La 29 iulie, după opt ani de guvernare a Partidului Comuniștilor (PCRM), majoritatea cetățenilor moldoveni au decis să se debaraseze de himerele nostalgice ale trecutului și au ales viitorul european cu toate incertitudinile sale inerente. Mai mult decât atât, ei au optat pentru o clasă politică întinerită, bine pregătită profesional și experimentată politic. Pentru noua generație de politicieni, „Moldova și o țara democratică, prosperă și europeană” este un crez confirmat prin fapte, nu doar prin vorbe și slogane deșarte.
Cu toate acestea, după votul din 29 iulie, tânăra generație de politicieni, reprezentând diferite partide, va trebui să demonstreze că este capabilă să asigure o guvernare democratică, profesionistă, unită, stabilă, coerentă și transparentă. Dacă va reuși să formeze o astfel de coaliție guvernamentală, va susține, de fapt, primul test serios de maturitate politică.
Succesul viitoarei guvernări va depinde, mai cu seamă, de voința politică și buna credință a partidelor componente, dar, nu în ultimul rând, și de sprijinul partenerilor externi. Din acest punct de vedere, dezvoltarea unor relații de cooperare stabile și predictibile cu Federația Rusă este o necesitate, iar aprofundarea parteneriatului cu Uniunea Europeană este obligatorie.
De altfel, prin votul din 29 iulie, cetățenii moldoveni au mizat viitorul lor pe integrarea R. Moldova în UE. În consecință, fără a exagera, succesul sau eșecul acestei mize vor fi cruciale pentru soarta noii generații de politicieni, pentru țara noastră, precum și pentru credibilitatea UE ca actor politic regional. Pentru că, în mod cert, succesul sau colapsul acestei mize vor fi puse, în egală măsură, pe seama clasei politice de la Chișinău, dar și a UE. De fapt, votul din 29 iulie a creat o dependență mutuală între succesul noii generații de politicieni și succesul, în Moldova, a politicii estice a UE, structurată în forma Parteneriatului Estic.
În cazul în care la Chișinău se va instaura o coaliție guvernamentală pro-europeană, R. Moldova va avea șanse bune să devină un exemplu de succes în cadrul Parteneriatului Estic. Dar, pentru a realiza acest deziderat, nu doar Chișinăul, ci și Bruxellesul ar trebui să dea dovadă de flexibilitate, voință politică și gândire non-conformistă/inovatoare la subiecte precum perspectiva europeană, liberalizarea regimului de vize sau liberalizarea comerțului etc.
Între timp, este extrem de important ca potențialele componente ale viitoarei coaliții guvernamentale să nu mai fie tratate ca fiind niște partide haotice, incoerente, radicale, egoiste și, prin urmare, incapabile să formeze o coaliție stabilă. Dimpotrivă, tratarea lor ca pe o posibilă alternativă la guvernare va spori credibilitatea în ochii oponenților și, în special, a cetățenilor de rând.
De asemenea, dacă UE dorește să valorifice la maxim impactul Parteneriatului Estic, atunci Bruxellesul ar urma să anihileze/estompeze gradual anumite handicapuri structurale ale Politicii Europene de Vecinătate (PEV). În primul rând, UE trebuie să devină nu doar vizibilă în Moldova, dar, mai ales, perceptibilă și respectată, deopotrivă, de cetățenii și politicienii moldoveni.
Datorită PEV, în ultimii patru ani, UE a devenit un actor omniprezent în viața internă a țării noastre. Când vorbim de modernizarea economiei și diversificarea comerțului, armonizarea legislației cu standardele europene, asigurarea securității energetice, soluționarea problemei transnistrene etc. și UE este percepută ca fiind un partener esențial. Cu toate acestea, în ciuda vecinătății sale imediate, prezenței sale economice și financiare crescânde, prestanța sa politică a fost constant desconsiderată de guvernanții de la Chișinău. De exemplu, pe parcursul ultimilor doi ani, Chișinău oficial a fost atenționat în repetate rânduri de reprezentanții UE, de diferite ranguri, că implementarea Planului de Acțiuni cu UE lasă de dorit într-un șir de domenii, precum: libertatea mass-media, independența justiției, respectarea drepturilor omului, combaterea corupției. De fiecare dată, însă, politicienii moldoveni s-au făcut că plouă afară, ignorând, desconsiderând sau mușamalizând recomandările și observațiile venite din capitalele UE.
Lipsa unei condiționări stricte între progrese pe tărâmul reformelor asumate în Planul de Acțiuni și beneficii este una din principalele cauze de ce UE nu reușește să capitalizeze la justa valoare adevăratul său statut/influență politică. Pentru a corecta aceasta deficiență, următorul cadru juridic pe care UE îl va negocia cu țara noastră ar trebui să eficientizeze sistemul de condiționări prezent în PEV și dimensiunea sa estică și Parteneriatul Estic. Acest lucru nu este un moft, el se impune a fi făcut indiferent de ce partid sau partide vor guverna în R. Moldova în următorii ani. Căci, astfel, UE va dispune de pârghii reale pentru a orienta și stimula mersul reformelor în R. Moldova.
Totuși, eficientizarea condiționalității, formulată în termeni de beneficii contra progrese contabilizate în reforme concrete, va fi extrem de greu de obținut fără trasarea de către UE a unor perspective previzibile în domenii cum ar fi liberalizarea regimului de vize sau stabilirea unei zone de liber schimb aprofundat și comprehensiv cu UE.
Oferind perspective clar formulate în timp în domeniile menționate mai sus, dar strict condiționate de îndeplinirea calitativă a măsurilor și reformelor solicitate, UE ar reuși, pe de o parte, să potențeze mecanismul de implementare a reformelor de către autoritățile moldovene, iar, pe de altă parte, să motiveze cetățenii moldoveni să monitorizeze acțiunile guvernanților îndreptate spre satisfacerea condițiilor fixate de către ea. Procedând, în acest fel, Bruxellesul ar ajuta pe cetățenii de rând să perceapă mai bine beneficiile oferite de UE și, totodată, să conștientizeze importanță propriei contribuții în vederea materializării lor.
Desigur, cunoaștem reticențele statelor membre ale UE vizavi de problema liberalizării regimului de vize cu state din Europa de Est, inclusiv R. Moldova. Cunoaștem, de asemenea, și motivele care stau în spatele acestor poziții de expectativă. Întrebare este dacă și UE cunoaște adevărata miză care se decide în prezent în țara noastră. Rămâne de văzut…
