Viziunea partidelor politice asupra politicii externe a Republicii Moldova. APE, 07.05.2009

Asociația pentru Politică Externă a realizat interviuri cu liderii și reprezentanții celor mai importante partide politice de la Chișinău, în cadrul cărora au fost formulate întrebări pe marginea principalelor subiecte și provocări de politică externă cu care se confruntă Republica Moldova. Interviurile au fost realizate în decembrie 2008.

Vă proponem în continuare răspunsurile grupate pe subiecte ale politicienilor reprezentând Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Alianța Moldova Noastră (AMN), Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), Partidul Democrat din Moldova (PDM).

1. Care ar trebui să fie prioritățile politicii externe ale viitorului guvern al Republicii Moldova, constituit după alegerile parlamentare din primăvara 2009?

Marian Lupu, președinte al Parlamentului de la Chișinău în perioada 2005-2009, numărul doi pe lista Partidului Comuniștilor pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, spune că pentru Republica Moldova este fundamental să aibă asigurată continuitatea liniilor directorii în politica externă și menținerea ca fiind neschimbat vectorul integrării europene pe de o parte, și dezvoltarea continuă a relațiilor bilaterale cu partenerii din Est.

„Vom pleca de la cunoscuta frază că Țările mari fac politică externă mare, iar țările mici trebuie să facă o politică externă inteligentă. În viziunea mea, trebuie să avem o abordare de politică externă foarte rațională și foarte pragmatică, care urmează să asigure interesele politice, dar în cazul Moldovei și mai ales și întâi de toate interesele economice. Instrumentele de politică externă trebuie puse în serviciul atingerii acestor interese.”, spune Marian Lupu.

Acest lucru înseamnă, potrivit lui, menținerea ca fiind neschimbat vectorul integrării europene. „Este o decizie obiectivă, care nu ține doar de clasa politică. Știm din sondaje că circa 80 la sută din populație este în favoarea anume a acestui trend, motiv pentru care îmi vine greu să cred că acest vector poate fi schimbat sau modificat. Este rațional, este logic, este foarte pragmatic, din toate punctele de vedere și este un obiectiv care este în consonanță cu valorile noastre și politice, democratice, economice, sociale”, spune Marian Lupu.

„În ceea ce privește aspecul relațiilor bilaterale al cooperării cu Vesul, aș menționa relațiile cu țările vecine, pentru că o vecinătate stabilă și echilibrată este de un interes deosebit pentru oricare țară. Relațiile cu vecinii rămân a fi deci o prioritate”, a mai adăugat Marian Lupu. În același timp, el a subliniat că, același pragmatism „nicidecum nu dictează o formulă prin care fortificarea relațiilor cu Vestul, în cazul dat, Uniunea Europeană, ar trebui să ducă la deteriorarea relațiilor cu Estul”.

„Avem interese importante, în special economice în Est. Mă refer aici la securitatea energetică, un punct foarte vulnerabil pentru Republica Moldova. În al doilea rând, economia moldovenească este una bazată pe exporturi, ceea ce înseamnă că suntem interesați de piețe de export, iar piețile din Est rămân a fi foarte și foarte importante, și vor fi pentru viitor, fiindcă sunt piețe mari și foarte interesante. Pentru aceste piețe manifestă un interes viu și statele membre ale UE. Atunci întrebarea este și de ce ar trebui noi să le pierdem?

Suntem o economie care, într-o mare măsură este bazată și pe importuri. Mă refer aici la resursele energetice, gaze, energie electrică și adică lucruri de ordin strategic. Și aici din nou politicul trebuie să urmeze și să predetermine interesele economice, și implicit interesele sociale ale țării”, spune Marian Lupu.
Acest lucru ar însemna, potrivit lui, că o a doua dimensiune importantă în cadrul politicii externe ar fi dezvoltarea continuă a relațiilor bilaterale cu partenerii din Est și Ucraina, Rusia, Belarus, Kazahstan, Azerbadjan și alte țări din această zonă, „care reprezintă un interes deosebit pe dimensiunea economică”.

„Iar printre priorități în mod categoric un rol aparte revine problematicii transnistrene. Avem cadrul de negocieri 5+2, care trebuie să rămână unul fundamental pentru purtarea de consultări și adoptarea de decizii în procesul reglementării transnistrene. În cadrul acestui format avem prezenți partenerii noștri de dialog pe dimensiunea bilaterală, dar și pe cea regională, ceea ce denotă încă o dată importanța fortificării relațiilor cu acești actori, atât ca state partenere, cât și în calitatea lor de participanți la formatul 5+2”, conchide Marian Lupu.

Vladimir Filat, președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), spune că printre prioritățile imediate ale politicii externe moldovene ar fi continuarea eforturilor în vederea integrării europene și restabilirea bunelor relații cu vecinii și România în primul rând, dar și Ucraina.

„Abordările de politică externă trebuie schimbate de noul Guvern și după declarații pro-europene trebuie să urmeze acțiuni concrete. „Integrarea Europeană este prioritatea numărul unu. Însă o acțiune la fel de importantă este relația cu vecinii noștri și România și Ucraina”, spune Vladimir Filat. „Este absolut necesar ca relațiile cu România să revină pe făgașul normalității, iar cu Ucraina să definim această relație, pentru că până acum noi nu avem o relație clar definită. Având în vedere importanța Ucrainei pentru Republica Moldova, importanța implicării Ucrainei în problemele cu care se confruntă Moldova este una determinantă. Este necesar să canalizăm mai multă energie pentru o relație eficientă”, spune Vladimir Filat.

Dorin Chirtoacă, primar de Chișinău și vicepreședinte al Partidului Liberal (PL), constată cu regret că Republica Moldova, din anii 90 încoace nu a avut o orientare clară în ceea ce privește politica externă, și nici în prezent nu există un curs oficial al Republicii Moldova care să reflecte realitatea.

„Cursul declarat de integrare în Uniunea Europeană este mai mult unul de fațadă pentru a putea obține anumite sume de bani, un spriin financiar din patea UE și SUA. În realitate, se negociază în continuare cu Federația Rusă menținerea Republicii Moldova sub influența Moscovei”, spune Dorin Chirtoacă, care subliniază că PL se pronunță categoric în favoarea integrării în NATO și UE. „Ținta noastră este aceea de a fi europeni alături ce celelalte națiuni europene”, spune vicepreședintele PL.

„Cum poate fi realizat acest lucru? Bineînțeles că și problema transnistreană este o piedică, dar toate pornesc, totuși, de la democrația internă. În cazul în care vom respecta obligațiile noastre asumate ca membri ai Consiliului Europei și în Planul de Acțiuni Republica Moldova-UE, care țin de respectarea standardelor europene la libertatea presei, libertatea de exprimare, funcționarea instituțiiilor democratice, independența justiției, autonomia locală și atunci vom avea toate șansele să fim într-o relație de parteneriat serioasă cu instituțiile europene în vederea aprobării noii foi de parcurs de apropiere și integrare a Republicii Moldova în aceste structuri. Ceea ce ne putem propune ca obiectiv realist, în cazul în care o majoritate democratică va prelua puterea după alegeri, este dobândirea de către Republica Moldova a statutului de membru asociat al UE în perioada 2009-2013”, spune Dorin Chirtoacă. Potrivit lui, fără dobâdirea statutului de stat asociat în termen de patru ani de zile obiectivul de aderare la UE nici nu poate fi luat în discuție.

Iar pentru a avea succes în demersurile de aderare la UE, Chișinăul ar trebui în mod evident să aibă o poziție clară în ceea ce privește aderarea la NATO. „Aici există rumori precum că problema transnistreană nerezolvată ar pune piedici Republicii Moldova în ceea ce privește renunțarea la neutralitate și solicitarea de a adera la Alianța Nord-Atlantică. Însă, în cazul în care această decizie de principiu de a adera la NATO este luată în paralel cu o serie de măsuri economice, care ar asana economia noastră și ar permite atragerea investițiilor, atunci situația economică îmbunătățită în urma unor asemenea măsuri, ar treansforma Republica Moldova într-o atracție, inclusiv pentru cetățenii din stânga Nistrului și avem o șansă mai mare de a soluționa conflictul transnistrean înainte să accedem propriu-zis în structurile europene”, susține Dorin Chirtoacă. În opinia politicianului, soluția pentru Transnistria este de a dezvolta economic Republica Moldova și de a obține astfel o implozie a regimului ilegal de la Tiraspol.

Serafim Urechian, președintele Alianței Moldova Noastră (AMN), spună că formațiunea sa pledează categoric în favoarea vectorului integrării europene.

„Trebuie o dată și pentru totdeauna să ne hotărâm cine suntem, ce vrem și unde mergem. Viitorul nostru este aderarea într-o dinamică cât mai pozitivă la lumea civilizată, la lumea europeană, acolo unde de fapt și este locul nostru, a cetățenilor Republicii Moldova”, spune Serafim Urechian. Potrivit lui, ultimii 8 ani de guvernare a comuniștilor în Republica Moldova „au fost doar o mimare a aspirațiilor europene”, o perdea de fum dincolo de care președintele Vladimir Voronin și guvernarea comunistă erau atrași nu atât de valorile europene, cât de creditele, granturile și ajutoarele umanitare venind din UE.

„Viitoarea guvernare democratică trebuie să îndeplinească clar toate obligațiile asumate dar neîndeplinite în Planul de acțiuni Republica Moldova și UE 2005-2008, să se angajeze să apropie legislația Republicii Moldova de cea a UE și să nu mimeze doar reformele, dar să le promoveze în realitate și reformele economice, în justiție, în mass media”, spune Serafim Urechian.

Iurie Roșca, președintele Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), crede că viitorul guvern desemnat după alegerile parlamentare din 5 aprilie va asigura o continuitate a politicii externe, indiferent care partid sau coaliție va veni la putere. „Linia va fi aceeași și integrarea europeană”, crede Iurie Roșca.

„Eu sunt foarte conștient de faptul că proiectul de care ne putem crampona în continuare este Uniunea Europeană, ca proiect care dă șanse de prosperitate economică, de garanții pentru drepturile omului și nicio garanție pentru securitatea națională. Aceasta este marea problemă pe care o are la ora actuală Republica Moldova”, declară Iurie Roșca.

„În NATO nu ne așteaptă nimeni. Așa se întâmplă acum și cu Ucraina și Georgia. Au râvnit sărăcii să se integreze într-o structură politico-militară care le-a trântit ușa în nas. Așa s-a întâmplat și despre asta trebuie să vorbim deschis. Noi suntem din nou în situația de după cel de al doilea război mondial când Occidentul, ca să se salveze, ne-a sacrificat pe noi. Și acum trebuie să ne gândim până unde va merge această politică a concesiilor în raport cu Federația Rusă în plină expansiune militară, în plin succes de consolidare a relațiilor bilaterale cu regimurile anti-americane și anti-europene”, spune președintele PPCD.

În opinia sa, singura speranță majoră a Republicii Moldova este legată de posibila performanță a Ucrainei „care este un stat foarte important, un actor de primă mărime pe plan continental și care nu va ceda atât de ușor presinilor politico-militare sau economice ale Federației Ruse”. Ucraina va căuta pe toate căile să-și consolideze independența, indiferent de faptul că pe moment nu are o perspectivă clară de integrare în NATO.

„Ceea ce vreau să spun este că trebuie să fim conștienți, trebuie să citim cărți și să nu fim maimuțe, să nu fim primitivi și nici lingușitori cu partenerii noștri occidentali. Partenerii noștri occidentali, de la americani până la europeni, au obligația morală să ne ajute, pentru că ne-au abandonat atunci când s-au dovedit a fi incapabili să se confrunte cu Uniunea Sovietică pentru a evita o nouă conflagrație mondială. Deci, îi iubim, vrem să ne integrăm, și în același timp suntem conștienți că într-o bună zi putem să rămânem singuri. Și atunci trebuie să ne gândim cum ne salvăm independența, libertatea, dar și demnitatea fiecăruia dintre noi. Noi avem obligații mult mai mari decât cei care urmează să ne ajute și noi trebuie să supraviețuim, să fim elastici și să înțelegem că pericolul vine din aceeași direcție, și aliații sunt în aceeași parte. Nu putem să jucăm la două capete, indiferent ce se întâmplă mâine”, a declarat Iurie Roșca, președintele PPCD.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al Partidului Democrat, este de părere că prioritare pentru politica externă moldoveană sunt restabilirea bunelor relații cu vecinii și România și Ucraina, integrarea europeană și reglementarea transnistreană de o manieră favorabilă Republicii Moldova.

„Prioritară este, întâi de toate, îmbunătățirea relațiilor cu țările vecine și România și Ucraina, subordonarea politicii externe dezidratului cheie al politicii naționale și integrarea europeană și stabilirea unor relații bune cu SUA care ne-ar ajuta alături de UE și Ucraina în soluționarea diferendului transnistrean. Sigur să relațiile noastre cu UE, cu SUA, cu statele vecine trebuie să aibă ca scop și deschiderea de pieței noi de desfacere pentru producția moldovenească și atât agricolî ct și industrială.

A doua problemă importantă pentru noi în ordinea priorităților în politica externă este închiderea dosarului transnistrean de o manieră favorabilă Republicii Moldova”, spune Oleg Serebrian. O altă prioritate ar fi, potrivit lui, revenirea la o relație de normalitate cu Federația Rusă, într-un parteneriat care ar fi bazat pe principii de echitate, nu pe subordonare.

2. Vă rugăm să faceți o evaluare, să emunărați problemele și să vă pronunțați asupra viitorului relațiilor Republicii Moldova cu vecinii și Ucraina și România.

Marian Lupu (PCRM) spune că în ceea ce privește vecinul din nord, Ucraina, Republica Moldova nu are probleme pronunțate de ordin politic. În ceea ce privește România, dialogul acestei țări cu Chișinăul „trebuie să fie unul civilizat, bazat pe valori europene”. „Nu cred că la moment acest dialog este bazat pe aceste valori”, spune Marian Lupu.

„Cu Ucraina, subiectele care se prezintă a fi subiecte mai intens discutate țin mai mult de aspectele economico-comerciale. Cu Ucraina mai avem încă anumite probleme cu delimitarea frontierei, ceea ce la primna vedere pare a fi un subiect de ordin pur politic, dar în realitate este unul conex la chestiuni strict economice. Subiectele în discuție sunt portul Giurgiulești și aspectele ecologice invocate de partea ucraineană, Centrala de la Novodnestrovsk de pe Nistru, unele aspecte care vizează schimburile comerciale, pentru că Ucraina este un partener cu care avem un sold negativ al balanței comerciale”, spune Marian Lupu.

Potrivit lui, aceste probleme care nu sunt nici pe de parte foarte grave, pot fi soluționate și vor fi soluționate din momentul în care ambele părți vor da dovadă de flexibilitate, de înțelegerea necesității ca interesele ambelor părți să fie respectate. Marian Lupu spune că Ucraina este un partener deosebit de important pe dimensiunea politică, și Republica Moldova are „tangențe extraordinare” cu Kievul și în contextul pachetului de politici externe ale ambelor țări, în special în ceea ce ține de integrarea europeană. „Aici aș spune că avem mult mai mult elemente care ne apropie, care formează o platformă comună, și această platformă comună influențează în mod benefic și dezvoltarea relațiilor bilaterale, decât elemente care ne dezbină, sau elemente care s-ar prezenta a fi fără soluție. Toate problemele în discuție, sunt absolut sigur, că sunt probleme cu soluții. Și aceste soluții vor fi identificate”, asigură Marian Lupu.

În ceea ce privește România, spune politicianul, aceasta este un partener important economic, comercial al Republicii Moldova, că să nu mai vorbim și de relațiile specifice și de tangențele care determină necesitatea de a dezvolta un dialog echilibrat, un dialog calitativ și productiv. „Problemele de bază care sunt țin de unele poziții puțin lipsite de flexibilitate. Aceste bune relații de care avem nevoie depind de pozițiile ambelor părți. Este nevoie de o puțin mai multă flexibilitate atât la Chișinău, cât și la București.

Cred că întâi de toate trebuie să fie stabilit clar faptul că aceste relații sunt dintre două țări, între două entități statale. Și că aceste entități statale și una dintre care este membră a UE, iar alta are puternice aspirații europene și nu au altă cale decât să pună la baza relațiilor bilaterale valori și standarde politice, juridice și moral-etice europene. Și aceste lucruri odată fiind declarate, trebuie să fie și aplicate”, spune Marian Lupu.

„Și ca să aduc și un exemplu, eu cred că trebuie depășită o anumită percepție eronată la nivel de limbaj al oficialilor de la București și Republica Moldova să fie numită Republica Moldova, țară care își are autoritățile sale statale, și nu Basarabia, care este de fapt o denumire istorico-geografică, care nici măcar nu corespunde realităților actuale. Pentru că, dacă nu greșesc, Basarabia era denumirea regională a părții de sud a actualului teritoriul al Republicii Moldova și a fost extinsă abia în secolul XIX. Spun asta, pentru că atunci când nu se spune „Republica Moldova” imediat își fac apariția tot felul de interpretări”, subliniază Marian Lupu.

Pe parcursul timpului, adaugă el, au fost acțiuni și declarații care au dat impresia că nu se poartă un dialog ca de la stat la stat. Uneori se creează impresia că se poartă un dialog între statul vecin și populația de pe teritoriul Republicii Moldova. În mod evident acest gen de abordare nu poate constitui baza dialogului bilateral. „Cred că ar trebui să-și facă loc și o anumită virtute, pentru a numi cetățenii acestei țări moldoveni și nu basarabeni. Chiar dacă nu se conferă o nuanță etnică de către colegii de la București, cel puțin ca cetățeni ai acestei țări definiția de moldoveni ar trebui să-și facă apariția în vocabularul diplomatic și în vocabularul relațiilor bilaterale.

Înțeleg care este specificul pe plan politic intern al României referitor la aceste subiecte, care se pare că sunt de maximă sensibilitate. Dar poate că ele sunt atât de sensibile tocmai pentru că relațiile "stat-stat" nu au fost pe deplin formalizate și puse punctele pe "i"? Cred că aceasta este unica platformă care ar duce la restabilirea încrederii. Problema de bază este că între Chișinău și București nu există încredere. Sentimentul este că se spune una, dar se subînțelege complet altceva. Și cred că semnarea Tratatului de frontieră ar fi un moment important pentru eliminarea oricărei umbre de suspiciune și ar duce la normalizarea dialogului. De ce nu și și a Tratatul de bază.

Problema denumirii limbii în care este perfectat Tratatul de bază poate fi depășită cu ușurință și nu suntem noi unicii în această situație. Bulgaria și Macedonia au avut aceeași problemă, dar dialogul dintre ei a fost unul foarte și foarte delicat. Bulgaria niciodată nu a exercitat presiuni sau nu a arătat poziții de dominare sau de dictat și a fost găsită formula care și în cazul nostru cred că este una foarte bună și acorduri perfectate "în limbile oficiale ale celor două state".

Subiectele divergente nu sunt chiar atât de multe, chiar dacă nu sunt simple. Dar cred că trebuie lăsate la o parte niște abordări de extremă, care nu prevăd flexibilitate, care nu presupun o dorința de a cunoaște și de a respecta interesul partenerului și o atitudine, un dialog foarte serios pentru a identifica soluțiile pentru disensiunile existente. Drumul nu poate fi făcut într-o singură direcție, în mod cert.
În rest, avem interese economice, interese comerciale, de cooperare umanitară, educație, în foarte multe alte domenii și este regretabil faptul că de multe ori aceste aspecte sunt compromise, nu ajung să cunoască nivelul posibil de dezvoltare, de apropiere, pentru că există un asemenea blocaj la nivelul celor câteva elemente cheie despre care am vorbit mai sus.

Un alt aspect delicat, care la prima vedere poate parea o problemă de management, de gesionare este cel al mecanismului de eliberare a vizelor pentru moldoveni la Chișinău, care este deosebit de dificil. Cred că o facilitare a acestui sistem ar putea aduce beneficii suplimentare, inclisiv economice și financiare, pentru colegii din România.

„Cred că voi încheia cu ce am început și este nevoie de un dialog civilizat, dialog bazat pe valori europene. Nu cred că la moment acest dialog este bazat pe aceste valori. Este o constatare și nu ar trebui să fie așa. Pentru că dacă vorbim despre valori europene nu doar la nivel declarativ, aceste valori trebuie să fie aplicate inclusiv și în contextul relațiilor noastre bilaterale”, a mai declarat Marian Lupu.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că relațiile Republicii Moldova cu Ucraina nu sunt formalizate corespunzător, iar cele cu România sunt măcinate de românofobia autorităților care este în detrimentul tuturor cetățenilor Republicii Moldova. „Problema poate fi rezolvată foarte simplu și prin revenirea la relații firești, normale, ce reies din trecut, prezent și cel mai important, din viitorul nostru comun”, spune Vlad Filat.

„Pornesc de la premisa că noi nu avem foarte clar formalizate relațiile cu Ucraina. Le declarăm ca unele fiind importante, dar nu acționăn în consecință. Or, administrarea problemelor pe care le avem în raport cu Ucraina necesită timp și abordare profesionistă. Și nu mă refer numai la problemele ce țin de proprietățile Republicii Moldova pe teritoriul Ucrainei, care până în prezent nu au fost soluționate, ci mă refer și la modul în care interacțonăm noi vizavi de problema transnistreană”, spune Vladimir Filat.

Potrivit lui, administrarea eficientă a frontierei moldo-ucrainene nu ar fi fost posibilă fără implicarea la modul cel mai direct a administrației ucrainene, chiar dacă importantă a fost și contribuția Uniunii Europene prin intermediul programului EUBAM. „Kievul ar putea avea o contribuție cel puțin la fel de importantă și în alte domenii de interes pentru Chișinău, spre exemplu vizavi de accederea noastră la valorile europene”, este de părere Valdimir Filat.

Referindu-se la tensiunile existente în relația dintre Chișinău și București, Vladimir Filat spune că acestea își au originea în primul rând în românofobia „care macină mintea și pe alocuri și sufletul celor care, din păcate, conduc Republica Moldova”. „Românofobia vine din frica față de tot ce este străin înțelegerii lor. Iar această problemă care este, din păcate, una gravă pentru toți cetățenii Republicii Moldova, nu numai pentru cei care guvernează, poate fi rezolvată foarte simplu și prin revenirea la relații firești, normale, ce reies din trecut, prezent și cel mai important, din viitorul nostru comun”, spune Vladimir Filat.

Președintele PLDM a calificat drept false declarațiile autorităților comuniste potrivit cărora Bucureștiul ar fi resposabil de aceste tensiuni, pe motiv că ar avea pretenții față de teritoriul Republicii Moldova. „România este primul stat care a recunoscut Republica Moldova ca stat independent și suveran. Acțiunile statului român, din momentul recunoașterii țării noastre, au fost în consecința acelei declarații cu atât mai mult cu cât Bucureștiul a sprijinit în momente grele țara noastră. Și aici nu terbuie să înțelegem numai partea culturală, aspectul ce ține de schimbul, de fapt de oferiea posibilității multor mii de tineri din Republica Moldova să-și facă studiile într-o țară europeană. Este vorba și de componenta economică. Or, dincolo de declarație comuniștii uită să menționeze faptul că România la ora actuală este principalul partener comercial al Republicii Moldova, devansând clar Federația Rusă. Iar o participare a României la procesul nostru de integrare în Uniunea Europeană ar crește viteza și calitatea apropierii Republicii Moldova de valorile europene și ne-ar fi favorabilă nouă tuturor, cetățenilor Republicii Moldova”, conchide președintele PLDM; Vladimir Filat.

Dorin Chirtoacă, vicepreședinte al PL, spune că Republica Moldova, în loc să susțină Ucraina în eforturile ei de a se despărți de trecutul sovietic totalitar și de a păși spre Europa, în ultima perioadă s-a desolidarizat de Ucraina, „ceea ce reprezintă un gest inamical și incorect”.

„Cred că avem o atitudine nedreaptă față de Ucraina. Actualul Guvern al Republicii Moldova șipreședintele Voronin au încercat să speculeze și să profite de pe urma relației cu Kievul atunci când Ucraina era într-o situație mai bună și avea o orientare europeană susținută la nivel consolidat în cadrul Parlamentului. Atunci și Voronin, și Guvernul au încercat să se „lipească” de Ucraina, încercând să profite de pe urma imaginii pozitive portocalii pe care o aveau Iușcenco și Timoșenco. În momentul în care în Ucraina au apărut mai multe probleme interne și o serie de sciziuni, au apărut chiar acuzații în adresa Ucrainei. Ceea ce este nedrept. În mod normal, guvernul Moldovei ar trebui să susțină Ucraina în eforturile ei de a se despărți de trecutul sovietic totalitar și de a păși spre Europa, pentru că asta se încearcă să fie făcut în Ucraina, dar nici acolo nu este ușor”, este de părere Dorin Chirtoacă.

Or, spune el, Republica Moldova în ultima perioadă s-a desolidarizat de Ucraina, ceea ce reprezintă un gest inamical, incorect și de proastă inspirație. „Avem nevoie de un parteneriat foarte strâns cu Ucraina pentru menținerea sub control a situației din regiunea transnistreană. Chiar dacă nici Kievul nici Chișinăul nu re controlul asupra Transnistriei, totuși în jurul regiunii transnistrene că poate menține aplicarea Constituției și a legii, și, respectiv, diminuarea contrabandei și a tuturor acțiunilor ilegale care au loc pe acest teritoriu necontrolat. Rămâne doar posibilitatea ca Federația Rusă pe calea aerului să-și mai rezolve anumite probleme pe care vrea să le rezolve prin intermediul regimului ilegal de la Tiraspol”, spune vicepreședintele PL. Potrivit lui, această duplicitate și duble standarde în relațiile cu Ucraina este o pată pentru Republica Moldova și lucrurile vor fi greu de corectat „chiar și în cazul unor abordări sincere și corecte în relația cu Ucraina”.

În ceea ce privește România, a fost o situație de antipatie cronică a tuturor guvernelor Republicii Moldpva cu România și tot timpul au fost provocate conflicte cu România în vederea menținerii unui mod artificial și în speranța consolidării unei antipatii la nivelul societății față de România. Lucru care a eșuat, a eșuat în totalitate, practic majoritatea cetățenilor Republicii Moldova își doresc cetățenia României cel puțin pentru perspectiva europeană. Iar la nivel de argument pentru menținerea la putere și pentru obținerea încrederii cetățenilor, antagonizarea relațiilor dintre Republica Moldova și România este o cale falimentară și cred că nu va mai reveni nicio dată în atenția publică și în scena politică, iar dacă va reveni îi va scoate pur și simplu din scenă pe respectivii actori politici”, spune Dorin Chirtoacă.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că relațiile cu vecinii trebuie schimbate radical. Potențialul României, dar și cel al Ucrainei, ar trebui folosit pentru accelerarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

Cu Ucraina, spune liderul AMN, Republica Moldova are foarte multe lucruri comune deoarece foarte mulți semeni de-ai noștri și sute de mii și trăiesc pe teritoriul Ucrianei”. Trebuie soluționată atât problema proprietăților care există între Kiev și Chișinău și trebuie încheiată delimitarea frontierei care își lasă o amprentă negativă pe bunele relații cu vecinii noștri. Este foarte important să fim mai reținuți în aprecieri și declarații și să nu tensionăm artificial relațiile. Este foarte importantă misiunea UE la frontiera moldo-ucraineană EUBAM și este important ca, prin ajutorul Ucrainei noi să controlăm situația de la hotarele din estul țării, de pe segmentul transnistrean al frontierei. De Ucraina depinde foarte mult viitorul Republicii Moldova, de cum va fi situația în Ucraina pe viitor, de faptul dacă se va integra sau nu Ucraina în UE și NATO”, este de părere președintele AMN, Serafim Urechian.

Trebuie să folosim potențialul țărilor spiritual apropiate, mai ales cel al României, în procesul de integrare europeană, deoarece nu este doar o țară vecină, o țară soră, care ar putea fi un suport considerabil pentru promovarea imaginii Republicii Moldova și avansarea ei pe calea integrării europene”, spune Serafim Urechian.

El este de părere că după alegerile parlamentare din 2009 va trebui semnată Convenția de mic trafic la frontieră, ceea ce ar diminua impactul crizei mondiale asupra Republicii Moldova, și vor trebui deschise consulate ale României la Cahul și Bălți. Trebuie să demonstrăm de asemenea că Republica Moldova nu mimează doar integrarea europeană, ci cu adevărat cursul strategic este obținerea posibilității de a circula în Europa fără vize”, a spus liderul AMN.

În opinia sa, originea tensiunilor în relațiile dintre Chișinău și București este moldovenismul primitiv al lui Voronin” și frica pe care a băgat-o Voronin în cetățenii Republicii Moldova”. Voronin își dă foarte bine seama că el nu atacă de fapt România. În lupta sa împotriva UE, Voronin a ales că atace România, pentru că dacă ataci o țară membră a comunității, lovești de fapt în întreaga UE”, spune Serafim Urechian.

Iurie Roșca, președintele PPCD, spune că liderii politici de la București ar trebui să se întrebe dacă întotdeauna și foarte bine știu cum să ajute Republica Moldova, iar Ucraina este un partener și aliat important al Chișinăului în reglementarea transnistreană, iar Republica Moldova trebuie să fie mult mai prezentÑ… la Kiev.

Ucraina este un partener și aliat important al Republicii Moldova în reglementarea transnistreană. Eu cred că Chișinăul, dar și Bucureștiul trebuie să fie mult mai prezenți la Kiev. Noi avem nevoie de ei, nu ei de noi. Ucraina ne-a ajutat și ne ajută foarte mult în ceea ce ține de diferendul transnistrean, în special în ceea ce ține de controlul vamal mixt UE-Ucriana-Republica Moldova. Ucraina poate fi mai eficientă și mai activă în acest domeniu. Republica Moldova este un partener bun al Ucrainei și trebuie să fie și mai bun”, spune Iurie Roșca, care susține că trebuie depășit cât mai repede posibil neînțelegerea în ceea ce privește delimitarea frontierei moldo-ucrainene, subiect rămas suspendat.

Am vorbit de curând cu ministrul de externe al Ucrainei Ogrâzko, care a ridicat din nou această problemă, și am abordat-o deja și cu președintele și cu ministrul de externe ai Republicii Moldova. Există neînțelegeri asupra modului de delimitare a segmentului transnistrean al frontierei noastre comune. Cu toate astea, trebuie să găsim soluții și să fim permanent prezenți la Kiev, permanent. Uitați-vă pe hartă și dacă polonezi înțeleg cât sunt de importanți pentru ei ucrainenii, ce să mai vorbim noi, Republica Moldova? Cât de importantă este Ucraina din toate punctele de vedere, și nu în ultimul rând și ca partener economic și comercial. Uitați-vă la această situație, când Republica Moldova este practic invadată de mărfuri ucrainene și hai să vedem care este replica economică a Republicii Moldova și cât de prezenți suntem noi pe piața ucrainei?”, spune liderul PPCD.

Ucriana este extrem de importantă și eu cred foarte mult în nevoia de consolidare a acestei trilaterale, a acestui parteneriat și Republica Moldova, Ucraina și România. Noi avem cel mai mare interes și noi Chișinăul și pentru că suntem între Ucraina și România, și avem nevoie noi să facem această diplomație foarte flexibilă și să eliminăm rând pe rând toate neînțelegerile generate de istoria dramatică pe care am trait-o și toate consecințele ei de ordin psihologic, diplomatic sau teritorial”, spune Iurie Roșca.

În ceea ce privește relațiile cu România, Republica Moldova are nevoie de sprijinul total și necondiționat al tuturor partidelor politice și a factorilor de decizie de la București. Liderii politici de la București ar trebui să se întrebe dacă întotdeauna și foarte bine știu cum să ajute Republica Moldova. Poate că ar trebui să întrebe anumiți prieteni, dacă au prieteni la Chișinău.

„Eu cred că există o discrepanță de mentalitate teribilă între oamenii de aici și cei de acolo. Și oricât am glisa noi la suprafață, odată și odată tot vor trebui puse în dezbatere aceste subiecte, cu toată dragostea și prețuirea. Noi suntem poate un pic mai fracturați de istoria noastră nedreaptă pe care am trăit-o, dar acum trebuie să învățăm să depășim tragesiile istorice la modul extrem de serios și pozitiv. Asta trebuie să facă atât clasa politică de la Chișinău, cât și cea de la București. Să nu ne cantonăm la infinit în abordarea unor subiecte identitare care oricum vor rămâne percepute diferit de oameni cu nivel de cultură diferit, cu educație diferită. Eu, care am fost unul dintre cei mai activi promotori ai renașterii naționale a românilor basarabeni, cred că acest proces trebuie să continuie. Asta înseamnă automat continuara derusificării, care este o problemă pentru Republica Moldova, adică diminuarea influenței limbii și culturii ruse în spațiul public din Republica Moldova”, spune Iurie Roșca.

„Dar în același timp cred că este foarte bine că la București s-a decis de mai mult timp să se înceteze cu schimbul de replici și note critice cu Chișinăul. Dacă Chișinăul comite de multe ori excese de limbaj, învinuiri nedrepte și comunicate care deranjează, șochiază, supără, nu trebuie să existe niciun fel de reacție pentru că noi suntem fratele rătăcit. Și atunci fratele care a suferit un accident istoric atât de grav și care încearcă să-și adune mintea laolaltă trebuie înțeles, compătimit și ajutat. Nu trebuie privită victima unui accident istoric ca adversar”, spune liderul PPCD.

„Trebuie să fim mai aproape, mai funcționali, să lăsăm plânsetele și lacrimile și toate chestiile astea care deja disgustă, tot patriotismul asta folcloric care nu mai servește la nimic, și să construim poduri, să facem treabă serioasă. Să încetăm să deschidem monumente oribile, făcute de sculptori fără gust, care populează grădina publică Ștefan cel Mare cu tot felul de monstruozități artistice. Vreau poduri calitative, vreau liberă circulație a oamenilor din Republica Moldova în România și să nu mai existe bariere de comunicare. Nu să discutăm despre care și cât a greșit și să ne scoatem ochii unii la alții, fiecare cu jumătatea lui de dreptate și cu nedorința de a-l înțelege pe celălalt”, spune Roșca.

Potrivit lui, discuțiile pe marginea Tratatului de bază și a celui de frontieră sunt inutile și „prostești”. Iurie Roșca spune că a citit atât varianta moldovenească, cât și cea română și ambele „sunt foarte bune”. „Nicăieri nu se spune de limbă moldovenească, nicăieri nu se spune că nu a fost pactul Ribentrop-Molotov. Două documente standard. Nu, Domnule! Se merge pe principiul „daca îl propune celălalt, eu în resping”. Și jucăm pinc-pong aiurea și cine câștigă? Din conflictele regionale de acest fel câștigă statul agresor și al treilea. Este un principiu de manual care tebuie cunoscut.

Prin urmare sarcina noastră este să eliminăm subiectele conflictuale și să consolidăm raporturile între noi”, conchide liderul PPCD. „Să înțelegem lucrurile corect și România vrea să ajute, dar nu este lăsată să facă acest lucru. România a fost scoasă din jocul geopolitic din regiune în 1992 prin semnătura lui Snegur, care s-a speriat și a semnat ce i-a spus Ruțkoi împreună cu Elțin și România astfel a fost eliminată din formatul cvadripartit pentru reglementarea transnsitreană.
România nu este admisă nici astăzi în formatul de negocieri și de cine?și hai să o spunem cu voce tare: de Uniunea Europeană. Ucraina este admisă, că e vecin, iar România nu este admisă că nu e vecin, da? Noi vedem toate lucrurile astea.

România este într-o situație extrem de dificilă și ea nu este lăsată să ajute Republica Moldova în măsura în care ar putea și ar dori. Faptul că ea este ținută la distanță este unul evident și cred că în felul acesta președintele Voronin și echipa lui caută să mențină cumva o minimă relație pozitivă cu Federația Rusă. Pentru că se știe și îndepărtarea de București înseamnă apropierea de Moscova și viceversa.

Singura chestie care nu o face Voronin este cea pe are am amintit-o mai sus și care este de o importanță strategică pentru Republica Moldova și nu vrea să legalizeze prezența militară rusă și să distrugă Constituția. Vor veni alții după el, vor face mai mult. Pentru momentul de față însă Voronin s-a arătat și se arată o stavilă foarte bună împotriva expansionismului rusesc. Și asta mă satisface”, conchide liderul PPCD, Iurie Roșca.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, spune că Chișinăul trebuie să găsească o nouă abordare pentru a putea depăși vechile probleme din relațiile cu Kievul. În ceea ce privește relațiile cu România, aici nu există alte probleme reale, ci doar unele create artificial de guvernarea de la Chișinău. Prioritatea în aceste relații ar trebui să devină susținerea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană.

Principala problemă în relțaiile cu Ucraina deocamdată cred că este cea a frontierei. Nu în sensul că ar exista pretenții teritoriale reciproce, ci în sensul că rămân multe probleme nesoluționate la capitolul demarcare în anumite zone mai sensibile și Giurgiulești, Palanca, Naslavcea. Al doilea dosar care este nerezolvat cu Ucraina este cel al proprietăților moldovenești de pe teritoriul Ucrainei. Al treilea aspect este statutul minorității românești din Ucraina. Al patrulea moment sensibil este poziția deocamdată neclară a Kievului în ceea ce privește dosarul transnistrean. În aceste patru probleme cheie Chișinăul trebuie să aibă o abordare nouă și să depășim acele disensiuni care au existat până în momentul de față”, spune Oleg Serebrian.

În ceea ce privește România, Serebrian spune că problema frontierei rămâne cea mai importantă, mai exact cea a Convenției de mic trafic la frontieră, care va trebui abordată în mod prioritar imediat după alegerile din 5 aprilie. Din punctul nostru de vedere, nu există alte probleme reale, dar sunt multe create în mod artificial, alimentate de Chișinău. Dacă vine o guvernare democratică după aprilie 2009 credem că în relațiile noastre cu Bucureștiul problema prioritară ar trebui să fie susținerea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană și asistența pe care România ne-o poate acorda în acest sens”, spune Oleg Serebrian.

Potrivit lui, problema unui tratat bilateral de bază nu mai este de actualitate. La ora actuală în Europa relațiile interstatale se bazează mai degrabă pe documentele multilaterale. În comunitatea europeană, în momentul în care noi ne-am exprimat drept obiectiv aderarea la UE, parte a căreia este și România, nu mai primează acordurile bilaterale. Aceste acorduri erau în vogă imediat după al doilea război mondial sau la începutul anilor 90 când se cristalizau tipuri noi de relații dintre statele noi. Republica Moldova în acel moment avea nevoie de o recunoaștere din partea țărilor vecine. La ora actuală există un cadru legal suficient și peste o mie de acorduri între România și Republica Moldova care acoperă practic toate domeniile de importanță vitală în relațiile dintre cele două țări”, spune Oleg Serebrian, care consideră că insistența privind semnarea Tratatului bilateral de bază este de fapt un raționament politic alimentat de unele cercuri nu neapărat binevoitoare de la Chișinău.

Legat de acordul de frontieră, iarăși strict juridic România a semnat un asemenea acord cu Uniunea Sovietică. Republica Moldova este succesor de drept al Uniunii Sovietice în ceea ce privește traratele internaționale și din acest punct de vedere nu știu dacă este neapărat necesar să fie semnat un nou acord moldo-român, mai ales că nu există pretenții teritoriale reciprice”, conchide prim-vicepreședintele PDM, Oleg Serebrian.

3. Vă rugăm să faceți o evaluare, să menționați problemele și să vă pronunțați asupra viitorului relațiilor Republicii Moldova cu Rusia și Statele Unite ale Americii.

Marian Lupu (PCRM) spune că singura problemă, dar și cea mai mare, în relațiile cu Rusia, care continuă să fie partenerul strategic al Republicii Moldova, este conflictul transnistrean. Tot conflictul transnistrean face importantă și relația cu SUA, de rand cu programele de asistență financiară și logistică derulate de Washington în Republica Moldova.

Rusia rămâne a fi un partener strategic al Republicii Moldova, unul foarte important. Dimensiunea economică, dimensiunea energetică, exporturile, relațiile interumane rămân a fi pe agendă. Nu cred că avem probleme pe alte dimensiuni, cel puțin nu avem probleme majore, decât cea transnistreană. Aceasta a fost problema care a influențat inclusiv și embargoul vinurilor și de fapt, toate dificultățile de aici vin. În afară de acest subiect, dacă e să facem o apreciere a relațiilor actuale, cel puțin în 2007-2008, cred că în mare parte acestea s-au normalizat. Problema transnistreană rămâne a fi unica problemă.

Și aici eu susțin poziția președintelui Vladimir Voronin, că de Federația Rusă depinde, în cea mai mare măsură, posibilitatea soluționării problemei transnistrene. Nu putem să nu ținem cont de acest lucru, pe care motiv relațiile cu Rusia, în mod evident, trebuie să rămână în continuare în prim planul atenției în cadrul politicii noastre externe. Și acest lucru nu este unul ieșit din comun – chiar și la nivelul UE și a statelor membre este promovată o asemenea politică, iar Rusia este tratată ca partener strategic de dialog.

În ceea ce privește Statele Unite ale Americii, prezența americană poate să pară mai puțin activă în ultimul timp în Republica Moldova, dar nu este așa. În procesul preelectoral al alegerilor prezidențiale ale Statelor Unite s-a produs o concentrare a atenției politice pe acest fenomen foarte important, nu doar pentru Statele Unite, dar pentru întreaga lume, și poate că din acest motiv s-a creat impresia unei prezențe mai puțin active. În realitate, cred că nu este așa. După alegerile parlamentare din Republica Moldova, având deja depășită situația cu alegerile din Statele Unite, cu intrarea în funcție a noului președinte, a noii administrații, sunt absolut convins că intensitatea acestor relații se va manifesta la justa ei valoare.

Statele Unite ale Americii sunt un partener important, un partener strategic pe plan geopolitic. Din nou, interesul în contextul acestei colaborări derivă și din negocierile la subiectul reglementării problemei transnistrene, deoarece SUA, împreună cu UE, sunt observatori în formatul de negocieri. În altă ordine de idei, toate programele și pentru că există un șir de alte programe în afară de Millenium Challenge Account și vin cu resurse financiare importante, cu resurse importante logistice în suportul promovării unor reforme care au fost declarate reforme europene. Aceste programe vizează mai multe sectoare: și sectorul economic, și social, și combaterea corupției, și multe-multe alte aspecte și de infrastructură, drumuri și alte elemente. Motiv pentru care, inclusiv pe aceste direcții, relațiile noastre cu Statele Unite ale Americii trebuie să rămână absolut prioritare.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că pentru ca relațiile cu Rusia să fie în interesul național al Republicii Moldova, urmează să fie spuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor de la Moscova. Chișinăul are perspectivă în relațiile cu Rusia doar în cazul în care va fi asistat de partenerii occidentali. Isr rolul SUA pentru viitorul Republicii Moldova este determinant.

Faptul că în ultimii ani în relațiile cu Rusia s-a oscilat între dușmănie și prietenie până la moarte a condus la faptul că nu avem o poziție foarte clară față de Rusia. Pentru ca relațiile să fie în interesul național al Republicii Moldova, urmează să fie spuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor de la Moscova. Iar după ce vom spune acste adevăruri, va trebui să stabilim și niște relații pragmatice.

Dincolo de pomenirea trecutului, dincolo de frustrări, supărări etc., noi trebuie să reieșim dintr-o situație reală. Federația Rusă este un stat prea influent ca să ne permitem eșecuri sau gafe în activitatea noastră ce ține de politica externă și nu numai.

Pentru noi este important ca sub aspect economic relațiile să fie în favoarea Republicii Moldova. Să nu uităm că avem foarte mulți cetățeni care muncesc în Federația Rusă și trebuie să privim pragmatic, nu sentimental, și acest aspect. Sunt absolut sigur că în relațiile cu Federația Rusă noi avem perspectivă doar în cazul în care vom fi asistați puternic de partenerii noștri occidentali. Mă refer, în general, la Uniunea Europeană, dar și în particular la țările membre ale UE și Germania, Franța, țările puternice ale UE, și cu siguranță și la SUA. Prin asistența acestor state și coparticiparea în procesele ce vizează relațiile moldo-ruse Chișinăul ar avea mult mai multă perspectivă și mult mai multă substanță în discuțiile sale cu Moscova.

În ceea ce privește aparenta slăbire a prezenței americane în Republica Moldova, mai degrabă cred că este vorba despre o slabă eficiență și înțelegere a guvernanților de a atrage această prezență. Știți foarte bine că orice se poate impune cu forța, cu excepția binelui. Eu cred că urmează, după alegeri, să revedem exact aceste relații cu Washingtonul. Din punctul meu de vedere, rolul SUA pentru viitorul Republicii Moldova este determinant.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, crede că este greu de avut relații bazate pe respect reciproc și colegialitate cu Rusia, pentru că Moscova s-a considerat mereu una dintre marile puteri ale lumii și în relațiile cu țările mici nu respectă standardele. Dependența energetică totală de Rusia reduce și mai mult spațiul de manevră al Chișinăului. În ceea ce privește SUA, gestul generos de a face parte din Programul Provocările Mileniului este acordat Republicii Moldova doar pentru declarațiile proeuropene.

În ceea ce privește relațiile guvernării de la Chișinău cu Federația Rusă, aici cuvântul și-l spune apartenența din toate punctele de vedere la fostul sistem sovietic totalitar. Cu toții vin de acolo și și cei care astăzi se află la guvernare în Federația Rusă, și cei care astăzi se află la guvernare în Republica Moldova. Tot ceea ce s-a întâmplat între Chișinău și Moscova a avut loc ca urmare a acestor relații strânse dintre ei și practic a fost reflectată obediența guvernanților din Chișinău față de Kremlin, exact așa cum am avut această situație înainte de 1989.

Am considerat și în 2005 că declarațiile președintelui Voronin și ale Guvernului de schimbare a macazului și de reorientare spre Europa erau niște declarații oportuniste, doar pentru a putea încerca și utiliza în timpul campaniei electorale sloganul – Suntem în UE.

Astăzi nimeni nu-i mai crede pe comuniști, de aceea au decis să revină din nou la declarațiile inițiale, de consolidare a relațiilor cu Rusia. Din păcate, cu Federația Rusă nu am avut până în prezent o abordare strategică și de parteneriat corect. Noi nu am avut de fapt o agendă cu Federația Rusă, am acționat tot timpul în funcție de cum se comanda de la Moscova, dar nu în funcție de cum ar fi fost bine pentru Republica Moldova. Cu Moscova este destul de greu să ai relații bazate pe respect reciproc și colegialitate pentru că Rusia, fiind un stat mare, s-a considerat una dintre marile puteri ale lumii și în relațiile cu țările mici nu respectă standardele, inversează lucrurile, aplică șantajul și această atitudine complică lucrurile.

Totuși, în cazul în care și ca în Țările Baltice și există o strategie națională în ceea ce privește relația cu Federația Rusă, lucrurile pot fi schimbate. Ceea ce înseamnă că Republica Moldova ar trebui să rezolve, în primul rând, problema energetică prin demonopolizarea furnizorilor acestor servicii și ca urmare a rezolvării acestei situații să poată mai ușor discuta orice alte probleme cu Moscova. Atâta timp cât noi depindem din punct de vedere energetic sută la sută de Federația Rusă este practic imposibil să negociezi anumite lucruri în relația interstatală.

Se pare că autoritățile moldovene nu au dorit totuși această independență. Noi în continuare depindem de Rusia, fără să fi foat luate în considerare ofertele României sau alte soluții pentru a fi mai puțin dependenți de energia rusească. Cu Federația Rusă din start trebue stabilit un cadru strict și bazat pe corectitudine, pentru că orice pas greșit al Chișinăului poate fi întors împotriva noastră, la fel cum s-a întâmplat în Georgia.

În ceea ce privește relațiile cu SUA, autoritățile americane au oferit posibiltatea Republicii Moldova să facă parte din Programul Provocările Mileniului, ceea ce înseamnă o susținere financiară considerabilă, acordată Republicii Moldova doar pentru declarațiile proeuropene. Și acesta este un gest generos din partea SUA. Însă cred că SUA oferă, în același timp, posibilitatea UE să fie mai prezentă în Republica Moldova, pentru că Republica Moldova urmează să se integreze în UE și nu poate adera la SUA.

În ceea ce privește NATO, SUA nu pot trece peste Constituția Republicii Moldova, chiar dacă sunt convins că ar susține Chișinăul într-un demers de aderare la NATO dacă acesta ar exista. Dar poziția oficială, scrisă în Constituție, nu poate fi acum negată de SUA. Însă sunt convins că prin modalități corecte și discrete mai devreme sau mai târziu vom reuși să procedăm exact așa cum au procedat Polonia, Cehia, România, Bulgaria și celelalte state din fostul bloc de Est.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că Republica Moldova trebuie să-și restabilească bunele relații cu Rusia, de care vrea sau nu, depinde energetic și economic. Iar susținerea SUA este extrem de importantă inclusiv în ceea ce privește retragerea trupelor ruse din Republica Moldova.

Noi trebuie să restabilim relațiile noastre bune cu foștii parteneri de care, vrem sau nu, depindem și în plan energetic și ca piață de muncă pentru cetățenii moldoveni și am în vedere Rusia. Noi concurență cu marfa noastră în UE nu vom putea face prea degrabă, așa că trebuie să restabilim bunele relații cu Rusia.

Statele Unite ale Americii sunt un reper pentru noi și este foarte important să păstrăm bunele relații, să traducem în viață programele finanțate de SUA și programul Milenium și nu numai. SUA au o foarte mare influență asupra regimului comunist al lui Voronin din Republica Moldova. Și pentru viitor este foarte important ca un model al democrației să încercăm să implementăm în Republica Moldova modelul Statelor Unite.

SUA ne acordă foarte mult ajutor. Fără Statele Unite va fi foarte greu de retras trupele ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. În curând vor fi 10 ani de când a fost adoptată decizia de la Istanbul privind termenele de retragere a acestor trupe, dar probabil că în lipsa unul mecanism de impunere sau a unui mecanism de control din partea OSCE, sau a faptului că nimeni nu vrea să tensioneze relațiile cu Rusia din cauza Republicii Moldova, decizia nu a fost îndeplinită nici până în prezent.
Deaceea este foarte important ca și conducerea Republicii Moldova, și în formatul 5+2, în alte formate, dar și în dialog direct cu Rusia și țară de care depinde direct reglementarea conflictului trasnistrean și să găsim o formulă civilizată de soluționare a acestei probleme. Pentru că cel mai dramatic și mai tragic pentru Republica Moldova ar fi și să nu dea Dumnezeu și dacă teritoriul Republicii Moldova s-ar transforma într-un teren de reglare de conturi între marile puteri și NATO și Rusia.

Iurie Roscă, președintele PPCD, spune că Republica Moldova este practic în război geopolitic cu Federația Rusă și speră că noua administrație americană să fie mai ofensivă și mai prezentă în regiune și în Republica Moldova.

Republica Moldova se află în stare de război. Acest război este cu caracter non-militar. Noi ne aflăm în război geopolitic cu Federația Rusă. Război pe care trebuie să ni-l asumăm, pentru că noi suntem țară agresată și avem în față un stat agresor, care agresează în egală măsură și Ucraina, și Georgia, și Republica Moldova, și Țările Baltice, care deja sunt în NATO și suportă consecințele acestei inadecvări la noile realități politice și geopolitice pe care o manifestă clasa politică de la Moscova, care insistă pe linie expansionistă și imperială.

Prin urmare, în această conjunctură, PPCD, ca partid politic care a apărut din nevoia de a ne separa de Federația Rusă, nu putem să ne gândim altfel prezența în viața publică decât raportându-ne la acest factor de presiune, la acest factor care insistă să subordoneze Republica Moldova politicii externe a colosului de la Răsărit. De aici vine și comportamentul nostru, „sfidarea nornalității” și combinațiile electorale și post-electorale care surprind. Suntem în război. Și într-un război trebuie să învingi sau să reziști cu orice metodă. În cazul dat, ca partid politic, sarcina noastră este ca aceste metode să fie democratice.

Regretul meu profund este că o parte din politicienii de la Chișinău sunt subordonați intereselor imperiale rusești, iar o altă parte nu au această preocupare, cum nu a avut-o nici acum 20 de ani. Luați de exemplu tot șirul de foști komsomoliști și comuniști din perioada sovietică, sau pur și simplu pe actualii conducători de partide, care, deși au peste 40 de ani, nu au avut nicio atribuție la mișcarea de eliberare națională și la toată devenirea democratică a Republicii Moldova.

Retoricile mele sunt subordonate, ca și faptele, respinderii imperialismului rusesc. Este obsesia generației mele pe care trebuie să o transformăm în acțiuni pozitive pentru salvarea intereselor naționale ale țării. Tot ce am făcut în acești ani, inclusiv votul din 2005 dat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte au fost pentru respingerea imperialismului rusesc. Este un joc dacă vreți, este o manieră de a mențne cooperarea și comunicarea cu președintele Voronin și cu partidul majoritar.

Revin la ce am mai spus și atenție maximă la detalii! Din noiembrie 2003 Federația Rusă are o mare problemă cu Republica Moldova și nu-și poate legaliza prezența militară și nici măcar nu ne poate agresa militar pentru că avem Ucraina în mijloc. Aceasta este marea deosebire dintre noi și georgieni. Dar președintele Voronin, care păstrează retorici pozitive în raport cu Federația Rusă, nu semnează ceea ce i se cere. Putin, când a fost recent la Chișinău, a spus ce repetă diplomația rusească timp de 5 ani de zile invariabil și planul Kozak, planul Kozak, planul Kozak! „Trebuie să revenim la planul Kozak, regretabil că s-a răsturnat planul Kozak”.

Ce spunea planul Kozak? Legalizarea prezenței militare a Federației Ruse. De aici trebuie să dansăm, nu de la aproximări. Celelalte aspecte sunt secundare, pentru că dacă se legalizează prezența militară rusă și dacă este distrus sistemul constituțional, Republica Moldova devine pentru un termen istoric imprevizibil de lung anexă geopolitică a Federației Ruse. Asta este foarte grav. Iar șeful statului care se află în această situație trebuie să fie conștient că își asumă riscuri foarte mari și exact la fel cum își asumă riscuri președintele Georgiei sau președintele Ucrainei și atunci când spune „Nu” Federației Ruse. Nu numai costuri energetice, comerciale, dar și riscuri foarte personale.

Și pentru asta președintele Voronin merită să fie apreciat de către mine, care îl cunosc mai bine decât alții. Asta nu înseamnă că tot ce face el este perfect. Dar diferența dintre mine și un comentator politic este că eu trebuie să contribui la schimbările pozitive în societate, nu să le comentez. Deci noi suntem actori, nu comentatori.

Și când vă gândiți la 4 aprilie 2005 (când majoritatea comunistă susținută de mai multe partide de opoziție l-a votat pe Vladimir Voronin pentru al doilea mandat de președinte), trebuie să vă gândiți și la 22 iulie 2005 (când a fost adoptată Legea privind principiile de bază ale statutului special al raioanelor din stânga Nistrului). Această lege este absolut fundamentală pentru apărarea intereselor Republicii Moldova. Și anume, prevederea potrivit căreia procesul electoral democratic în Transnistria poate avea loc doar după încetarea stării de ocupație, după demiltarizarea care presupune retragerea armatei și dizolvarea trupelor. A fost un câștig extraordinar care a pus punct încercărilor, inclusiv din partea OSCE-ului, care propunea, prin gura demnitarilor internaționali afiliați rușilor, organizarea de alegeri în Transnistria până la reglementare pentru a aduce reprezentanții separatiștilor în Parlamentul de la Chișinău. Ca să ce? Ca să transforme țara asta într-o zonă de totală instabilitate? Deci a fost un câștig extraordinar pentru Republica Moldova.

Partidul Comunițtilor nu susține interesele Rusiei. Eu mă refer la liderul acestui partid, care înțelege că trebuie de cooperat cu Rusia, trebuie căutate soluții pozitive pentru rezolvarea problemelor economice, energetice, comerciale, dar nu trebuie neapărat subordonate interesele Republicii Moldova intereselor Federației Ruse. Și aceasta este diferența fundamentală care tebuie reținută.

În ceea ce privește SUA, Washingtonul a fost mai preocupat de alegerile din interiorul țării în ultima jumătate de an și de obicei întotdeauna cu o jumptate de an înainte și după alegeri politica externă a americanilor este mai puțin intensă. În general, proiectele mari pe care le dezvoltă SUA prin agențiile sau instituțiile sale specializate au continuat. Sperăm ca noua administrație să fie mai ofensivă și mai prezentă în regiune și în Republica Moldova. Îi așteptăm cu drag.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, spune că problema cea mai gravă din relațiile cu Rusia este conflictul transnistrean. În acelați timp, Chișinăul are nevoi de o diplomație care ar putea să sensibilizeze Washingtonul să repună Republica Moldova pe ordinea de zi.

În relațiile cu Federația Rusă există o singură problemă, dar foarte importantă și cea transnistreană, legată de prezența militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova. Toate celelalte probleme decurg din problema transnistreană, cum ar fi de exemplu privatizările în zona transnistreană, investițiile pe care le-au avut unele companii ruse sau persoane fizice în zonă.

Din păcate, va fi un dialog dificil, dar unul necesar. Pe parcursul ultimilor ani ne-am convins că fără a dialoga și cu Moscova – fără însă a ignora UE și SUA care au fost partenerii noștri de nădejde în procesul de negocieri pentru soluționarea conflictului transnistrean și găsirea unei soluții pentru problema respectivă va fi improbabilă.

Credem că în relația cu Federația Rusă accentul trebuie pus pe relații bilaterale. Dacă în ceea ce privește România spuneam că primează aspectul multilateral, pentru că vedem România ca parte a UE, în cazul Rusiei ar fi binevenită o abordare de bilaterală și Rusia, nu CSI-ul. Avem nevoie de o relație bilaterală cu Rusia, nu de includerea Republicii Moldova în structuri cum ar fi CSI sau Comunitatea Euroasiatică.

În ceea ce preivește relația cu SUA, atenția acordată de Washington în ultimul timp Republicii Moldova a scăzut simțitor, Când s-a produs alegerea noului președinte american am spus că guvernarea democrată atât de salutată de toată lumea aici la Chișinău va avea alte priorități decât zona Mării Negre și Europa de Sud-Est. Din păcate am avut dreptate și într-adevar administrația de la Washington și-a temperat zelul în zina Mării Negre, țări precum Ucraina, Republica Moldova și Georgia au trecut oarecum în umbră.

Sperăm ca aceste momente datorate în bună parte crizei economice și problemelor interne cu care se confruntată administrația americană să fie depășite cât mai curând. Pentru noi, America este un partener strategic. Pentru noi, America este un partener important și și din punct de vedere politico-militar, și din punct de vedere economic. Americanii au avut o prezență chiar mai sesizabilă decât europenii în ultimii ani în Republica Moldova și retragerea lor din zona Mării Negre ar însemna pentru noi un eșec, deci ne trebuie o diplomație care ar putea să sensibilizeze Washingtonul să repună Republica Moldova pe ordinea de zi. Acest lucru poate fi făcut doar în colaborare cu partenerii noștri din GUAM, pentru că noi suntem prea mici ca să facem acest exercițiu de sinestătător,

4. În contextul relațiilor cu Rusia, considerați necesară retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, ca o condiție pentru reglementarea transnistreană?

Marian Lupu (PCRM) spune că la nivelul guvernării astăzi există convingerea că retragerea trupelor rusești nu este neapărat o precondiție pentru soluționarea problemei transnistrene. Totuși, statutul de neutralitate a Republicii Moldova trebuie să fie unul nu doar de iure, dar și de facto.

Poziția pe care o împărtășesc poate să pară una ceva mai flexibilă, dar este o opinie comună la nivelul guvernării de astăzi. Eu nu aș califica retragerea trupelor rusești ca o precondiție pentru soluționarea problemei transnistrene.

Adică nu aș trata problema categoric și nu facem nici un pas, nu dezvoltăm nici un dialog, nu facem negocieri până nu se produce retragerea acestui contingent, fie și puțin numeros ca componență numerică, dar totuși prezent pe teritoriul regiunilor de est ale Republicii Moldova. Aceasta ar fi o precondiție din partea noastră și nu cred că o asemenea poziție ar fi logică și rațională.

Retragerea trupelor ruse ar trebui să fie însă un element indispensabil al pachetului pentru reglementarea transnistreană, al modelului de soluționare propriu-zis, și susțin idea retragerii trupelor ruse în contextul implementării acestui model. Și aici nu vreau să fac referință doar la un aspect deja mult discutat și bine cunoscut și deciziile OSCE la Istambul din 1999. Vreau să mă refer la o teză poate mult mai convingătoare și la statutul de neutralitate al Republicii Moldova, consfințit în Constituție.

S-a pledat foarte mult pentru acest statut și el constituie unul din elementele cheie în cadrul modelului pe care încercăm să-l discutăm pentru reglementarea transnistreană. Poziția mea este că statutul de neutralitate este un preț rezonabil pentru a fi plătit, din momentul în care el ar determina rezolvarea problemei reunificării teritoriale a țării. Și această poziție a conducerii țării și de asigurare a statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova, înseamnă implicit și faptul că acest statut trebuie să fie unul nu doar de iure, dar și de facto.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova este clar una din precondițiile de soluționare durablă a conflictului transnistrean.

Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, prezența căreia este ilegală, este una din precondițiile de soluționare a conflictului transnistrean. Mai mult, noi avem legea ce prevede principiile de bază pentru reglementare, care într-un punct distinct prevede retragerea armatei, democratizarea, decriminalizarea ca precondiții pentru reglementare și și aici vreau să subliniez și o reglementare durabilă a conflictului transnistrean.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că realitatea ultimilor 16 ani arată că trupele ruse nu se află în Transnistria pentru a păstra pacea, ci pentru a apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov.

Retragerea trupelor din regiunea transnistreană este o obligație a Moscovei asumată și la nivel internațional. Evident că retragerea militară ar trebui să fie o precondiție pentru reglementare, pentru că realitatea ultimilor 16 ani arată că acele trupe nu se află acolo pentru a păstra pacea, ci pentru a apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov. Sunt probe care arată foarte clar că anume aceata este misiunea acestei armate și atâta timp cât ea este scutul unui regim ilegal și nu apără echipibrul, înseamnă că nu putem avea încredere, rezultă că trebuie să vină altcineva pentru a putea menține acest echilibru și pentru a putea ajunge în cadrul negocierilor la o soluție.

Sunt convins că Federația Rusă nu dorește să schimbe situația actuală sau singura soluție acceptabilă pentru ea ar fi extinderea situației din regiunea transnistreană asupra întregii Republici Moldova. Altfel, dacă nu ar fi fost așa, ei ar fi retras trupele demult.

Iar aceste trupe oferă posibilitatea practic de a menține în incertitudine întreaga regiune, regiunea transnistreană, restul Republicii Moldova, cel puțin partea de Sud-Vest a Ucrainei, și reprezintă probabil o monedă de schimb în cazul în care nu s-ar ajunge la un consens într-o altă regiune a lumii. Federația Rusă încearcă să mențină acest conflict artificial pentru a-și putea negocia pozițiile pe celelalte continente.

Serafim Urechian, președintele AMN, susține că Moscova nu are un interes prea mare în Transnistria la nivelul politicii de stat și Chișinăul trebuie să dea o mână de ajutor Rusiei pentru a găsi o formulă de soluționare pe cale pașnică, poate chiar prietenească, a diferentului transnistrean.

Retragerea trupelor ruse ar trebui să fie una din prerogativele viitoarei guvernări. Dar aici trebuie de găsit căi pașnice, de negocieri, și nu de ambiții și provocări, pentru că Rusia este o forță mare și încercările copilărești ale unor state mici și să luăm chiar Georgia și ați văzut care a fost rezultatul. Și nici pentru Georgia, cu atât mai mult pentru Moldova, SUA și nici UE nu vor risca bunele relații cu Moscova.

Cu atât mai mult că se poate de găcit un numitor comun cu Rusia, pentru că Moscova nu are prea mare interes în Transnistria la nivelul politicii de stat și poate doar la nivelul unor anumite cercuri politice în planul businesului. Rusia are probleme sale în plan intern, mai ales în condițiile crizei mondiale. Nu prea le este lor a Transnistria. Iată de ce trebuie dată o mână de ajutor Rusiei și de a găsi o formulă de soluționare pe cale pașnică, poate chiar prietenească, a diferentului, și de venit cu garanții că oamenii care dețin cetățeni rusă nu vor fi asupriți, nu vor fi intimidați.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședintele PDM, spune că fără retragerea trupelor ruse soluționarea diferendului transnistrean va fi ți imposibilă și improbabilă.

Fără retragerea trupelor ruse de pe teritoriul de est al Republicii Moldova soluționarea diferendului transnistrean va fi ți imposibilă și improbabilă. Este o condiție politică acceptabilă atât pentru cei care consideră că pe viitor Republica Moldova trebuie să fie un stat neutru, cât și pentru cei care consideră să Republica Moldova trebuie să fie parte a unei alianțe militar-politice occidentale. Credem că viitoarea guvernare, oricare ar fi ea, ar trebui să păstreze în continuare ca prioritate și relația cu Rusia, dar relația cu structrile internaționale să mențină permanent în vizor problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul național al Republicii Moldova.

5. Și ca să ne referim și la relațiile cu Uniunea Europeană, vă rugăm să vă expuneți opinia pe marginea ofertei făcute de Bruxelles vecinilor săi de la Răsărit prin Parteneriatul Estic.

Marian Lupu (PCRM) salută ideile și prioritățile delarate de Parteneriatul Estic, în special cele ce țin de cooperarea economică și liberalizarea regimului de vize. Totuși, îngrijorarea este ca acest cadru să nu reprezinte în ultimă instanță o frână la o anumită etapă de avansare a relațiilor politice și juridice ale Chișinăului cu UE, spune Marian Lupu.

Parteneriatul Estic este o abordare care vine să structurizeze mai bine, mai detaliat relațiile în contextul Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene, care acoperă regiuni neomogene. Politica Europeană de Vecinătate include și Magreb, și nordul Africii, și Autonomia Palestiniană, Israel, dar și țările Europei de Est și Europei de Sud.

Din momentul în care, la inițiativa Franței, a fost constituită Uniunea Mediteraneană, care a stabilit un cadru mult mai detaliat al relațiilor UE cu țările din bazinul Mării Mediterane, a fost logică și constituirea Parteneriatului Estic, care să vine cu un concept mult mai bine structurat în adresa statelor din Estul Europei, care și ele sunt incluse în Politica Europeană de Vecinătate.

Sunt salutabile ideile și prioritățile declarate în contextul acestui Parteneriat în ceea ce privește dezvoltarea cadrului comercial. Noi presupunem că la o primă etapă este vorba despre dorința de a ajunge la un acord de liber schimb asimetric. Printre priorități este și facilitarea regimului de vize, iar noi sperăm foarte mult să ajungem, ca obiectiv final, la liberalizarea deplină a acestui regim. Este vorba de asemenea despre un cadru de asistență tehnica și asistență financiară cu importante elemente de investiții. Și aici sper foarte mult că acest cadru va cunoaște cele mai bune practici de succes care au fost aplicate pentru fostele state candidate la aderare, în domenii ca agricultura, proiecte și programe de dezvoltare a infrastructurii terestre și multe altele.

Discuțiile pe marginea Parteneriatului Estic au fost lansate în decembrie 2008 concomitent în cadrul țărilor cărora le-a fost făcută această ofertă și să nu uităm că aceste discuții sunt abia la început. Țările cărora le-a fost propus acest parteneriat sunt în proces de chibzuință, de gândire, fac analize ample a celor propuse de UE, motiv pentru care cred că la moment nu avem un concept care să-și fi găsit forma finală, cu toate elementele de structură pe care le va implica.

În mod evident, la Chișinău există unele întrebări pe marginea conținutului Parteneriatului Estic. Acestea țin în primul rând de faptul că țările incluse la etapa actuală în acestă inițiativă sunt neomogene. Regăsim aici și Belarus, care se găsește într-o relație absolut particulară cu aceeași Federație Rusă, cu care discută crearea unei uniuni interstatale, pe de altă parte, avem și țările din Caucaz, unele dintre care nu și-au determinat ca fiind prioritar vectorul de integrare în UE.

Și atunci, interesul Republicii Moldova este de a avea toate asigurările și toate garanțiile că dincolo de această abordare în grup, de abordarea regională, va fi foarte bine pronunțată și o abordare diferențiată pentru fiecare țară în parte, în funcție de progresul pe care îl va înregistra aceasta, de contextul reformelor interne, al reformelor europene. Și îngrijorarea este ca acest cadru să nu reprezinte în ultimă instanță o frână la o anumită etapă de avansare a relațiilor politice și juridice cu UE. Mai ales că pentru Republica Moldova se prefigurează un nou aranjament juridic cu UE, pentru negocierea căruia suntem în așteptarea mandatului din partea autorităților europene.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că Republica Moldova ar trebui să accepte Parteneriatul Estic ca bază pentru negocierile ulterioare de apropiere de UE.

Aș face o paralelă în cazul Parteneriatului Estic cu oferta privind semnarea Convenției de mic trafic la frontieră. Poziția Chișinăului a fost că își dorește libera circulație pentru toți cetățenii și astfel a rămas ca un milion de cetățeni să nu poată circula în România în baza unui permis special.

Avem o paralelă perfectă cu această situație și în cazul reacției la oferta Bruxelles-ului privind Parteneriatul Estic. Sigur, noi ne-am fi dorit mult mai mult – vorbim foarte mult despre statutul de țară-membru asociat, dar deocamdată nu noi decidem, aceste lucruri țin de voința celor de la Bruxelles.

Republica Moldova, dacă s-ar fi implicat sincer în proiectul Parteneriatului Estic, ar obține foarte multe avantaje pentru cetățeni în primă instanță și care i-ar oferi o perspectivă foarte clară de viitor. Consider că în cadrul acestei oferte urmează să avem mai multe negocieri, să încercăm să obținem cât mai mult ca beneficii, dar ea trebuie să fie luată ca bază, mai ales că există disponibilitatea respectivă la Bruxelles.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că Parteneriatul Estic este o modalitate a UE de a sugera discret să fie îndeplinite obligațiile asumate anterior de statele vizate pentru a putea ajunge într-o etapă mai avansată.

Având în vedere că noi nu am respectat Planul de Acțiuni Republica Moldova-UE, astăzi guvernul de la Chișinău nu este în măsură să ceară un alt document de principiu care ar stabili relațiile oficiale dintre Republica Moldova și UE. Trebuie să-ți îndeplinești obligațiile pe care le-ai asumat și apoi să pretinzi la altceva, mai ales că Planul de Acțiuni reprezenta obligațiile pe care și le-a asumat anterior Republica Moldova în fața Consiliului Europei și care nu au fost executate. S-a mai dat încă o șansă Republicii Moldova să-și îndeplinească obligațiile, însă aceasta a fost ratată și atunci UE nu are niciun motiv să mai încheie încă un parteneriat cu Chișinul. Și dacă totuși Bruxelles-ul va face totuși acest lucru, o va face doar pentru a încuraja populația Republicii Moldova, nu guvernul, să-și mențină orientarea proeuropeană.

UE este în căutarea unor soluții de mai mare claritate față de situația anterioară. Planului de Acțiuni ar fi trebui să-i urmeze cererea de aderare, statul de asociat. În condițile în care statele în cauză, inclusiv Republica Moldova, nu sunt gata pentru a depune cererea de aderare și, respectiv, de a obține statutul de stat asociat, UE încearcă să găsească alte soluții care să ofere cel puțin o situație clară pentru ziua de azi.

Este greșit să așteptăm de la UE să ne rezolve problema noastră de formare a capacității necesare în vederea depunerii cererii de aderare. UE poate numai să aștepte într-o asemenea situație. Noi suntem cei care trebuie să acționeze, noi suntem cei care trebuie să respectăm drepturile omului, să arătăm că avem o economie funcțională de piață, respectiv, suntem compatibili cu standerdele UE și și atucni să depunem și o cerere de aderare.

În condițile în care noi nu facem acest lucru, UE nu este jandarmul Europei să spună: voi nu ați făcut, gata, nu vă putem ajuta cu integrarea. UE este mai discretă, vine cu o altă soluție care să împace cumva spiritele pe moment și sugerează discret să fie îndeplinite obligațiile asumate anterior pentru a putea ajunge într-o etapă mai avansată.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că fără Parteneriatul Estic nu se va putea vorbi despre integrare europeană pe viitor.

Reacția autorităților moldovene la oferta Bruxelles-ului privind Parteneriatul Estic a demonstrat că integrarea europenă pentru comuniști nu este decât retorică. Parteneriatul Estic este foarte important pentru noi, pentru că, neavând un cadru de cooperare cu UE, nu putem vorbi despre integrarea europeană pe viitor. Trebuie să fim corecți, să promovăm reforme, să avem nivelul de trai corespunzător… Nu poți să vii într-o familie străină cu regulile tale de acasă.

Iurie Roșca, președintele PPCD, spune că pauza de gândire a diplomației moldovene poate fi pe deplin justificată, pentru că nu este foarte clar care este avantajul pentru Republica Moldova a participării la Parteneriatul Estic.

Chișinăul face probabil o pauză de gândire, pentru că Parteneriatul Estic s-a extins până la Armenia și eu cred că pauza de gândire a diplomației moldovenești poate fi chiar justificată. Ce am avea de câștigat, de fapt? Sau ăsta este un fel de trântire elegantă a ușii în nas? Un fel de a spune Măi băieți, voi nu veți fi niciodată membri ai UE, ia mulțumiți-vă voi cu statutul Armeniei!”. Deci un fel de recunoaștere a calității de vecin cu care se poate face comerț din când în când. Noi încă nu am înțeles în profunzime, dincolo de retoricile pozitive și șlefuite din discursurile europenilor, ce înseamnă acest Parteneriat Estic.

Da, este o ofertă generoasă, noi trebuie să fim recunoscători euroenilor ca unor extratereștri pentru faptul că ne-au observat, să batem mătănii și să le mulțumim că ne-au observat… Să încetăm treaba asta! Noi trebuie să discutăm foarte serios și ce avem de câștigat, ce au ei de câștigat. NU este adevărat că o țară săracă, antidemocratică, plină de rețele criminale, îi este indiferentă Uniunii Europene. UE are interesul direct de dezvoltare a democrației, a economiei prospere și a unei societăți transparente și funcționale în Republica Moldova. De ce? Pentru că s-a săturat de emigranții ilegali din Republica Moldova. Nu vor să sărim gardul? Să ne ajute să ne reformăm și în definitiv să ne integreze oficial, că dacă nu ne vom integra oficial, toți vom sări gardul și vom fi acolo.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, este de părere că Parteneriatul Estic pentru Republica Moldova este mai degrabă un eșec decât un succes diplomatic.

Parteneriatul Estic pentru Republica Moldova este mai degrabă un eșec decât un succes diplomatic. Fără îndoială că noi ne-am fi dorit ca în acest moment să fim alături de țările din Balcanii de Vest. Și faptul că nu suntem tratați ca Macedonia și Bosnia Herțegovina și țări care nu au neapărat o prestație mai bună din punct de vedere economic sau în ceea ce privește standardele de dezvoltare a democrației și ci plasați împreună cu țări ca Azerbadjanul sau alte state din spațiul ex-sovietic denotă faptul că diplomația de la Chișinău nu a fost suficient de eficace în dialogul cu Bruxelles-ul.

E adevărat că nu este o modalitate de a închide ușa în nas Republicii Moldova, dar mai mulți oficiali europeni au anunțat că după țările din Balcanii de Vest și Turcia nu întrezăresc în viitorul apropiat noi valuri de aderare. Noi sperăm că politica europeană se va schimba, că va fi depășită și criza politică, și cea economică. Dar este foarte important și ceea ce facem noi în țară.

6. Care ar trebui să fie mandatul Republicii Moldova la negocierile pentru viitorul acord cu UE?

Marian Lupu (PCRM) spune că negociatorii moldoveni vor trebui să pună accentul în mod prioritar pe facilitarea regimului de vize și liberalizarea schimburilor comerciale prin negocierea unui acord asimetric de liber schimb cu UE.

Documentul urmează să fie un acord atotcuprinzător, cu foarte multe detalii, și, conform unei formule clasice, poziția Republicii Moldova va trebui să fie una de obținere a unor efecte și rezultate maxime. În mod evident, Republica Moldova nu este pe poziția de a solicita în momentul încheierii acestui acord, negocierile asupra cărora ar putea dura de la 1 an la 3 ani, un statut de țară membră a UE sau statutul de candidat pentru aderare.

S-a discutat foarte mult care ar trebui să fie titlul acestui acord. Eu ziceam, și continui să fiu pe această poziție, că mai mult contează conținutul concret al viitorului acord decât titulatura acestuia și nu exclud că s-ar putea să se ajungă la un așa-numit acord de asociere, dar dincolo de această denumire negociatorii vor trebui să pună accentul pe facilitarea regimului de vize, aspect foarte important pentru noi. S-ar putea chiar ca să se ajungă la formula ca deodată, la momentul semnării acestui acord, să intre în vigoare o liberalizare substanțială a regimului de vize. Sau cel puțin, ca poziție minimă, ar fi ca această liberalizare să nu fie una de perspectivă prea lungă.

Un alt aspect important pentru noi este și liberalizarea schimburilor comerciale prin negocierea unui acord asimetric de liber schimb. Un asemenea regim va face ca țara să devină mai atrăgătoare pentru investițiile din zona cu care este semnat un asemenea acord. În cazul dat ne referim la investițiile europene ale statelor membre ale UE și acest acord trebuie să contribuie la formarea cadrului legal și a condițiilor favorabile pentru plasarea de investiții aici, în Republica Moldova.

Aspectul vizelor și a comerțului sunt dintre cele mai prioritare. Sunt și alte subiecte care vizează și colaborarea industrială, intersectorială, umanitară, în domeniul educației, care ar urma să fie incluse în documentul ce va fi negociat cu UE.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că noul document ar trebui să etapizeze clar până la momentul aderării cele patru valori spre care tinde Republica Moldova și libera circulație a cetățenilor, mărfurilor, capitalului și a serviciilor.

În urma negocierilor Chișinăul ar trebui să obțină lucrul cel mai important: un angajament ferm din partea UE vis-a-vie de perspectiva aderării și o eventuală etapizare a acestui proces. Este important să avem etapizate clar, până la punctul final și cel de aderare, cele patru valori spre care tindem și libera circulație a cetățenilor, mărfurilor, capitalului și a serviciilor.

În mare parte reformele la care ne obligăm în raport cu UE țin de democratizarea societății. Însă, pe de altă parte, cetățeanul de rând vrea să vadă rezultate și efecte concrete de pe urma apropierii de UE. Prea mult am discutat în Republica Moldova despre Europa, despre faptul cât de bine va fi în Europa. Și este important să vedem care sunt perspectivele și când avem șansa să ajungem acolo.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că cel mai important lucru ar fi ca Chișinăul să determine UE să nu se grăbească să ia o decizie irevocabilă în ceea ce privește Republica Moldova, pentru că oprirea procesului de extindere a UE ar lăsa Republica Moldova în afara spațiului european.

UE ne-a oferit și până în prezent un cadru generos, întrucât noi avem posibilitatea să exportăm și la Est și la Vest fără taxe în virtutea unui sprijin necondiționat acordat Republicii Moldova. Practic la negocierile următoare ar trebui să fie demonstrată seriozitatea guvernului în vederea respectării angajamentelor asumate. Ar fi bine ca UE să nu să se grăbească să ia o decizie irevocabilă în ceea ce privește viitorul Republicii Moldova, pentru că o decizie ce ar opri procesul de extindere ar anula perspectivele europene și cele de democratizare ale Republicii Moldova.

De asemenea, ar trebui solicitată o implicare mai mare, o poziție mult mai activă a Delegației Comisiei Europene la Chișinău, care să permită dinamizarea procesului de accesare a fondurilor, nu doar pentru guvern, dar și pentru administrațiile locale. De asemenea, care ar presupune o avizare în regim operativ a tot ceea ce înseamnă legi noi votate de Parlamentul Republicii Moldova și o relație permanentă oficială între Delegația Comisiei Europene și instituțiile statale din Republica Moldova pentru ca în acest mod aquis-ul comunitar să-și facă loc, să fie din ce în ce mai prezent în viața noastră cotidiană.

Serafim Urechian, președintele AMN, crede că noul acord politic cu Bruxelles-ul va fi practic o continuare a Planului de Acțiuni UE-Republica Moldova, cu mici modificări și adaptări, iar Chișinăul trebuie să depună efort pentru a elimina restanțele pe care le are la îndeplinirea acestui document.

Republica Moldova nu este în situația de a demonstra ambiții. Imaginea noastră este destul de șubredă, avem restanțe la primul acord, deaceea trebuie să fim cooperanți, flexibili, dar bineînțeles să nu cedăm din interesele naționale ale Republicii Moldova. Nu trebuie să mizăm doar pe faptul că venim în UE, trebuie să ne apărăm interesele noastră, dar într-o măsură reală și să ne arătăm foarte interesați de acest proces.

Știu doar ce trebuie să facem pentru a face mai atractivă Republica Moldova. Reformele asumate trebuie făcute și și știm cu toții care sunt restanțele și disfuncționalitățile Chișinăului la acest capitol. Și doar după ce vom elimina toate aceste restanțe fundamentale vom putea să fim mai insistenți și să batem cu pumnul în masă și să cerem și noi concesii sau privilegii sau un grad mai avansat de comunicare și cooperare cu UE. Atâta timp cât suntem restanțieri la capitolul instituții democratice și reforme, nu cred că avem prea mult drept moral ca să batem cu pumnul în masă.

Deci să sperăm că noul acord va fi practic o continuare a Planului de Acțiuni UE-Republica Moldova, cu mici modificări și adaptări, iar între timp următoarea legislatură să dea Dumenzeu ca în patru ani să depășească chiar toate restanțele principale și să nu mai avem teme de discuție și controverse la acest capitol și să nu mai avem imaginea unei democrații în tranziție care și-a făcut doar parțial tema de acasă.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședintele PDM, spune că printre momente care ar trebui neapărat solicitate Uniunii Europene sunt liberalizarea circulației și încheierea unui acord de liber schimb cu UE.

Sunt câteva momente care ar trebui neapărat solicitate și circulația liberă, sau mai bine zis liberalizarea circulației. La moment Republica Moldova este pe o listă neagră și suntem țara europeană cel mai prost tratată din punct de vedere al regulilor de trecere a frontierei cu țările membre ale UE, chiar mai prost decât Federația Rusă sau Ucraina. Sunt extrem de importante și aspectele de natură economică și succesul nostru în discuțiile cu UE privind încheierea unui acord de liber schimb ar trebui neapărat inclus în acest document. Aceste două aspecte vizează la modul cel mai direct interesele celei mai mari părți a cetățenilor țării noastre.

7. Ce ar trebui să facă Chișinăul pentru a accelera procesul de integrare europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că viteza de mișcare a Chișinăului în direcția Uniunii Europene depinde de viteza și calitatea implementării reformelor în Republica Moldova dar și de imaginea și prezența pe agenda dezbaterilor europene.

Integrarea europeană în mare măsură se prezintă a fi ca materie de politică internă. Acest lucru înseamnă ajustări la nivel de legislație, dar și la nivel de sisteme funcționale. Deci, integrarea europeană este de fapt implementarea acestei legislații, a standardelor, a exigențelor plecând de la macro-nivel și politic, democratic, economic, social și și ajungând la un nivel foarte tehnic și standarde și exigențe tehnice pentru mărfuri, produse, servicii. Viteza de mișcare a noastră în direcția Uniunii Europene depinde, într-adevăr, foarte mult de viteza și calitatea implementării acestor reforme în Republica Moldova.

În plus, mai există și alt aspect și cel de imagine a Republicii Moldova. Și aici trebuie să lucrăm mult mai bine, căci, cu regret, Republica Moldova se asociază mai mult cu viciile noastre, cu problemele noastre, decât cu virtuțile noastre. Și atunci, este un element pe care trebuie să pedalăm foarte mult. Cred că se cer aici niște eforturi instituționale suplimentare, pentru a prezenta Republica Moldova așa cum este, să fie cunoscută, să fie prezentă pe agenda dezbaterilor europene. Cred că este un al doilea element care ar contribui la accelerarea procesului de integrare europeană.

M-am referit la aceste două lucruri pe care le putem influența, fiindcă sunt și lucruri care nu țin de noi și procesele interne europene, transformările în formatul Europei 27, care, în mod evident, nu poate să funcționeze pe baza acelorași mecanisme care au fost eficiente pentru Europa acelor 15. Ceea ce depinde de noi sunt reformele europene dezvoltate aici, în Republica Moldova.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune, scurt, că pentru a accelera integrarea sa europeană Republica Moldova trebuie să-și onoreze toate obligațiile.

Puterea de la Chișinău trebuie să-și îndeplinească toate angajamentele asumate. Și acet lucru ar fi posibil dacă am avea o guvernare responsabilă, nu una cinică, care declară una și face cu totul altceva.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că printre factorii care ar determina accelerarea integrării europene a Republicii Moldova sunt respectarea standardelor democratice, apropierea de România și deschiderea economică a Republicii Moldova către Occident.

Aș începe de la democrație, de la respectarea standardelor democratice. Pentru asta nu este nevoie de bani, pentru asta este nevoie doar de voință. Pentru că nu ai nevoie de bani ca să nu intervii în actvitatea presei, în activitatea justiției etc. Pentru asta ai nevoie doar de corectitudine și trebuie să te abții. Atât. Să fii corect, să nu abuzezi de mandatul pe care îl primești din partea cetățenilor.

Apoi ar putea fi stabilite relații mai strânse cu România. PL se pronunță pentru simplificarea procedurii de obținere a cetățeniei României pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru ca astfel cei care au dreptul la cetățenie să o poată primi și să poată beneficia din plin de drepturile unui cetățean european, chiar dacă se vor afla pe teritoriul Republicii Moldova. Asta ar cataliza procesul de integrare, de apropiere a Republicii Moldova de UE.
Ar mai fi măsurile economice care ar permite deschiderea Republicii Moldova către Occident și atragerea investițiilor străine, în condițiile în care avem forță de muncă ieftină, o mulțime de lucruri complet neexplorate și neutilizate în economie. Acest lucru ne-ar permite să ne dezvoltăm, să cerem statut de stat asociat și cred că l-am putea obține pe timpul mandatului 2009-2013, dacă puterea va fi preluată de partidele democratice la alegerile parlamentare din primăvara.

Serafim Urechian, președintele AMN, este de părere că atitudinea structurilor europene se va schimba când Chișinăul va da dovadă de seriozitate și corectitudine în relațiile cu UE.

Chișinăul ar trebui să nu speculeze, să fie corect, să se aprecieze care sunt prerogativele concrete în cursul extern, și atunci se va schimba și atitudinea structurilor europene. Europenii în fiecare zi pot rămâne șocați de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Atunci când cei 12 ambasadori europeni vin cu o declarație privind nedreptățile ce se întâmplă în țară și sunt criticați de procurorul republicii că nu s-au consultat cu el, sau de premierul Greceanâi că nu a fost consultată cu guvernarea această declarație, eu cred că este o situația ieșită din comun și acest lucru vorbește despre nivelul de pregătire a acestor cadre, ele de fapt ne dau țara de rușine. Cred că este o premieră mondială când un procuror sau un prim ministru cere ambasadelor europene să-și coordoneze declarațiile cu puterea. Iată de și la acest capitol trebuie să promovăm oameni pregătiți, nu pe cei din echipa-trib a lui Voronin.

Oleg Serebrian, prin-vicepreședinte al PDM, spune că Republica Moldova are nevoie, pentru a accelera integrarea sa europeană, de o prezență diplomatică mai solidă și mai eficientă în principalele capitale ale UE și Paris, Berlin, Londra, dar și de un demers mai clar pro-european.

În primul rând cred că este nevoie de o diplomație mai eficientă în principalele capitale ale UE și Paris, Berlin, Londra. Avem nevoie de misiuni diplomatice care să nu fie discrete sau aproape secretizate, dar și de un Minister de Externe cu o optică mai clară și de un demers mai clar pro-european, pentru că noi avem deocamdată un discurs foarte ambiguu de politică externă și pe de o parte cerem tranșant aderarea la UE, pe de altă parte nu întotdeauna avem poziții euroconforme în planul politicii externe, nu întotdeauna ne solidarizăm în instituțiile intenaționale cu țările membre ale UE sau avem poziții identice atunci când vorbim de politică internațională cu statele membre ale UE. Dacă vorbim de un parteneriat și de o apropiere de UE ar trebui să ne comportăm respectiv și în plan internațional ca să căpătăm credibilitate.

Este vorba, de asemenea, de procesul de reforme din Republica Moldova și reforme structurale, de o îmbunătățire a climatului economic, înlăturarea birocrației, a corupției. Credem că avem cele mai multe lucruri de facut anume în plan intern. Nu atât agenda noastră de politică externă primează în prioritățile Bruxelles-ului, cât anume acea de politică internă.

8. Cât de necesară vedeți cooperarea cu NATO în contextul integrării europene?

Marian Lupu (PCRM) crede că Republica Moldova are un nivel suficient de cooperare cu NATO pe linia Parteneriatului pentru Pace.

Eu cred că noi avem un nivel bun de cooperare cu NATO, pe linia Parteneriatului pentru Pace. Este un program interesant și benefic și are foarte multe conotații dincolo de cele cu caracter politic. În cadrul acestui program, pe lângă asistența tehnică care este acordată, se produc realizări inclusiv în contextul schimbărilor structurale a forțelor armate, a sistemului de securitate. Mai sunt însă și multe alte sectoare care beneficiază de pe urma acestui program. Un exemplu este domeniul ecologic și NATO a acordat Republicii Moldova asistență financiară foarte importantă pentru scoaterea din țară și neutralizarea pesticidelor și altor componente chimice. Este motivul pentru care au cred că noi avem un nivel suficient de sporit și suficient de cooperare a Republica Moldova și NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că aderarea Republicii Moldova la cea mai mare organizație de securitate pe plan mondial ar însemna garantarea fundamentului necesar pentru implementarea procesului complex de integrare europeană.

Aderarea la NATO ar accelera integrarea europeană. Este un punct de vedere pe care ni-l asumăm noi, cei din Partidul Liberal Democrat din Moldova. Sepculațiile precum că neutralitatea ar oferi perspective mai mari Republicii Moldova pentru reglementarea conflictului transnistrean și ar garanta obținerea mai multor beneficii sunt unele false. Republiuca Moldova, dincolo de problemele pe care le are, mai are și una mare ce ține de securitate. Situația din Caucaz și nu numai a arătat că doar odată fiind integrat într-un sistem de securitate puternic poți să-ți creezi, să lansezi proiecte și să le realizezi. Vorbesc despre proiecte mari. Or, la ora actuală, cea mai puternică construcție la nivel mondial, în primul rând la capitolul securitate, este Alianța Nord-Atlantică. Pentru Republica Moldova, având în vedere poziționarea geografică și problemele cu care se confruntă, trecutul și prezentul, o relație strânsă și să nu vorbim de aderare și cu acestă organizație ar însemna mult mai mult decât pare la prima vedere. De fapt, înseamnă fundamentul necesar pentru a implementa procesul complicat de integrare europeană.

Dorin Chirtoacă, vice-președintele PL, spune că formațiunea sa sprijină categoric aderarea Republicii Moldova atât la UE, cât și la NATO, inclusiv ca soluție pentru conflictul transnistrean. Aderarea la NATO ar fi un semnal clar pentru investitorii occidentali să vină în Republica Moldova, iar dezvoltarea economică a malului drept al Nistrului va duce la implozia regimului separatist de la Tiraspol.

Suntem, evident pentru integrarea în NATO și UE. Și nu doar prin asumarea acestor obictive în programul și acțiunile noastre. Aceasta reprezintă ținta noastră finală și de a fi europeni alături ce celelalte națiuni europene.

Cum poate fi realizat acest lucru? Este adevărat că și conflictul transnistrean este o piedică, dar toate pornesc, totuși, de la democrația internă. În cazul în care vom respecta obligațiile noastre asumate ca membri ai Consiliului Europei și în Planul de Acțiuni Republica Moldova-UE și obligații de a respecta la standarde minime europene libertatea presei, libertatea de exprimare, funcționarea instituțiiilor democratice, independența justiției, autonomia locală și atunci avem toate șansele să fim într-o relație de pareteneriat serioasă cu instituțiile europene, atât cu UE, cât și cu Consiliul European și cu NATO, în vederea elaborării și aprobării unei foi de parcurs de apropiere și integrare a Republicii Moldova în aceste structuri.

Ceea ce ne putem propune ca obiectiv realist este dobândirea de către Republica Moldova a statutului de membru asociat al UE în perioada 2009-2013. Obiectivul de integrare europeană în condițile în care există deja alte norme în cadrul UE pentru extindere, anume necesitatea organizării referendumului la nivel național, ar reprezenta un obiectiv care depășește pârghiile și posibilitățile UE și ale Republicii Moldova, motiv pentru care ar trebui să ne asumăm ceva real atât pentru noi, cât și pentru UE.

Și oricum, în termen de patru ani de zile, fără dobâdirea statutului de stat asociat, obiectivul de aderare la UE nici nu poate fi luat în discuție. Pentru a avea succes în demersurile noastre de aderare la UE, evident că ar trebui să avem o poziție clară în ceea ce privește aderarea la NATO. Aici există rumori precum că problema transnistreană nerezolvată ar pune piedici Republicii Moldova în ceea ce privește renunțarea la neutralitate și solicitarea de aderare la Alianța Nord-Atlantică. Însă, în cazul în care această decizie de principiu de a adera la NATO este luată în paralel cu o serie de măsuri economice, care ar asana economia noastră și ar permite atragerea investițiilor, situația economică care urmează să fie mai bună ar treansforma Republica Moldova într-o atracție, inclusiv pentru cetățenii din stânga Nistrului. Pentru că eu cred că în cazul Republicii Moldova asumarea la nivel politic a dezideratului de a adera la NATO ar însemna un mesaj foarte clar pentru investitorii străini de a putea veni în Republica Moldova, de a putea investi. Și astfel avem o șansă mai mare de a soluționa conflictul transnistrean înainte să accedem propriu-zis la structurile europene. Oricum, soluția pentru Transnistria aceasta este și de a dezvolta economic Republica Moldova și de a obține astfel o implozie a regimului ilegal de la Tiraspol, urmând ca după aceea să fie asumate alte obiective de nivel mai înalt.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că, din contra, eventuala aderare a Republicii Moldova la NATO ar torpila reglementarea transnistreană, motiv pentru care în acest subiect trebuie să se țină cont de Constituția moldoveană, care prevede statutul de neutralitate.

Republica Moldova cooperează și în prezent cu NATO, însă în ceea ce privește integrarea în NATO cred că trebuie să ținem cont de Constituția Republicii Moldova și de faptul că doar aproximativ 20 la sută din populație ar accepta integrarea Republicii Moldova în NATO. Trebuie ținut cont nu în ultimul rând și de situația geopolitică din regiune. Dacă vrem o reintegrare a Republicii Moldova și o soluționare a conflictului transnistrean, înseamnă că această problemă trebuie să fie pe planul doi. Iar pe primul plan să punem retragerea trupelor străine și reintegrarea țării. Mai târziu, dacă va fi necesitate și poporul va dori, asta va fi altă treabă, dar eu văd că în Elveția nu se întâmplă nimic, în alte țări nordice nemembre NATO tot nu se întâmplă nimic. Trebuie să înțelegem foarte bine că discuțiile despre NATO în situația actuală prejudiciază procesul de reîntregire a țării și trebuie să ținem cont de acest lucru.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, spune că relația cu NATO nu este o prioritate în ochii UE.

Cooperarea cu NATO nu este un lucru solicitat expres de UE. Sunt țări membre ale UE care nu fac parte din NATO, inclusiv în valul de aderare din 2004 Cipru și Malta au aderat fără a fi membri ai NATO. Mai mult decât atât, UE în ultima perioadă încearcă constituirea unei structuri proprii de apărare pan-europene. De aici nu decurge că relația cu NATO ar fi o prioritate în ochii UE. Una nu împiedică cealaltă și agenda NATO și agenda UE sunt totuși agende diferite, deși la Chișinău multă lume le confundă.

9. În ceea ce privește cooperarea regională, la ce inițiative Republica Moldova ar trebui să participe pentru a accelera sa integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că Republica Moldova este prezentă în toate structurile regionale importante, ceea ce este un lucru bun. Pentru perspectiva imediată, Chișinăul ar mai urma să-și intensifice prezența la ceea ce se numește Tratatul Comunității Energetice în Europa de Sud-Est.

Republica Moldova participă la toate inițiativele regionale care sunt conexe problematicii europene. Mă refer aici la Inițiativa Central-Europeană, la CEFTA în noul său format, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (de altfel suntem unica țară din cadrul Politicii Europene de Vecinătate care face parte la acest proces), Procesul de Cooperare în Bazinul Mării Negre. Deci, suntem prezenți în toate structurile regionale importante. Nu cred că am ratat ceva până acum și este un lucru bun. Plus, în anul 2008, Republica Moldova a deținut cinci președinții în organizații regionale, președinții care la fel sunt interesante și importante, pentru promovarea Republicii Moldova, pentru vizibilitatea și imaginea țării, prezența ei pe agenda dezbaterilor internaționale. Aceste organizații regionale sunt în mod cert instrumente interesante pentru atingerea aceluiași obiectiv de integrarea europeană.

Cred că pentru perspectiva imediată, Republica Moldova ar mai urma să-și intensifice prezența la ceea ce se numește Tratatul Comunității Energetice în Europa de Sud-Est. Mandatul pentru aceste negocieri a fost deja eliberat la 15 iulie 2008 și din februarie 2009, când are loc cea de a doua rundă de discuțiile nivel de experți, negocierile vor porni în ritm mai intens. Există șanse ca până la sfârșitul anului 2009 să devenim membri cu drepturi depline la acest Tratat, la care în prezent avem statut de observator.

Este important pentru noi acest lucru, din mai multe puncte de vedere. Pe plan global, este o inițiativă care vine să accelereze procesul de ajustări al sistemului energetic al Republicii Moldova la standardele europene și prin aceasta să contribuie pe ansamblu la integrarea europeană.

Vladimir Filat, președintele PLDM, regretă faptul că Republica Moldova a dinamitat relația din cadrul GUAM, structură din care fac parte țări din afara spațiului european, dar care cu toate acestea avea foarte multe beneficii de obținut în plan european, ca mandat și perspectivă.

Eu regret foarte mult poziția care a survenit în ultima perioadă a celor de la guvernare în cadrul GUAM. Or, această construcție, chiar dacă țările membre sunt din afara spațiului european, ca mandat și perspectivă europeană avea foarte multe beneficii de obținut. Anume Republica Moldova a fost acea care a dinamitat acestă organizație și a făcut-o practic inactivă. Sunt singur că vom reveni la această organizație care urmează să fie una funcțională sub toate aspectele. Chișinăul trebuie să fie activ în toate ințiativele care au tangență cu relațiile noastre cu Uniunea Europeană. Este și Inițiativa Central Europeană, poate mai puțin la cele ce țin de bazinul Mării Negre, pe marginea cărora se discută mult dar nu am văzut prea multe rezultate.

Republica Moldova trebuie să participe în toate construcțiile propuse pentru a-și face simițită prezența. Or, eficiența prezenței într-o organizație sau alta depinde în cea mai mare măsură de capacitatea celor care ne reprezintă și de mesajul pe care îl transmit. Consider că pentru Republica Moldova prezența în instituțiile respective este una importantă pentru a transmite mesajul, pentru a ne face cunoscuți și pentru a încerca să fim în dezbaterile ce au loc pe marginea problemelor care ne vizează și să oferim și noi soluții. De ce nu?

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că pe plan regional Republica Moldova are parteneri care deja au optat pentru NATO și UE. Chișinăul trebuie în primul rând să-și exprima clar aderența la aceste valori, pentru că în caz contrar, dacă nu va fi pe aceeși lungume de undă, cooperarea regională va fi mai mult una de fațadă.

Cooperarea regională este foarte importantă pentru a menține și a forma o poziție comună a statelor din regiune asupra diferitor probleme și pe baza acestei poziții comune să fie menținut un curs comun regional al acestor state. Dar cred că mai importantă este opțiunea fermă și serioasă a Republicii Moldova pentru Uniunea Europeană și NATO, pentru ca ulterior să poată avea loc și o cooperare eficientă pe plan regional. Pentru că în plan regional noi avem state care deja au optat pentru NATO și UE, iar în cazul în care noi vorbim despre cooperare regională fără să fim practic pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește deciziile mai importante, atunci va fi mai mult o cooperare de fațadă.

Republica Moldova are nevoie de majoritatea organizațiilor regionale din care face parte, cu excepția CSI. În ceea ce privește GUAM-ul, din păcate aici partenerii sunt din afara spațiului european și sunt în mare parte sub influența Federației Ruse și aici și Ucraina pierde din poziții, și Azerbaidjanul nu a mai dat curs ofensivei relansate în anii 2005-2006, Georgia este într-o situație foarte și foarte dificilă, iar Republica Moldova și cel puțin guvernul actual și a trădat această cauză și este de asemenea de partea Federației Ruse. Totul pornește de la voința politică a statelor membre ale unei organizații regionale de a susține linia asumată anterior și nu de a oscila. În cazul în care există oscilații, practic, la nivel regional nu mai poate exista eficiență.

Serafim Urechian, președintele AMN, este de părere că programele regionale trebuie folosite masiv și cu cap de Republica Moldova, iar GUAM-ul este ineficient din cauza atitudinii neserioase a statelor membre.

Cooperarea regională este benefică pentru Republica Moldova mai ales prin proiectele pe care le derulează. Această cooperare ar crea posibilități de soluționare a problemelor strigente ale Republicii Moldova, cum ar fi comercializarea mărfurilor, realizarea unor proiecte sociale, gazificare, drumuri, apă, locuri de muncă, cooperare transfrontalieră, programe mixte comune. GUAM-ul este o structura care cu părere de rău nu este eficientă. Poziția guvernării actuale a fost întotdeauna compromițătoare și au compromis această structură. Ea nu este una funcțională probabil și pentru că nu a existat o atitudine serioasă a membrilor acestei structuri față de ea. Ba cineva a părăsit, ba Republica Moldova nu este mereu prezentă la întruniri și nici președintele, nici premierul…

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, spune că la moment cea mai importantă pentru viitorul european al Republicii Moldova este participarea la GUAM.

Cred că GUAM-ul este structura cea mai importantă la ora actuală în planul apropierii Republicii Moldova de UE. GUAM-ul reunește țări care au aceleași probleme cu statele vecine, aceleași probleme interne și separatismul. Eficinatizarea GUAM-ului ar putea fi un atu pentru toate cele patru țări. Alte inințiative regionale sunt interesante mai ales în calitatea lor de cluburi de dezbateri, însă nu au prea multă concretețe, chiar dacă mă refer la Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră sau la Inițiativa Central Europeană.

10. Vedeți vreo incompatibilitate între calitatea de membru al CSI și integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că în perspectivă imediată și medie, nu vede nicio incompatibilitate dintre calitatea de membru al CSI și integrarea europeană, pentru că Republica Moldova participă doar la dimensiunea social-economică a CSI și își urmărește interesele economice.

Vorbeam mai devreme despre reperele și principiile unei politicii externe de echilibru, vorbeam despre pragmatism. În acest moment, la fel ca și în trecut, dar și pentru un viitor previzibil, eu nu văd nicio incompatibilitate dintre calitatea de membru al CSI și integrarea europeană. De ce? În primul rând pentru că Republica Moldova participă de la bun început doar la dimensiunea social-economică a CSI, deci în această structură noi ne urmărim în primul rând interesele noastre economico-comerciale.

În afară de aceasta, în actualul său format și în formatul care va rămâne pentru viitor, CSI nu este o formațiune clasică, multilaterală, de dimensiune juridică. Adică noi nu avem un număr de cinci, șase, șapte, zece acorduri multilaterale care formează cadrul juridic al organizației. Organizația la moment se prezintă ca un sistem de acorduri bilaterale între țările participante la această comunitate. Acordurile de liber schimb și documente care sunt foarte importante pentru noi și funcționează nu în baza acordului multilateral de liber schimb, ci în baza unor acorduri bilaterale Republica Moldova și Ucraina, Republica Moldova și Rusia, Republica Moldova și Belarus, Republica Moldova și Kazahstan și tot așa. Deci nu există incompatibilități în acest sens.

În general, Republica Moldova se află într-o situație deosebită, foarte originală și favorabilă, având regim de liber schimb atât cu partenerii din Est, cât și cu cei din Vest și din momentul în care vom ajunge la un acord asimetric de liber schimb cu UE. Este o situație extraordinară, care formează premise importante pentru a atrage investiții. Un agent economic care plasează aici investiții, își înregistrează întreprinderea și devine entitate juridică a Republicii Moldova are deosebite oportunități pentru a face comerț și cu Estul, și cu Vestul. Este un aspect care nu este de neglijat, pentru că foarte multe țări ale UE tind spre dezvoltarea relațiilor comerciale cu Federația Rusă, cu Kazahstanul, cu Ucraina și cu alte țări. Și eu cred că ar fi o prostie să ne lăsăm pradă altor valori decât cele practice, pragmatice. Și trebuie să ne folosim de această situație absolut particulară a Republicii Moldova.

Cred că, din punct de vedere politic, aceste incompatibilități ar putea să apară doar în momentul în care Republica Moldova va ajunge la gradul cel mai avansat în relațiile cu UE, practic în prag de aderare, când va trebui să devină parte componentă a pieței unice a UE, a uniunii vamale europene. Iată atunci, într-adevăr, se va intra în incompatibilitate. Dar din moment ce în perspectivă imediată și medie noi nu avem aceste riscuri, este cazul să profităm de avantajele pe care le avem la dispoziție și care sunt prezente pentru raporturile noastre atât cu Estul, cât și cu Vestul.

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că incompatibilitatea dintre statutul de țară CSI și integrarea europeană este una mare și oscilația dintre cei doi vectori este cauza indeterminării și inconsistenței politicii externe moldovene.

Eu văd una mare. Mai mult decât atât, am făcut parte din guvernul care în 1999, prin prim-ministrul Ion Sturza, de la tribuna centrală a Parlamentului a declarat tranșant că dacă dorim integrarea în UE trebuie să renunțăm la trecut și să privim spre viitor. Să renunțăm la prezența în această instituție, moartă de altfel, care nu este eficientă. Avem exemplul situației din Caucaz, când o țară membră a CSI a agresat militar o altă țară membră. Acest fapt demonstrează clar care este importanța și statutul acestei organizații. Angajamentele noastre asumate pe dimensiunea Estică vin în contradicție cu cele pe care ni le propunem pe dimensiunea Vestică, și atunci facem un pas înainte și doi înapoi. Această atitudine a și făcut ca Republica Moldova să nu aibă o politică externă bine conturată și care să fie implementată indiferent de timpul de afară sau conjunctura ce apare la un moment sau altul.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, subliniază că CSI este o organizație care nu funcționează și prin care Federația Rusă încearcă să-și mențină influența și mai departe asupra spațiului ex-sovietic, inclusiv asupra Republicii Moldova.

Evident că există compatibilitate între calitatea de membru CSI și integrarea europeană. CSI înseamnă o organizație care nu funcționează, este o organizație prin care Federația Rusă încearcă să-și mențină influența și mai departe asupra Republicii Moldova. Este o organizație pe baza căreia Federația Rusă face declarații foarte frumoase, dar în realitate aplică mecanisme extrem de dure, chiar mai dure decât statelor nemembre ale CSI.

Fiind în CSI noi am avut cel mai mare preț la gaze, fiind în CSI noi suntem supuși șantajului, în condițiile în care dacă ești în CSI nu ar trebui să ai asemenea probleme. CSI este o încercare complet neinspirată de a menține fosta URSS și noi nu ar trebui să facem parte dintr-o asemenea structură, ci să CSI cât mai curând posibil.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că în pofida faptului că CSI este un organism mort, Republica Moldova nu trebuie să abandoneze înr-un viitor previzibil Comunitatea, pentru că perspectiva sa europeană este foarte incertă.

În acest moment, când perspectiva europeană pentru Republica Moldova este la o distanță de 20-30 de ani, și nici măcar nu se știe dacă UE își va continua extiderea sau nu, este foarte problematic de a refuza calitatea de membru într-o organizație ca CSI, chiar dacă CSI este deja un organism mort. În afară de summiturile astea care se mai termină cu câte vreo beție nu am auzit să mai fie ceva rezultate. Dar CSI a jucat un rol foarte important pentru toate statele din spațiul ex-sovietic, totuși el a administrat un divorț civilizat fără jertfe umane. Atunci când vor apărea condiții palpabile din partea UE, condițiile se vor schimba și atunci va trebui adoptată o decizie. Pentru că se schimbă situația geopolitică și în Europa și tot mai mult se vorbește despre dorința de integrare europeană și a Rusiei. Eu nu văd nimic straniu aici, în acest caz UE s-ar consolida, ar deveni mult mai stabilă, mult mai garantată în plan economic, energetic, social, militar, etc… Dar până când nu vom avea certitudini în planul integrării europene nu e logic să refuzăm ceva ce avem deja.

Iurie Roșca, președintele PPCD, spune că o țară nu poate face parte concomitent din CSI și UE. EL crede că CSI-ul va dispărea de la sine. Și dacă există anumite posibilități de diminuare a presiunilor politico-militare și energetice rusești prin aflarea formală în CSI, nu este o mare tragedie că nu s-a ieșit ieri din CSI.

În acest moment calitatea de membru al CSI nu impiedica avansarea pe calea integrării europene, dar la o etapă avansată cele două structuri sunt incompatibile. Pentru că nu poți să mergi și la stânga, și la dreapta concomitent. Dar dacă există anumite posibilități de diminuare a presiunilor politico-militare și energetice rusești prin aflarea formală în CSI, nu este o mare tragedie că nu s-a ieșit ieri din CSI.

Trebuie să ne gândim și la această dimensiune și economică, energetică, comercială. Tot timpul ne raportăm la Țările Baltice, și foarte bine facem. Să nu uităm că Țările Baltice au scăpat de problema prezenței militare ruse în 93-94. Și Țările Baltice au fost de jure subiecți ai dreptului internațional de-a lungul lungei perioade sovietice. Noi suntem în puțin altă situație. Vrem să fim ca ei, dar suntem așa cum suntem și unde suntem. Georafia face istorie de multe ori…

Cred că CSI-ul va dispărea de la sine. A fost o formulă de menținere a dominației Rusiei asupra fostelor republici sovietice, nu are cred niciun fel de dimensiune practică deosebită și toată lumea înțelege asta. Dar toată lumea din CSI se menține cumva în jurul Rusiei pentru a nu provoca ursul. Cine ar vrea să provoace ursul? Nici măcar americanii nu vor…

Oleg Serebrian, prim-vicepreședintele PDM, spune că rămânerea în CSI și integrarea în UE sunt absolut incompatibile, pentru că nu poți fi în două spații de liber schimb, sau în două spații de liberă circulație diferite.

Rămânerea în CSI și integrarea în UE sunt lucruri absolut incompatibile. E foarte clar că nu poți face parte din două mecanisme internaționale, din două mecanisme de cooperare regională care au scopuri total diferite. Nu poți fi în două spații de liber schimb. Sau în două spații de liberă circulație. Marea Britanie, Danemarca sau alte țări scandinave, când au aderat la comunitatea europeană, au abandonat ESTA, care ca principii este cu mult mai apropietă de UE decât CSI.

11. În ce interval de timp vedeți reglementarea transnistreană, în ce formulă și este oare această problemă un impediment în integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că la baza formulei de reglementare ar trebui să stea Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor de est, adoptată de Parlamentul de la Chișinău în 2005, iar discuțiile să fie purtate în formatul 5+2.

În 2008 a existat o mică speranță că la început de toamnă reglementarea transnistreană ar putea să avanseze și să ajungem la niște decizii până la alegerile parlamentare din 2009. În acest moment, cred că este deja clar că până la alegerile din primărava anului 2009 nu se întâmplă nimic. În ceea ce privește formula pentru reglementarea transnistreană, cred că la baza ei ar trebui să stea Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor de est, adoptată de Parlamentul de la Chișinău în 2005, iar discuțiile să fie purtate în formatul 5+2.

În opinia mea ar trebui să pornim discuțiile nu de la denumirea modelului statal pe care urmează să-l constituim la momentul reglementării. Din contra, lucrurile ar trebui să stea invers și să fie discutată partea de conținut, distribuirea responsabilităților și ce pachet de atribuții este oferit Tiraspolului, sistemul de interacțiune la nivel de organe centrale, a organelor locale, etc. Și în momentul în care cădem de acord asupra acestor aspecte cu Federația Rusă și în formatul 5+2, abia atunci vor fi gata să ne așezăm și vedem cum numim construcția statală care va rezulta. Nu trebuie să pornim acum de la pozițiile că Tiraspolul cere categoric federație sau confederație, iar Chișinăul insistă pe autonomie și și aici ne-am blocat… Pentru că în orice caz, atribuțiile ce se prefigurează pentru Transnistria țin de un grad de autonomie foarte larg chiar și în comparație cu modelele de autonomie practicate în alte țări. Deci, ar trebui să pornim de la discuții pe conținut, și doar apoi să ajungem la forma de implementare.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că în care democrația ar funcționa în partea dreaptă a Nistrului și ar exista semne clare că Republica Moldova va deveni exact ce a devenit astăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE, majoritatea cetățenilor din stânga Nistrului ar opta pentru același destin european al Moldovei.

Reglementarea transnistreană poate avea loc numai în cazul în care se încearcă meținerea unui control eficient asupra frontierei dintre Republica Moldova și Ucraina și, de asemenea, asupra frontierei interne, pentru a nu permite activități ilegale. Chișinăul trebuie să nu răspundă oricăror provocări care ar putea veni din partea regimului ilegal de la Tiraspol, din partea Federației Ruse, sau din partea trupelor de ocupație. E nevoie de o acțiune susținută a noastră pe partea dreaptă a Nistrului în vederea dezvoltării economice, o serie de acțiuni în vederea unei mai bune informări și a unui mai mare acces la informare a populației din stânga Nistrului și crearea contactului dintre regiunea transnistreană și partea dreaptă a Nistrului. Ca urmare a acestui contract oamenii vor vedea diferența și vor avea o altă perspectivă, mai bună, în partea dreaptă a Nistrului, care ar putea deveni o realitate pentru ei și pentru copii lor.

Este adevărat că este un regim dictatorial în regiunea transnistreană în frunte cu Smirnov și familia sa, dar și de partea dreaptă a Nistrului avem un regim, nu la fel de dictatorial ca cel din regiunea transnistreană, dar tot cu tendințe spre dictatură și totalitarism, unde președintele și familia sa, de asemenea, sunt cei mai bogați oameni și care și-au aservit practic, toată republica. Acest lucru îi face pe oamenii din Transnistria să nu aibă încredere nici în unii, nici în alții și să nu-și dorească să schimbe ceva ce nu este bun pe altceva care la fel nu este bun.

În condițiile în care democrația ar funcționa în partea dreaptă a Nistrului și ar exista semne clare că Republica Moldova va deveni exact ce a devenit astăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE, sunt convins că majoritatea cetățenilor din stânga Nistrului ar opta pentru același destin european al Moldovei.

Serafim Urechian, președintele AMN, crede că în formula Voronin-Smirnov o reglementare transnistreană este imposibilă, iar problema transnistreană este o piedica importantă în procesul de integrare europeană a Repubicii Moldova.

În formula actuală Voronin-Smirnov o reglementare transnistreană este imposibilă, pentru că acestea sunt două persoane care nu vor găsi niciodată limbă comună și care sunt pline de ambiții și interese personale. Imediat după schimbarea guvernării actuale în una de orientare democratică se vor întreprinde toate măsurile real posibil pentru a reveni la negocieri directe în orice formulă și și 3+2, și 5+2 sunt bune pentru a găsi o soluție. Problema transnistreană este o piedica importantă în procesul de integrare europeană a Repubicii Moldova, pentru că UE nu este interesată să îmbrățișeze un stat cu instabilitate economică, militară, cu prezența trupelor străine. Un stat divizat, cu o guvernare comunistă integrat în Europa este o enigmă și o problemă.

Iurie Roșca, președintele PPCD, spune că problema transnistreană va dispărea când va înceta prezența militară rusă.

Nimeni nu îl știe când ar putea fi depășită problema transnistreană. Cred că chiar nimeni. Nimeni nu poate să dea o aproximare temporală și un an, doi, trei, zece… Acest lucru depinde de viteza cu care va slăbi ponderea Rusiei în regiune. Să așteptăm să cadă mai puternic prețurile la petrol pe piața internațională și atunci vom reveni la acest subiect. Până atunci, trebuie să știm să păstrăm pauze. În acest moment nu avem niciun fel de capacități suplimentare de a consolida puterea de negociere a Republicii Moldova. Occidentul este alături de noi și ce putem să facem mai mult decât să insistăm, să insistăm, să insistăm pentru o soluționare pașnică? Putem face anumite concesii, dar până la un anumit punct. Problema transnistreană este legată de prezența militară rusă și punct. Când va înceta prezența militară rusă, va dispărea și problema transnistreană.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședinte al PDM, că intervalul în care ar putea fi soluționată problema transnistreană și un impediment important în reglementarea transnistreană și este practic imposibil de estimat.

Conflictul transnistrean este fără îndoială un impediment pe calea integrării europene a Republicii Moldova. Este un moment care încetinește procesul de dezvoltare democratică din chiar Republica Moldova. În cât timp poate fi foluționat e foarte greu de spus și poate fi în egală măsură foarte repede, dar la fel poate să rămână conservat pentru vreme îndelungată.

12. Cum apreciați prestația și competența diplomației moldovene?

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că diplomații moldoveni servesc interesele Partidului Comuniștilor și nu ale Republicii Moldova și constituirea unei diplomații veritabile ar putea dura încă multă vreme.

Mai avem mult până vom avea o diplomație veritabilă. Din păcate, în acest domeniu activează persoane care nu au nimic comun cu diplomația, cu cunoștințele, calitățile pe care ar trebui să le posede un diplomat veritabil. Avem de muncit foarte mult pentru a atrage capacitățile și valorile în această activitate foarte grea, responsabilă și importantă pentru viitorul unui stat, pentru a permite diplomaților să-și servească țara, nu doar pentru a întâlni la aeroport înalți demnitari și a le duce valiza la hotel. Nu mă refer la toți, dar în general asta este misiunea diplomaților la ora actuală, și îndeplinirea întocmai a indicațiilor ce vin de la Comitetul Central al Partidului Comunist. Diplomația noastră a demonstrat că a fost ideologizată până în măduva oaselor în acești opt ani de guvernare comunistă.

Dorin Chirtoacă, vicepreședintele PL, spune că diplomații moldoveni sunt într-o situație extrem de perversă și sunt nevoiți să vorbească în Occident despre orientarea pro-europeană a Chișinăului, în timp ce guvernarea comunistă menține aservirea Republicii Moldova față de Federația Rusă.

Aș spune că există în Ministerul de Externe oameni care ar dori să spună mai multe și să facă mai multe în Republica Moldova, dar sunt convins că ei sunt într-o situație extrem de perversă. Pentru că directivele oficile reale sunt acelea de a menține aservirea față de Federația Rusă, însă pentru ochii lumii și pentru menținerea unei aparențe de bune relații cu UE și de orientare europeană a Republicii Moldova sunt nevoiți să declare cu totul altceva în Occident. În ce măsură reușesc ei să strecoare un mesaj al adevărului și a intenției adevărate, dacă nu a Guvernului, cel puțin al populației și de orientare spre UE și deja depinde de măiestria lor.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că poate califica prestația diplomației moldovene de la „proastă” la „foarte proastă”.

Prestația diplmației de la Chișinău este de la proastă la foarte proastă. Republica Moldova nu a avut diplomație, ci doar niște jucători de mutle ori foarte incompetenți și deseori foarte dependenți de tovarășul Voronin, care nu au fost liberi să activeze din numele guvernului și poporului, dar au îndeplinit ambițiile persoanei numărul unu în stat.

Iurie Roșca spune că s-ar putea face mai mult în promovarea unor oameni de valoare în diplomația moldovenească. Totuși, Ministerul de Externe este reduta instituțională a vectorului european al Republicii Moldova.

Diplomația moldoveană este foarte pestriță. Pot să judec după calitatea ambasadorilor pe care i-am întâlnit în cele mai diverse capitale europene. Ambasadorii noștri sunt foarte diferiți și de la foarte buni la foarte răi. Și mi se pare că nu ar fi cazul să fie chiar așa. Ar fi cazul ca toți să fie profesioniști, să înțeleagă despre ce este vorba în meseria asta. Sigur că s-ar putea face mai mult în promovarea unor oameni de valoare în diplomația moldovenească.

Ministerul de Externe, orice s-ar spune, este reduta instituțională a vectorului european al Republicii Moldova. Asta se știe. Și Andrei Stratan este simpatizat în Occident foarte mult pentru asta și antipatizat de foarte mulți dintre cei care vor să-i ia locul. Și mie nu-mi place chestia asta. Eu nu particip la astfel de discuții, când tot felul de foști funcționari ai Ministerului de Externe îl critică pe Stratan pentru că asta este ministrul și nu ei… Eu nu particip la aceste jocuri. Eu am tot respectul și simpatia pentru Stratan și cred că în această lungă perioadă de guvernare comunistă el și-a onorat mandatul și și-l onorează destul de binișor, chiar dacă nu întotdeauna lui îi aparține politica de selectare a resurselor umane.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședintele PDM, spune că diplomația moldoveană este contraproductivă și politic angajată.

Prestația diplomației moldovene este foarte proastă. Din păcate, avem o diplomație deseori contraproductivă și nici nu pot să spun neperformantă, ci doar contraproductivă, politic angajată. Îmi vine foarte greu să ienumăr mai mult de trei șefi de misiuni care corespund conținutului de șef de misiune diplomatică.

13. Care sunt dificiențele, dar și părțile forte, ale politicii externe moldovene?

Vladimir Filat, președintele PLDM, spune că Republica Moldova a avut și are diplomați buni, numai că acești diplomați nu sunt în exercițiul funcțiunii, deoarece sunt foarte incomozi guvernării.

Partea cea mai slabă este că noi nu avem diplomați de carieră, diplomați care aar avea calitățile necesare pentru a fi ambasador al Republicii Moldova. Din păcate, nu pot spune nimic despre părțile forte ale diplomației Republicii Moldova, deoarece nu prea am avut realizări în acastă perioadă de timp. Iar anumite lucruri care s-au întâmplat în mare parte se datorează eforturilor partenerilor noștri, și nu diplomaților noștri.

Republica Moldova a avut și are diplomați buni, numai că acești diplomați nu sunt în exercițiul funcțiunii, deoarece sunt foarte incomozi guvernării. Or, un ambasador, prin prestația sa, trebuie să fie de o verticalitate pe care nici privirea, nici strigătul lui Voronin să nu o îndoaie. Însă Voronin și nu numai el, în politica de cadre urmărește un pic alt scop. Sunt sigur că vor reveni în diplomație cei care au mai activat, mă refer la diplomații de carieră și de calitate. Sunt foarte multe persoane – unele plecate din țară pentru că nu pot fi antrenați în activitatea care le place și în care ar fi avut capacitatea să se implice pentru a da perspectivă acestei țări și o viață mai bună pentru oamenii din Republica Moldova.

Dorin Chirtoacă spune că în lipsa unui obiectiv politic real al Guvernului în ceea ce privește demersul european este imposibilă punerea în practică a tuturor metodelor diplomatice.

Avantajul situației de moment este faptul că s-ar putea, fără mare efort, promova Republica Moldova în contextul geopolitic actual, când aceasta prezintă interes la nivel european. Europa așteaptă de la noi mai mulți pași și practic ne este plasată mingea la fileu și și atunci noi am putea foarte ușor să avansăm, în cazul în care vom avea voință. Faza slabă este că în lipsa unui obiectiv politic real al Guvernului în ceea ce privește demersul nostru european este imposibilă punerea în practică, pas cu pas, conform tuturor metodelor diplomatice, a acestui deziderat.

Serafim Urechian, președintele AMN, spune că nu vede nicio direcție în politica externă unde ar fi fost înregistrate progrese.

Nu știu unde se pot găsi părțile forte ale diplomației, pentru că nu este nicio direcție unde ar fi fost înregistrate progrese: relațiile cu UE și rău, relațiile cu vecinii și rău, relațiile cu partenerii strategici și rău, relațiile cu SUA, CoE, CEDO și rău. Nu găsesc niciun domeniu unde aș putea spune că politica externă a Republicii Moldova ar putea fi apreciată ca fiind bună. Mizăm ca pe viitor să schimbăm această situație, cu oameni noi, competenți, deschiși pentru a traduce în viață doleanțele poporului nostru.

Oleg Serebrian, prim-vicepreședintele PDM, spune că singurul succes al diplomației moldovene este că a reușit să strice relațiile cu absolut toate țările și fie vecine, fie mai îndepărtate.

Principalele carențe ale diplomației cred că sunt lipsa de claritate, lipsa de profesionalism și schimbarea frecventă a vectorului de orientare în politica externă. Această debusolare a fost contraproductivă și timp de 8 ani de zile Republica Moldova și-a schimbat foarte des partenerii. Nu vreau să spun ce înseamnă schimbarea frecventă a partenerilor, inclusiv în planul politicii externe. În orice caz nu generează sentimente de admirație pentru diplomația care recurge la astfel de procedee. În ceea ce privește atuurile, nu că aș fi malițios, dar îmi vine greu să găsesc careva succese pe care să le fi repurtat diplomația moldovenească în ultima vreme. Singurul succes este să am reușit să stricăm relațiile cu absolut toate țările și fie vecine, fie mai îndepărtate.