La 27 aprilie, reuniți la Luxemburg, miniștrii de Externe ai UE au dezbătut și situația din Moldova. Discuțiile despre evenimentele din 7 și 8 aprilie s-au consumat în timpul prânzului de lucru avut de șefii diplomațiilor europene în respectiva zi. În urma prânzului, miniștrii de Externe ai UE au (re)subliniat importanța menținerii unor relații strânse cu țara noastră.
La rândul său, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezintă și Președinția Ceha a Uniunii, a declarat că tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. În opinia diplomatului ceh, misiunea UE constă în a găsi o cale potrivită pentru a consolida politica sa chemată să aducă țara noastră mai aproape de standardele europene. Acest lucru, însă, va fi greu de realizat dacă la Bruxelles vor eșua să înțeleagă că în Moldova UE se confruntă cu mai multe provocări ce pot submina și discredita autoritatea sa în regiunea noastră.
La rândul său, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezintă și Președinția Ceha a Uniunii, a declarat că tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. În opinia diplomatului ceh, misiunea UE constă în a găsi o cale potrivită pentru a consolida politica sa chemată să aducă țara noastră mai aproape de standardele europene. Acest lucru, însă, va fi greu de realizat dacă la Bruxelles vor eșua să înțeleagă că în Moldova UE se confruntă cu mai multe provocări ce pot submina și discredita autoritatea sa în regiunea noastră.
Înainte de toate, în joc se află credibilitatea UE ca actor politic regional și internațional. Este cunoscut faptul că principiul fundamental al politici externe a UE este promovarea și apărarea valorilor și principiilor democratice pe care ea însăși este întemeiată. Anume pornind de la acest principiu, UE își formulează substanța relațiilor și parteneriatelor sale de cooperare cu statele terțe. Totodată, profunzimea și calitatea acestor relații și parteneriate sunt direct proporționale cu angajamentul și capacitatea statelor partenere de a asimila și conduce de același set de valori, principii și instituții democratice. În ultimii ani însă, UE arată o mai mare deschidere față de regimurile autoritare din Turkmenistan, Azerbaidjan, Kazahstan – state producătoare de cantități apreciabile de petrol și gaz. De asemenea, UE se afla în proces de reconsiderare a politicii sale de neangajare în raport cu regimul Lukashenko din Belarus, stat de o importanță strategică din punctul de vedere al tranzitului de gaz și petrol din Rusia spre UE. În acest sens, sunt simptomatice suspendarea restricțiilor de călătorie în UE pentru o serie de oficiali beloruși vinovați de violarea drepturilor omului, inclusiv președintele Lukașenko, precum și invitarea acestuia la Summitul UE de lansare a Parteneriatului Estic, din 7 mai.
În cazul RM, în ultimii patru ani, Bruxellesul a constat nu o dată că autoritățile de la Chișinău rămân restanțiere la o serie de importante capitole ale Planului de Acțiuni semnat cu UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului, asigurarea libertății presei, independența justiției, combaterea corupției și ameliorarea mediului de afaceri etc. Încurajările, observațiile și sugestiile diplomatice ale oficialilor europeni au fost, însă, de fiecare dată ignorate aproape ostentativ de oficialii moldoveni. În ciuda acestui fapt, UE a continuat să tolereze mimarea reformelor democratice de către autoritățile RM, mulțumindu-se cu retorica pro-europeană a „conducerii noastre de vârf”, care promitea că „va face tot ce e posibil, chiar mai mult decât atât”… Cum se spune, zis și făcut. La 7 și 8 aprilie am văzut și simțit cu toții cât de profunde au fost realizările noastre în implementarea Planului de Acțiuni la capitolul democrație, drepturile omului și buna guvernare… Iar Bruxellesul, prin reprezentanții săi la Chișinău, continuă sa încurajeze tacticos pe guvernanți să fie generoși și responsabili. Dar, îndemnurile europenilor par să nu ajungă la urechile „girafei”. În fond, același deja-vu din ultimii ani.
Nu este exclus că îngăduința și complezența de care dă dovadă, actualmente, Bruxellesul față de regimurile autoritare din spațiul fostei URSS se datorează unor rațiuni de ordin geopolitic. Pericolul constă, însă, în faptul că prioritatea acordată considerentelor geopolitice în detrimentul celor de ordin democratic riscă să șubrezească credibilitatea imaginii UE de susținătoare a guvernărilor democratice. Mai mult, UE ar putea fi pusă pe același palier cu Rusia, care nu se sinchisește să susțină deschis regimurile autoritare din „vecinătatea sa apropiată” pentru a-și întări și mai mult influența în spațiul fostei URSS. Pentru UE o atare evoluție ar putea duce la discreditarea sa în ochii forțelor pro-europene din statele incluse în Parteneriatul Estic și chiar la falimentul Politicii Europene de Vecinătate.
În joc este, de asemenea, solidaritatea UE. Evenimentele post-electorale din RM au scos la iveală că nu totul este bine la acest capitol. Impresia multora din noi, este că statele membre ale UE au eșuat să trimită autorităților de la Chișinău un mesaj rapid, unic, ferm, convingător și implacabil ce ar fi putut să stopeze în câteva ore derapajele anti-democratice ce au urmat protestelor violente din 7 aprilie. Bruxellesul, probabil, a dorit mai întâi să aibă/adune probe concludente. Acum le are, dar impresia rămâne aceeași, și anume, că între Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European nu exista solidaritatea necesară în dialogul cu autoritățile moldovene. Acestea din urmă sesizează perfect slăbiciunea în cauză și, respectiv, continuă să ignore recomandările oficialilor europeni, inclusiv a celor făcute de Secretarul General al Consiliului UE, Javier Solana, în timpul întâlnirii sale cu președintele în exercițiu Vladimir Voronin, din 24 aprilie 2009. Totodată, UE a eșuat să vorbească cu o voce unică și hotărâtă când autoritățile moldovene au acuzat România, stat membru al UE, de implicare în organizarea unei „lovitori de stat” în Moldova. Aceste sincope nu trec neobservate la Chișinău. Mai mult, ele amenință să stimuleze neîncrederea cetățenilor moldoveni atât față de coeziunea UE, precum și față de capacitatea sa reală de a-și apăra principiile și valorile întemeietoare, când acestea sunt încălcate ostentativ în vecinătatea sa europeană.
Cea de-a treia miză pusă în jos este succesul Politicii Europene de Vecinătate. În ultimele săptămâni, după 7 aprilie, Chișinăul a fost vizitat de importanți demnitari europeni – prim-ministrul ceh Mirek Topolanek, Secretarul General al Consiliului UE Javier Solana, ministrul de Externe al Lituaniei Vygaudas Usackas. Toți acești oficiali ai UE au chemat politicienii moldoveni să înceapă un dialog neîntârziat în vederea reconcilierii politice și civice. În particular, președintelui în exercițiu V. Voronin i s-a recomandat crearea unei comisii reprezentative, cu participarea partidelor din Opoziție, a societății civile și a organizațiilor internaționale, ce ar investiga imparțial, corect și transparent evenimentele post-electorale. Până în prezent, sugestiile și recomandările UE nu au produs niciun efect concret în planul acțiunilor. Și acest lucru se întâmplă în ciuda eforturilor de mediere depuse de către dl Kalman Miszei, Reprezentantul Special al UE pentru Moldova.
Printre factorii care împiedica punerea în practică a recomandărilor europene ar putea fi enumerate lipsa unei voințe politice din partea guvernanților de a începe un dialog politic real, lipsa de încredere între PCRM și Opoziție, nedorința PCRM de a face primul pas spre compromis, dar și nedorința partidelor liberale de a merge necondiționat la dialog. În același timp, devine cât se poate de clar că, după patru ani de implementare a Politicii Europene de Vecinătate (PEV), UE nu a reușit să creeze în Moldova pârghii solide de influența și presiune asupra clasei politice de aici, în special, asupra acelei parți aflată azi la guvernare. Acesta este, poate, cel mai mare eșec al politicii promovată de Bruxelles față de țară noastră în ultimii ani. De aici se trage și caracterul sisific al misiunii de mediere cu care a fost însărcinat dl Miszei. Aceeași soarta ar putea avea și PEV împreună cu mai noul Parteneriat Estic, dacă UE va ezita în continuare să le doteze cu perspective previzibile de integrare europeană (comerț liber sau regim de călătorii fără vize), dar care să fie condiționate strict de îndeplinirea calitativă și în termenii stabiliți a angajamentelor asumate, inclusiv, în domeniul democrației, drepturilor omului și bunei guvernări. Numai astfel UE va contribui la securitatea, stabilitatea și prosperitatea reală a statelor beneficiare, și nu doar a regimurilor din cadrul Parteneriatului Estic.
