La 7 mai, Parlamentul European a aprobat Rezoluția cu privire la situația din Republica Moldova. Prin acest document Legislativul UE a condamnat cu fermitate campania amplă de hărțuiri, gravele încălcări ale drepturilor omului și toate celelalte acțiuni ilegale ale guvernului moldovean în perioada de după alegerile parlamentare. Dar, în același timp, a chemat statele membre ale UE și Comisia Europeană să revizuiască sistemul de vize al UE pentru Moldova, în vederea relaxării condițiilor regimului de acordare a vizelor pentru cetățenii moldoveni. De asemenea, a reafirmat sprijinul pentru integritatea teritorială a țării și a nuanțat că este necesar ca UE să aibă un rol mai puternic în găsirea unei soluții la problema reprezentată de Transnistria. Și, poate cel mai important lucru, a invitat UE să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a oferi poporului moldovean un viitor cu adevărat european, altfel spus o perspectivă clară de a deveni membru al UE. Opoziția de la Chișinău a calificat Rezoluția Parlamentului European ca reprezentând o primă angajare serioasă a UE vizavi de evenimentele post-electorale din țara noastră. La rândul lor, reprezentanții PCRMau etichetat documentul în cauză că fiind o mostră de standarde duble și o insultă la adresa poporului Moldovei. Mai mult decât atât, aceștia din urmă încearcă să diminueze impactul acestei rezoluții asupra evoluției relațiilor Republicii Moldova cu UE, argumentând că Parlamentului European îi revine un rol insignifiant în politica externă a UE. Astfel de argumente contravin însă realităților și denotă, mai degrabă, că reprezentanții PCRM sunt familiarizați puțin sau aproape deloc cu atribuțiile și rolul ce îi revine de facto, în cadrul UE, Parlamentului European. Aceasta ignoranță explică doar parțial gafele impardonabile comise în ultimele săptămâni de guvernanți în raport cu Legislativului UE și membrii săi. În realitate, însă, autoritățile moldovene vor fi obligate să țină cont de concluziile și recomandările Parlamentului European, iar argumentele sunt următoarele: Unu, la 16 iunie 2009, Moldova va iniția cu UE negocierile cu privire la Acordul de Asociere. Or, un capitol important din acest acord se va referi la dialogul politic între autoritățile moldovene și cele europene, inclusiv la nivel parlamentar. Cu alte cuvinte, Parlamentul European va avea un cuvânt greu de spus în timpul procesului de negocieri asupra Acordului de asociere precum și a următorului Plan de Acțiuni Moldova și UE; Doi, odată negociat, viitorul Acord de Asociere cu UE trebuie să fie votat de Parlamentul European. În caz contrar, atâta timp cât acordul nu va avea girul legiuitorilor europeni, el va rămâne un document fără putere juridică; Trei, Moldova dorește pentru cetățenii săi un regim de călătorii fără vize în spațiul UE, or, un astfel de acord va necesita, din nou, aprobarea Parlamentului European. Același lucru este valabil și pentru un eventual Acord de liber schimb între Moldova și UE; Patru, bugetul UE, inclusiv resursele financiare prevăzute pentru politica sa externă, este aprobat de Parlamentul European. Altfel spus, asistența financiară alocată de UE țării noastre este acordată în baza aprobării Parlamentului European. Acesta din urmă poate mări sau diminua asistența financiară destinată statelor terțe. Acest „mic” detaliu nu este deloc de neglijat; Cinci, pe parcursul ultimilor ani, Parlamentul European a chemat în repetate rânduri statele membre ale UE să examineze posibilitatea acordării unei perspective clare de integrare europeană pentru Moldova. Or, dacă autoritățile moldovene vor continua să trateze cu indiferență și aroganță recomandările deputaților europeni, țara va pierde, cu certitudine, un important aliat în cadrul UE. Analizată din perspectiva aspirațiilor noastre de integrare europeană, Rezoluția Parlamentului Europeană nu este, nicidecum, un succes. Ea constituie, de fapt, un regres, pe care îl datorăm, în primul rând, „succeselor” realizate de autoritățile moldovenești pe calea implementării Planului de Acțiuni cu UE. Constatările făcute de parlamentării europeni sunt dure și afectează grav credibilitatea autorităților noastre angajate în dialog cu Bruxellesul. Chișinăul oficial nu a făcut nimic pentru evita o astfel de evoluție. Dacă reprezentanții puterii ar fi intrat într-un dialog deschis și corect cu parlamentării europeni, ei ar fi avut șansa să estompeze, într-o anumită măsură, criticile formulate la adresa lor. PCRM și Guvernul moldovean au ratat lamentabil această oportunitate. Spre stupoarea europenilor, însă, ilustrei Ambasadoare a Moldovei la Strasbourg, dna Eugenia Kistruga, i s-a indicat să facă ceea ce dânsa face cel mai bine, adică să nu comunice cu „detractorii statalității moldovenești” din Parlamentul European. Maniera în care a făcut-o i-a lăsat cu gura căscată pe mulți politicieni și diplomați europeni. Pentru așa ispravă, nu este exclus, că dna Kistruga ar putea să fie decorată cu Ordinul Meritul Civic. La rândul său, Președintele în exercițiu Vladimir Voronin a fost prea ocupat pentru a se întâlni cu delegația Parlamentului European, care, la sfârșitul lunii aprilie, s-a aflat la Chișinău pentru a se informa despre evenimentele post-electorale. Iar dl Grigore Petrenco, co-președintele Comitetului de Cooperare Parlamentară Moldova și UE a fost trimis la Strasbourg, fără a fi mandatat să discute cu parlamentarii UE. Rezoluția Parlamentului European este, de asemenea, un eșec al diplomației moldovene, pe care aceasta ar trebui să și-l asume, desigur, dacă mai are curaj și verticalitate. De altfel, evenimentele post-electorale au scos în vileag, ceea ce pentru mulți devenise clar, și anume că diplomația noastră a ajuns, în ultimii ani, să fie o formă fără fond. După patru ani de implementare a Planului de Acțiuni cu UE, care are la bază și principiul bunei vecinătăți, Moldova a desconsiderat sistematic relațiile cu unicii săi vecini Ucraina și România. În raporturile Moldovei cu Ucraina, s-au acumulat o serie de probleme ce riscă să deterioreze dialogul politic între ambele state. Relațiile noastre cu România se află în prezent la cel mai jos nivel din istoria lor de 18 ani. Parteneriatul cu Occidentul alunecă treptat spre o perioadă de răcire. Iar relațiile Moldovei cu Rusia sunt prielnice, mai degrabă, pentru Moscova, decât Chișinăului. Pentru Rusia, contextul post-electoral de la Chișinău, a creat condiții prielnice pentru a-l determina pe Voronin să facă concesiile politice mult dorite de Kremlin în problema transnistreană sau în relațiile noastre cu UE și NATO. „Sprijinul moral și politic” de care s-au bucurat Vladimir Voronin și PCRM din partea Moscovei, în timpul campaniei electorale și în contextul evenimentelor din 7 și 8 aprilie, nu este necondiționat. Declarația cu privire la problema transnistreană semnată de Vladimir Voronin, la 18 martie, la Moscova, apoi refuzul Moldovei de a participa la aplicațiile NATO ce au loc actualmente în Georgia, plus plecarea șefului diplomației moldovene Andrei Stratan la recentul Summit de la Praga a Parteneriatului Estic, dar, vizitând mai întâi Moscova pentru a se consulta cu Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov, toate aceste fapte sunt cât se poate de sugestive în această privință. În concluzie, dacă autoritățile moldovene se vor conduce și mai departe de sprijinul politic și încurajările morale ale Moscovei, ele riscă să nu observe că Rezoluția Parlamentului European este totuși o mână întinsă lor pentru a le ajuta să restabilească punțile de dialog cu UE, compromise în ultimul timp. În caz contrar, alternativa este doar izolarea țării și, în consecință, vulnerabilizarea independenței și suveranității sale.
