Analistul de la București, Iulian Chifu, Directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, crede că lipsa de transparență a convorbirilor: Putin – Voronin la Chișinău, pe tema Transnistriei arată că cele două părți au în continuare poziții de neîmpăcat. Înaintea convorbirilor, premierul rus declarase că tema transnistreană va fi abordată în detaliu cu președintele moldovean. Dar comunicatele de presă, după întrevedere, nu spun un cuvânt despre Transnistria.
Într-un interviu cu Alexandru Eftode, analistul politic bucureștean trage concluzia că, în ciuda așteptărilor Chișinăului, după războiul ruso-georgian, Moscova nu este dispusă totuși să facă cedări în Transnistria.
Iulian Chifu: Avem de a face cu două poziții complet ireconciliabile. Pe de o parte, Republica Moldova își dorește și menține în continuare această chestiune, privind retragerea trupelor ruse din regiunea separatistă. De asemenea, își dorește un control pe întreaga regiune, într-un format chiar și de autonomie.
Pe de altă parte, Federația Rusă are drept interes menținerea trupelor ruse în Transnistria. Mai mult, Rusia este într-o perioadă, în care este din ce în ce mai puțin dispusă să facă concesii și să renunțe la o poziție de natură strategică, căreia i-a dat o valoare importantă.
Alexandru Eftode: Care este această valoare strategică a Transnistriei pentru Rusia? La ce i-ar folosi Rusiei Transnistria?
Iulian Chifu: Este un instrument util, pentru că Transnistria ajută pe de o parte la un punct de sprijin, care să limiteze opțiunile de securitate și acțiunile externe ale Ucrainei, pe de lată parte care să țină sub un relativ control, fie viitoarele baze NATO de la Marea Neagră, fie chiar traseul viitoarelor interceptoare și radare Cehia-Polonia din scutul anti-rachetă. Deci, începe să dobândească un rol direct, de natură strategică, un rol pe care să spunem, într-o anumită perioadă a ultimilor ani îl pierduse într-o formă directă.
Alexandru Eftode: După războiul din Georgia, președintele Rusiei Medvedev s-a întâlnit mai întâi cu Voronin, apoi cu Smirnov. S-a comentat atunci că Rusia ar vrea cumva să se reabiliteze ca imagine după războiul din Georgia, rezolvând pe cale pașnică conflictul din Transnistria. Ziarul „Economist” scria că Vladimir Putin vine la Summitul CSI la Chișinău cu un nou plan și că Transnistria ar fi un loc potrivit pentru Rusia, să înceapă ași reclădi relația cu Uniunea Europeană.
Iulian Chifu: Da, cred că suntem în spațiul pe care l-am putea numi „wishful thinking”. În nici un moment nu a existat o asemenea fereastră de oportunitate sau o asemenea dorință a Federației Ruse. Chișinăul și-a dorit să aibă un tip de negociere direct cu Moscova, pe principiul că din această ecuație ar ieși separatiștii nistreni, deci, că ar avea un tip de avantaj în acest tip de negociere. Dar, Republica Moldova s-a găsit în situația celui mai mare coșmar al sau. Respectiv, după momentul inițial, Rusia a anunțat un format de tip „1+2”, în care apărea automat Transnistria, iar în al doilea pas, Chișinăul a fost trimis la Tiraspol să-și rezolve problemele pe cale bilaterală, mediat, firește, de către Federația Rusă.
Alexandru Eftode: Președintele Vladimir Voronin a declarat de mai multe ori, în ultima jumătate de an, că problema transnistreană este aproape de rezolvare. Și iată că Putin a venit la Chișinău, nu s-a întâmplat nimic. Ce opțiuni are de acum încolo Republica Moldova, în următoarele luni?
Iulian Chifu: Chiar și până în momentul de față, eu am certitudinea că Vladimir Voronin și cu experții din jurul său știau foarte bine pe ce se află, dar era într-o situație relativ complicată și este în continuare pentru că, iată, vin alegerile parlamentare. Din programul, haideți să spunem de prim plan al lui Vladimir Voronin – reintegrarea teritorială și apropierea de Uniunea Europeană, niciunul dintre cele două puncte nu sunt într-o situațieconvenabilă pentru populație. Dacă în cazul reintegrării teritoriale populația are acest interes într-o măsură sub trei la sută, dar miza a fost ridicată de Vladimir Voronin. În chestiunea apropierii de Uniunea Europeană, Vladimir Voronin, are întârzieri majore și o scădere de credibilitate majoră, atât în raport cu Bruxelles-ul, cât și în interior. În aceste condiții este greu de spus care este drumul pe care o va apuca actuala conducere de la Chișinău.
Eu cred că se va încerca în continuare tragerea de timp și menținerea cumva în prim plan a posibilității unei soluții în Transnistria, până trec alegerile și de asemenea va exista un accent foarte important pus pe perspectiva unui Acord de asociere, de tipul celui care este negociat astăzi între Ucraina și Uniunea Europeană, care ar putea să înceapă aceste negocieri imediat după ce actualele alegeri vor trece. Cred însă că în egală măsură Vladimir Voronin este mult mai preocupat, în mod pragmatic, și pe principii de real politic, de perspectiva sa și a partidului pe care îl conduce. în consecință cred că calculele sale realiste merg mai degrabă pe această zonă și în a pregăti succesiunea sa la președinția Republicii Moldova, un loc pentru sine în viitorul eșafodaj politic de la Chișinău și un rol cât mai important pentru partidul său după alegerile din martie anul viitor.
