In scenariul optimist in care nou-creata "Alianta pentru integrare europeana" va putea alege un nou presedinte si va putea forma guvernul, nu va avea prea mult timp de festivitati. Dupa evaluari pesimiste, finantele Moldovei vor fi aproape in colaps in septembrie fara un ajutor extern. Dupa scenariul optimist, asta se va intampla in decembrie. In disperata nevoie de voturi, Partidul Comunistilor a aplicat tactica lui stefan cel Mare in fata turcilor: arderea ogoarelor. In varianta moderna, asta se numeste cresterea pensiilor si a cheltuielilor publice inainte de alegeri. stim bine, se intampla si dincoace de Prut. Orice guvern va fi la Chisinau, acesta va trebui sa gestioneze o situatie economica dezastruoasa.
Crearea aliantei a fost, de altfel, impulsionata de intalnirea pe care liderii celor patru partide au avut-o cu reprezentantii Bancii Mondiale si cu reprezentantul special al UE. Li s-a spus in fata ca dezastrul economic e dupa colt si nu au mult timp la dispozitie. Din fericire, un pachet financiar de urgenta este pregatit de FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana. Cu toata parada politica facuta de Voronin cu imprumutul rusesc, acesta ramane iluzoriu. 500 milioane de dolari, din care cea mai mare parte in ajutor material, fara sa se stie dobanda si nici alte detalii. A fost mai degraba o cacealma electorala. Voronin spunea in campania electorala ca occidentalii intorc spatele Moldovei si tot Rusia ii tine spatele la nevoie. E momentul ca Occidentul sa arate ca nu e asa. Deocamdata, exista disponibilitate, ramane doar sa existe interlocutori la Chisinau.
In ce priveste Romania, situatia ii este favorabila fara sa faca mare lucru si nu trebuie sa tulburam apele. Noua coalitie este fragila si fara sa mai apara tensiuni dinspre Romania. Acordul minimal intre partidele liberale si democratii lui Marian Lupu trebuie sa supravietuiasca. O retorica sentimentala dinspre Bucuresti ar da apa la moara comunistilor si ar tensiona relatiile dintre Lupu (un moldovenist cinic) si partenerii din coalitie (niste oameni care s-au saturat sa se tot disculpe pentru ca ar fi proromani, mai ales ca altele sunt urgentele). Fara sa intre in chestiuni identitare, acordul politic semnat sambata ar rezolva, daca ar fi pus in practica, problemele dureroase pentru Bucuresti, eliminarea vizelor, semnarea acordului privind micul trafic la frontiera. Acceptarea noului ambasador roman la Chisinau rezulta firesc din declaratiile unanime ale celor patru lideri, ca si investigarea evenimentelor din aprilie, care ar trebui sa elimine in mod oficial si la nivel politic inalt acuzele aduse Romaniei.
De altfel, atat investigarea acestor evenimente, cat si eliminarea vizelor sunt si preconditii ale inceperii negocierilor pentru un nou acord Moldova-UE. Cum spuneam, lucrurile merg in favoarea noastra si trebuie sa jucam inteligent cartea europeana. In plan bilateral, am putea face un gest de deschidere catre un guvern necomunist si sa discutam semnarea unui tratat de baza. stiu ca presedintele Basescu a respins in mod ferm aceasta idee, spunand ca nu vrea sa devina complice cu Molotov si Ribbentrop. Inteleg ca e o decizie grea. Dar Romania recunoaste oricum granita cu Moldova in mod explicit si un tratat bilateral nu ar schimba nimic. Lipsa sa insa alimenteaza isteria comunistilor de acolo, pe logica: daca nu vor sa semneze tratatul cu noi, inseamna ca vor sa ne anexeze.
Cum imi spunea cineva la Chisinau saptamana trecuta, Moldova a semnat un tratat de baza cu Rusia in 2001 si asta nu a schimbat nimic in practica, nici nu a scos trupele rusesti din Transnistria, nici nu a impiedicat ambasada rusa de la Chisinau sa se comporte de parca ar fi tot in ograda imperiala. Cu alte cuvinte, Rusia face act de complezenta cu regulile formale si le faulteaza in practica. Romania face exact invers: refuzam sa semnam un tratat cu Moldova, dar nici nu avem o politica coerenta sau indrazneata acolo. Ziarele pro-Voronin de la Chisinau tot scriu despre comploturi romanesti. De fapt, ziarele pro-Voronin sunt singurul loc unde Romania este o putere regionala agresiva, care face planuri marete si le aplica cu cinism. Dar totul e doar in capul celor care scriu acele articole. L-am intrebat pe unul dintre liderii politici cu care m-am intalnit daca are asteptari de la Romania. A dat din umeri a lehamite si a zis: "De parca ne-a ajutat Bucurestiul vreodata!".
Revenind la rolul nostru in UE, ar trebui sa militam la nivel diplomatic pentru cateva ajustari ale pozitiei UE acolo. Reprezentantul special al UE in Moldova, Kalman Mizsei, este, din pacate, o figura trista si aproape compromisa. Printre analistii, politicienii si ziaristii cu care m-am vazut la Chisinau exista o profunda neincredere in Mizsei. Mai multi sunt convinsi chiar ca a incercat sa convinga partidele de opozitie sa ofere votul de aur unui candidat comunist la presedintie. In mod oficial, varianta este negata, cert este insa ca Mizsei, incercand sa intermedieze o solutie, le-a spus lucruri diferite celor cu care se vedea, in functie de interlocutor. Omul a mizat pe faptul ca partidul lui Voronin va ramane la putere si a pariat pe stabilitate cu orice pret. A mizat prost si ar trebui retras din acest motiv. Oricum, relatiile dintre el si staff-ul Comisiei, atat la Chisinau, cat si la Bruxelles, nu sunt tocmai roz.
Ca reprezentant al lui Javier Solana (si subordonat formal secretariatului Consiliului, nu Comisiei), Mizsei are un rol simbolic puternic (vocea UE la Chisinau), dar o influenta scazuta asupra proiectelor concrete ale UE in Moldova. Din pacate, in tot acest timp seful Delegatiei Comisiei la Chisinau a fost Cesare de Montis, un italian inactiv. Acesta si-a terminat mandatul si noul sef al Delegatiei va prelua postul abia in noiembrie. Cum nu se poate mai prost: UE este prezenta la Chisinau prin Mizsei, prietenul lui Voronin in opinia opozitiei, si prin staff-ul tehnic din partea Comisiei. Daca negocierile dintre alianta celor patru partide si Voronin pentru alegerea unui nou presedinte nu vor demara rapid, va fi nevoie de mediere europeana. Cum Mizsei nu e credibil pentru opozitie, iar un mediator roman nu ar avea nici forta necesara, nici credibilitate pentru tabara comunista, Bucurestiul ar trebui sa propuna discret presedintiei suedeze a UE sa trimita un emisar.
In definitiv, daca UE si FMI au oferit ajutor Moldovei, ar trebui sa fie interesate sa existe un receptor pentru acest ajutor. Poate Polonia ar putea juca acest rol, a mai facut-o in trecut. Situatia de la Chisinau trebuie sa ne inspire un optimism moderat. Cel mai bine ii putem ajuta acum prin abtinere de la gesturi simbolice, fara finalitate si actiuni diplomatice istete in UE. Semnarea unui tratat de baza ar da un semnal ca suntem mai interesati de stabilitatea unui guvern democratic la Chisinau decat de propriile pansamente sentimental-istorice.
