile pe care le fac diplomații noștri la experiența acumulată în timpul „negocierii” cu UE a PAUEM, precum și a Acordurilor de facilitare a regimului de vize și readmisie a persoanelor nu sunt destul convingătoare. În primul rând, pentru că negocierea PAUEM nu a însemnat schimbarea temeliei juridice a relațiilor UE cu Moldova, ci mai curând potrivirea unei liste de obiective și acțiuni comune care să se înscrie în limitele politico-juridice fixate unilateral de UE prin APC și PEV. În al doilea rând, să nu uităm că în momentul inițierii tratativelor privind facilitarea regimului de vize cu UE, diplomația moldoveană a cerut, nici mai mult nici mai puțin, liberalizarea totală a regimului de călătorii în spațiul UE pentru cetățenii Moldovei. Solicitarea părții moldovene a fost respinsă tranșant de Comisia Europeană, iar în cele din urmă Chișinăul a adoptat în grabă parametrii fixați de Bruxelles. În al treilea rând, noul acord va fi în mare parte dedicat cooperării comercial-economice și integrării Moldovei în piața comună a UE. Or, deoarece diplomații moldoveni nu au pregătirea necesară pentru a acoperi acest vast segment al integrării europene, anume economiștilor le va reveni un rol dominant în timpul viitoarelor tratative cu UE. Experiența insuficientă în materie de tratative cu UE va fi depășită cu certitudine în viitorii ani, Moldova are, însă, nevoie acum de o echipă de negociatori instruiți și experimentați, capabili să atingă obiectivele reale urmărite de țara noastra în negocierile cu UE asupra viitorului cadru juridic.
Poate Moldova sa aibă o echipă de negociatori care să exceleze atât prin cunoștințe teoretice temeinice în materie de integrare europeană, cât și prin experiență bogată la capitolul negocierii de acorduri internaționale?
Desigur, acest lucru poate fi realizat, mai ales prin crearea unei echipe de negociatori care ar îmbina resursele, cunoștințele, experiența și capacitățile profesionale de care dispun în prezent atât Guvernul cât și Societatea Civilă de la Chișinău. Formele unei astfel de simbioze ar putea fi diferite, iar experiența Ucrainei ar putea servi ca exemplu de inspirație pentru autoritățile moldovene. În particular, merită a fi studiată experiența diplomației ucrainene care știe să valorifice expertiza și cunoștințele diplomaților de carieră aflați în afara serviciului diplomatic, fie în politică, lumea afacerilor sau în societatea civilă. De exemplu, foștii miniștri ucraineni de externe se regăsesc printre membrii Colegiului Ministerului Afacerilor Externe, asigurând, astfel, coerența procesului de luare a deciziilor și continuitatea memoriei instituționale. De asemenea, diplomația ucraineană beneficiază la maximum de expertiza societății civile, nu doar prin menținerea unui dialog regulat cu reprezentanții acesteia din urmă în cadrul unor simpozioane, conferințe sau seminare, dar și prin asistența consultativă acordată delegațiilor ucrainene la comitetele de cooperare cu UE prin intermediul unui Consiliu Civic de Experți compus din reprezentanții celor mai importante organizații non-guvernamentale și instituții de cercetări strategice din Ucraina.
Autoritățile moldovene nu dispun de o strategie realistă în domeniul integrării europene
Pe lângă faptul că autoritățile noastre se află în criză de timp pentru pregătirea negociatorilor, ele, de asemenea, nu au reușit, până în prezent, să structureze o strategie clară, coerentă și credibilă de atingere a obiectivelor fixate în domeniul integrării europene. Actuala viziune formulată la 17 iulie 2008, în cadrul Comisiei Naționale de Integrare Europeană, de către Ministrul de Externe Andrei Stratan, este mai degrabă o listă de solicitări și propuneri prezentate Comisiei Europene[7]. Unele din doleanțele Chișinăului, precum negocierea unui Acord de comerț liber aprofundat și liberalizarea regimului de călătorii cu UE, se încadrează în limitele obiectivelor fixate de PEV și, prin urmare, vor beneficia de o mai mare deschidere și înțelegere din partea Comisiei Europene și statelor membre ale UE. Nu același lucru, putem afirma despre dorința noastră de a semna un Acord de Asociere care ar formula o perspectivă clară de integrare în UE. În primul rând, un astfel de Acord ar depăși cadrul politic actual al PEV, or, așa cum ne-au comunicat, la 13 octombrie 2008, Miniștrii de Externe ai UE, Bruxellesul este gata să aprofundeze relațiile cu țara noastră în limitele PEV, care nu este o politică de extindere a UE. În al doilea rând, UE nu este încă pregătită să transcende cardinal limitele PEV. UE este în continuare dominată de oboseala extinderii, digestia ultimilor două extinderi consecutive s-a dovedit mult mai anevoioasă pentru ea, ratificarea și implementarea Tratatului de la Lisabona a devenit de fapt o condiție sine quo non pentru examinarea unor noi posibile extinderi spre Est, iar criza financiară internațională și posibila recesiune economică ar putea avea ca impact creșterea numărului euro-scepticilor în statele membre ale UE, astfel, determinându-le să se concentreze în mod prioritar asupra chestiunilor de dezvoltare internă a comunității europene.
Ce poate face Moldova în circumstanțele actuale?
Moldova are nevoie de o abordare pragmatică axată pe exploatarea maximală a oportunităților pe care UE le oferă țării noastre la această etapă. De fapt, răspunsul la această stringentă întrebare a fost enunțat cât se poate de clar de noul Șef al Secției politice și economice a Delegației Comisiei Europene la Chișinău, dl Wolfgang Behrendt, în timpul Conferinței sale de presă din 7 noiembrie 2008. Dl Behrendt a declarat că noul acord dintre UE și Moldova va fi inspirat din Acordurile de Stabilizare și Asociere cu statele din Balcanii de Vest, dar, atenție, nu va formula o perspectivă clară de aderare la UE. Precizarea făcută de oficialul Comisiei Europene nu ne surprinde, ea vine doar să confirme o realitate, și anume că PEV și mecanismele sale instituționale au fost de la bun început inspirate din Politica de Extindere a UE. Analizând experiența primelor patru ani de implementare a PEV, putem afirma că aceasta este o politică evolutivă, care este dotată treptat cu elemente specifice anterior doar Politicii de Extindere a UE, precum negocierea și semnarea de Acorduri aprofundate și comprehensive de liber schimb, liberalizarea graduală a regimului de vize și accederea la programe și agenții comunitare. După ce în decembrie 2006, UE a aprobat prima consolidare/adaptare a PEV, recurgând la experiența pozitivă a Politicii sale de Extindere, în prezent, UE se pregătește să se inspire din aceeași experiență pentru a consolida dimensiunea estică a PEV. Pentru a realiza acest lucru, Bruxellesul va folosi, de această dată, noi instrumente instituționale și juridice precum inițiativa polono-suedeză de inițiere a unui „Parteneriat Estic” între UE și statele PEV din Europa de Est și negocierea cu acestea din urmă a unei noi generații de acorduri cu un conținut mult mai ambițios decât al actualelor Acorduri de Parteneriat și Cooperare. Disponibilitatea UE de a perfecționa PEV, apelând la experiența sa acumulată în domeniul Politicii sale de Extindere, este un detaliu ce trebuie luat în considerare și valorificat de viitorii noștri negociatori. Actualmente, însă, este necesar ca autoritățile noastre să analizeze de urgență și cu maximă atenție Acordurile de Stabilizare și Asociere semnate de statele din regiunea Balcanilor de Vest, in mod special de Croația, iar, în baza respectivei analize comparative, să formuleze propriul „mandat de negocieri” care va ghida negociatorii noștri la masa tratativelor asupra viitorului cadru juridic moldo-comunitar.
Un lucru ar trebui să fie înțeles de pe acum de către autoritățile noastre, concentrarea excesivă pe obținerea unei perspective clare de aderare la UE, în timpul viitoarelor negocieri, ar putea să fie contraproductivă. Din punct de vedere tactic, ar fi logic ca negocierea noului cadru juridic să fie axată de la bun început pe preluarea majorității obiectivelor și mecanismelor instituționale prezente în Acordurile de Stabilizare și Asociere la capitolele dialog politic; cooperarea regională; libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului; armonizarea legislativă și implementarea legilor; justiția și afacerile interne; cooperarea în domeniile sectoriale și asistența financiară. Dacă noul cadru juridic dintre Moldova și UE nu va oferi o perspectivă expres definită de integrare europeană, dar va fi, cel puțin, în proporție de 70% similar cu Acordul de Stabilizare și Asociere dintre Croația și UE[8], acesta va reprezenta un adevărat succes pentru țara noastră și cetățenii ei. Fără îndoială, varianta perfectă ar fi ca forma și substanța noului acord cu UE să coincidă. Totuși, având în vedere constrângerile și oportunitățile schițate mai sus, de această dată, negociatorii noștri vor fi nevoiți să pună un accent primordial pe conținutul practic al viitorului cadru juridic moldo-comunitar, care va determina, în cele din urmă, și evoluția formei parteneriatului Moldovei cu UE.
___________________________________
[1] Comunicatul MAEIE, Miniștrii de Externe ai UE au adoptat Concluziile privind Republica Moldova”, http://www.mfa.gov.md/noutati/3601/
[2] În aceleași Concluzii cu privire la Moldova, se menționează că zona aprofundată și comprehensivă de liber schimb între UE și Moldova va fi creată când țara noastră va fi considerată în măsură să facă față efectelor liberalizării complete a schimburilor comerciale cu UE.
[3] Ulterior, concluziile și recomandările Miniștrilor de Externe ai UE au fost aprobate în unanimitate de către Șefii de Stat și Guvern ai UE, în cadrul Consiliului European din 16 octombrie 2008.
[4] Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a reuniune a Comitetului de Cooperare Parlamentară RM-UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/
[5] Serebrean, O., „La Reuniunea Interparlamentară UE-Moldova, Europenii Critică Legislația Electorală și Situația Mass-Media", Radio Europa Liberă”, 23.10.2008.
[6] European Commission for Democracy through Law, (Venice Commission), Joint Opinion on the Election Code of Moldova as of 10 April 2008”, Opinion No. 484/2008, Strasbourg, 23 October 2008 http://www.venice.coe.int/docs/2008/CDL-AD(2008)022-e.asp#_Toc212527183
[7] Conform dlui Andrei Stratan, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, în viitoarele negocieri cu UE asupra noului cadru juridic, Moldova va urmări semnarea unui Acord de Asociere ce va conține o perspectivă clară de integrare europeană, va prevedea stabilirea graduală a unei zone de comerț liber aprofundat cu UE și va presupune liberalizarea treptată a regimului de călătorii în spațiul UE pentru cetățenii moldoveni.
[8] Acordul de Stabilizare și Asociere dintre Croația și UE a fost semnat la 29 octombrie 2001 și a intrat în vigoare la 1 februarie 2005, http://www.euroskop.cz/gallery/5/1702-e98ee3c0_84f8_4666_9b99_1cfe3ad65a1f.pdf
