În pofida unei detensionări superficiale la Chișinău, Moldova continuă să fie suspendată deasupra abisului. Pericolul izolării internaționale a RM este real. Dacă situația curentă de restricții împotriva libertăților politice, presiunile asupra Opoziției, mass-media și societății civile vor continua, consecințele se vor face resimțite destul de rapid, în special, pe direcția europeană a politicii externe a RM.
Un îngheț al situației curente nu este suficient. Fără derularea filmului înapoi, și revenirea în albia Constituției RM, vom observa o degradare treptată, dar sigură a relațiilor Moldova-UE cu consecințe grave pentru stabilitatea economică și politică a țării. RM, deocamdată, nu este Belarus, dar în ultimele săptămâni a reușit să facă un salt fenomenal în această direcție. Prin urmare, o analiză a relațiilor Belarus atât cu UE, cât și cu Rusia, poate elucida pericolele izolării pentru Moldova.
În decursul anilor Belarusul a avut probleme sistematice de încălcare a drepturilor omului, restricții asupra ONG-urilor, mass-media și a Opoziției. Drept urmare, UE a introdus restricții de călătorie pentru 40 de oficiali belaruși, inclusiv președintele Lukașenko (restricții temporar suspendate), ministrul de Interne, șeful Serviciului de Securitate etc. UE uneori recurge la astfel de restricții împotriva oficialilor care se fac responsabili de încălcarea drepturilor omului.
Într-un scenariu și mai negativ unele state UE pot introduce și de sine stătător astfel de restricții. Astfel, Estonia a introdus restricții de călătorie pentru mai mulți lideri ai organizației rusești „Nashi”, inclusiv Vasili Iakimenko, acum înalt funcționar de stat în Rusia. Și pentru că Estonia este în spațiul Schengen, acești cetățeni ruși nu pot călători nicăieri în UE. Relațiile proaste dintre UE și Belarus au afectat și comerțul. În 2006, UE a retras beneficiile comerciale GSP, restricționând exporturile Belarusului în UE.
Orice răcire serioasă a relațiilor Moldova-UE ar avea consecințe economice și politice catastrofale pentru Moldova. Peste 50% din comerțul exterior al RM revine UE (și circa 15% cu Rusia). Deteriorarea relațiilor cu UE va contamina treptat și relațiile comerciale cu UE, afectând și exporturile RM. Piața rusă nu va putea absorbi aceste exporturi, în special, în condițiile în care Rusia este afectată de criza economică mondială mai mult decât UE. Orice dublare sau triplare a exporturilor RM spre Rusia este exclusă. Răcirea relațiilor cu UE ar afecta și perspectiva liberalizării vizelor, un subiect extrem de sensibil pentru majoritatea statelor UE. Eliminarea vizelor nu va depinde doar de implementarea unor măsuri tehnice de către RM, ci, înainte de toate, de climatul politic al relațiilor Moldova-UE. Iar acest climat este serios contaminat de faptul că RM se mișcă rapid în direcția opusă democratizării. Nu e greu să ne imaginăm cât de greu ar fi lovită RM dacă Ucraina și Rusia ar obține eliminarea vizelor UE înaintea Moldovei…
Tot Belarusul sugerează câteva lecții referitoare la parteneriatul cu Rusia. Cu cât mai izolat devenea Minskul în plan internațional, cu atât mai dificile erau relațiile sale cu Moscova și cu atât mai categorice cerințele Rusiei. În ultimii ani, Rusia niciodată nu a făcut cadouri financiare Belarusului. Tot sprijinul oferit Minskului era condiționat de concesii politice sau economice majore. Din care cauză, în ultimele șapte-opt luni, Lukașenko a încercat disperat să se apropie de Occident, apelând și la Fondul Monetar Internațional pentru asistență. Dar aceste eforturi sunt prea târzii pentru a putea elibera țara din cleștele izolării. Niciun stat CSI nu a primit asistență rusă masivă de tipul fondurilor americane „Provocările Mileniului”, care au fost cheltuite pentru dezvoltarea infrastructurii în Georgia. Rusia dorește să-și ajute aliații din CSI, dar nici mass-media ruse și nici declarațiile oficiale nu reflectă în adevărată măsură impactul crizei economice în Rusia. Marile companii rusești datorează 420 mlrd. USD creditorilor internaționali. În februarie Compania de stat „Rosneft” a fost nevoită să împrumute 25 mlrd. USD de la China pentru a-și acoperi datoriile, iar ministrul rus al Finanțelor a anunțat că țara sa va căuta să împrumute fonduri pe piețele financiare internaționale. În plus, Rusia a promis deja asistență financiară la jumătate de CSI – 7,5 mlrd. USD pentru Eurasec, 5 mlrd. pentru Ucraina și sume ceva mai mici pentru Belarus, Kârgâzstan și, probabil, Moldova. Realitatea e ca Rusia nu își poate permite toate aceste cheltuieli. Rusia nu poate salva toate economiile din CSI, și prin urmare ajutorul pe care îl va putea oferi partenerilor săi va fi selectiv, limitat și condiționat de concesii politice majore.
În aceste circumstanțe externe dificile, politica internă din RM pare să agraveze situația. Violența cu care s-a reacționat la criza politică creează impresia că o minoritate de factori de decizie împing întregul guvern într-o direcție ce va fi catastrofală pentru întreaga Moldovă inclusiv pentru partidul de guvernământ. Majoritatea actorilor politici importanți din PCRM nu ar avea nimic de câștigat din izolarea internațională a RM. Mulți dintre ei sunt politicieni tineri care vor rămâne relevanți în politica din RM pentru următorii 20 de ani și nu ar avea niciun viitor într-o țară săracă, autoritară, mică și izolată. Mulți dintre aceștia au investit ani de muncă în integrarea europeană și acum riscă să vadă toate aceste progrese anulate în doar câteva săptămâni. Și acei politicieni care au promovat reglementarea conflictului transnistrean în ultimii ani știu bine că principala sursă de putere a RM în negocierile cu Transnistria și Rusia rezultă din sprijinul UE (a Misiunii EUBAM și a faptului că anume UE a forțat companiile din Transnistria să se înregistreze la Chișinău). În final, președintele Voronin – care probabil se gândește la locul său în istorie – trebuie să își dea seama că istoria îl va judeca în mare parte pentru ce face de acum înainte și nu doar pentru ce a făcut în ultimii ani. Mai ales în condițiile în care tentația de a rămâne de facto șef de stat este destul de mare…
Pentru a evita perspectiva izolării, politica din RM trebuie să revină acolo unde a fost acum câteva luni, în urma unei soluții negociate, nonviolente dintre Opoziție și Guvern. Și orice pași de ieșire din criză – fie prin renumărarea voturilor, verificarea listelor electorale, anunțarea amnistiei, investigarea evenimentelor de după alegeri și a ilegalităților comise atât de unii protestatari, cât și de unii polițiști – trebuie să se facă de către Guvern și Opoziție împreună, cu mediere din partea UE. UE poate contribui la reconcilierea RM atât prin rolul său de mediator, dar și prin trimiterea la Chișinău a unei misiuni de asistență ce ar ajuta RM să își reformeze structurile de forță de o manieră ce ar apropia, nu izola Moldova de restul Europei.
