La sfîrșitul săptămînii trecute, Guvernul a semnat un memorandum de înțelegere prin care și China promite să ofere Moldovei aproximativ 1 miliard de dolari pentru realizarea unor proiecte tot în domeniul infrastructurii. Împrumutul urmează să fie acordat Moldovei în baza unei garanții de stat pe 15 ani cu o perioadă de grație de 3 ani și ar urma să fie folosit pentru reparația drumurilor, sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare, stațiilor de purificare și în domeniul energeticii. Cît de binevenite sunt aceste credite și în ce măsură va putea Moldova să le restituie, sunt întrebări pe care vreme să i le adresăm analistului economic, Valeriu Prohnițchi, de la „Expert-group”.
Elena Cioina: Domnule Prohnitchi, presedintele Voronin a lasat sase inteleaga nu o singura data ca Moldova ar trebuie sa fie recunoscatoare Rusiei pentru acest credit in conditiile in care a fost refuzata de Fondul Monetar International. Este asa?
Valeriu Prohnitchi: Nu este chiar asa pentru ca banii obtinuti de la FMI oricum nu puteam sa-i folosim la drumuri, canalizare, etc., dupa cum intentioneaza sa faca Guvernul in cazul creditului obtinut de la Federatia Rusa si China. Relatiile noastre cu FMI sunt importante din alt punct de vedere, nu din cel al portmoneului, ci a credibilitatii tarii fata de investitori si fata de alti donatori occidentali.
Valeriu Cater: Dar vorbind de credibilitate, domnule Prohnitchi, presedintele Voronin incearca tocmai asta sa demonstreze, uite in conditiile in care ne refuza FMI avem suficienti prieteni in est, cum e Rusia si mai nou China.
Valeriu Prohnitchi: Tocmai de asta, intr-o emisiune cu Vasile Botnaru, acum cateva saptamini spuneam ca Guvernul de la Chisinau va face anume asemenea demers si ca asemenea demers ar trebui privit intr-un context geopolitic si nicidecum unul financiar. Aceste reverimente fata de China si fata de Rusia sunt probabil si niste schimbari anuntate in cursul de politica externa al RM. Cel putin asa vad eu lucrurile.
Valeriu Cater: Dar oricum, din cate inteleg si din declaratiile doamnei Durlesteanu cel putin creditul pe care îl caută Moldova la Moscova este conditionat politic.
Valeriu Prohnitchi: Asta inca odata subliniaza aspectul si contextul geopolitic al acestor credite. Sa ne mai amintim ca presedintele in exercitiu a facut si unele remarci destul de taioase la adresa FMI-ului care nicidecum nu servesc la imbunatatirea credibilitatii externe a tarii. In plus, toate aceste conditii care au fost descrise in interviul pe care l-ati difuzat cu ministrul Finantelor sunt greu de inteles. Multe lucruri nu se leaga, cel putin la moment si as vrea totusi sa vad acest interviu scris ca sa inteleg despre ce rata a dobinzii este vorba cumulativ. Deci cat vom plati pentru acest credit. Pentru ca desi se vorbea de o rata aparent mica trimestriala, este vorba de o rata destul de mare in termeni anuali.
Elena Cioina: Adica cam cat ar veni 0,65 procente trimestrial spune doamna Durlesteanu?
Valeriu Prohnitchi: Chiar nu am inteles de unde s-a luat 0,65 pentru ca nu aceasta este rata LIBOR. Dar oricum acestea sunt aspecte mai mult economice. Pe mine mult mai mult ma ingrijoreaza conditiile politice care in mods sigur sunt atasate la acest credit si despre care noi nu stim absolut nimic. Pentru ca nu cred ca conditia principala a acestui credit este achitarea onorabila a ratelor dobinzilor. In mod sigur Federatia Rusa nu face niciodata asemenea gesturi de binefacere nici celor mai apropiati prieteni dupa cum demonstreaza si relatiile proaste ale Federatiei Ruse cu Belarus. Chiar sunt foarte curios sa vad cat ar costa acest credit R. Moldova in termeni, sa zicem, democratici si geopolitici.
Elena Cioina: Domnule Prohnitchi si in cazul asta ce risca Guvernul Moldovei contractind pe linga Federatia Rusa si China?
Valeriu Prohnitchi: Risca sa isi limiteze libertatea de manevra in politica externa, risca sa-si compromita politica de integrare europeana.
Valeriu Cater: Vorbind insa in termeni strict economici ce ar insemna contractarea acestor doua credite pentru platitorul de impozite din R. Moldova, care in mod firesc se angajeaza intr-o perioada anumita de ani sa restituie niste bani, o datorie pe care probabil nu o va putea restructura prin clubul de la Paris sau prin alte mecanisme?
Valeriu Prohnitchi: Nu va putea, pentru ca nu e vorba de credite multilaterale. Dar ce ar putea insemna? Ar putea insemna cam triplarea datoriei externe a R. Moldova care acum e de un miliard si ceva. Mai rau asta ar insemna marirea de 4 ori a datoriei publice. Desi in ultimii cativa ani Moldova a crescut puternic din punct de vedere economic, Moldova este inca o tara foarte fragila si o asemenea datorie chiar daca luata si restituita in transe ar putea sa dauneze foarte mult indicatorilor financiari si avind aceasta datorie in termeni neconcesionali, angajata deja, Moldova ar putea sa nu obtina pe viitor credite in conditii mai lejere pentru ca evident inclusiv creditorii occidentali nu vor dori sa crediteze o tara care deja e puternic indatorata.
Valeriu Cater: Dar ar fi suficienti ascultatori de-ai nostri, mai putin priceputi in ale economiei care s-ar intreba, dar care e diferenta dintre un credit acordat prin institutiile financiare internationale si unul contractat la rusi sau la chinezi? Nu e totuna? Nu sunt niste bani pe care putem sa-i folosim azi pentru a ne dezvolta din punct de vedere economic si ca ulterior sa-i restituim?
Valeriu Prohnitchi: Nu e chiar asa, pentru ca in primul rind creditele care sunt obtinute de la Banca Mondiala sau FMI sunt credite concesionale, rata dobinzii aproape zero. Este evident ca acolo sunt conditii economice care trebuie indeplinite si aceste conditii tin de domeniul reformelor care trebuie efectuate in asa fel incat economia sa se insanatoseasca pe termen lung si nu doar sa peticim ceva pe termen scurt cum are de gand sa faca Guvernul in cazul drumurilor. Evident ca Guvernul nu doreste acum in campanie electorala sa se angajeze in discutii lungi cu FMI cu Banca Mondiala in privinta conditiilor economice care ar trebui indeplintie sau nu si a preferat o cale ieftina, pe termen scurt, dar absolut daunatoare pe termen lung pentru urmatoarele generatii de alegatori.
