Comisarul UE Benita Ferrero Waldner cu premierul Vlad Filat la o conferință de presă la Bruxelles în septembrie 2009
La Chișinău se află în vizită oficială comisarul european pentru relații externe și politica de vecinătate, Benita Ferrero-Valdner. Este prima vizită în Moldova a unui comisar al Uniunii Europene, după alegerile parlamentare din luna iulie, iar acest lucru, se spune într-un comunicat de presă al delegației Comisiei Europene la Chișinău, „este un semn important al susținerii Republicii Moldova” pe parcursul ei european. Despre importanța acestei vizite și parcursul european al Republicii Moldova am stat de vorbă cu invitatul nostru din această dimineață, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles.
Dan Alexe: Eu aș diminua foarte mult importanța pentru Moldova a acestei vizite, în măsura în care dna Ferrero-Valdner, – care desigur are un oarecare parcurs ce a fost apreciat în cadrul Comisiei Europene și-n instituțiile europene în general, – nu mai este, tehnic, un comisar european. Pentru că Comisia actuală își sfârșește, și-a sfârșit deja, tehnic, munca, funcțiunea și de la 1 decembrie, teoretic, intră în vigoare tratatul de la Lisabona, care cere o altă Comisie și în acest moment se pregătesc noile posturi.
Dna Ferrero-Valdner nu mai este un funcționar european. Mandatul său s-a terminat. Deci, această vizită este pur protocolară. Ea face parte, probabil, din carnetul de sarcini al precedentei Comisii și nu va avea nici un fel de influență asupra funcționării Comisiei viitoare, – care nu va fi anunțată decât, cel mai devreme, săptămâna viitoare și care probabil nu va intra în funcțiune până în februarie anul viitor, – însă dna Ferrero-Valdner nu mai este prezentă în viitoarea echipă de comisari. Ea nu a mai fost propusă de țara ei, de Austria, iar viitorul comisar va fi o cu totul altă persoană.
Radu Benea: Ce schimbări ar putea să aducă această reformă instituțională a UE în vecinătatea sa?
Dan Alexe: Este foarte greu de spus în acest moment, pentru că jocurile se fac în culise. Sunt foarte mari tratative, foarte mari tensiuni în spatele scenei europene. Țările mari și Franța, Germania, chiar și Italia și vor să aibă anumite posturi, foarte influente. Alte țări, care deja joacă un rol strategic, cum sunt Polonia, și cea mai mare țară din Europa de Est, și sau cum este România, la rândul lor, vor să obțină posturi foarte importante. Nu se cunoaște încă viitoarea compoziție și echilibrul forțelor în viitoarea Comisie Europeană. România de exemplu cere portofoliul agriculturii, care este ceva absolut enorm, pentru că în agricultură se varsă jumătate din bugetul anual al UE, și bugetul anual al UE este de peste 100 de miliarde de euro, și și România vrea acest post. Jocurile sunt încă tensionate și enorme în culise, deci e prea devreme să se facă o apreciere.
Radu Benea: Totuși, în ultimele două luni, vizitele întreprinse la Chișinău de căte oficialități europene de diferit nivel, ca și cele făcute de noile autorități moldovene în capitalele UE s-au înmulțit fenomenal. A devenit mai scurtă, între timp, distanța dintre Republica Moldova și UE?
Dan Alexe: Nu aș spune asta. Este o iluzie optică, aș zice. Oamenii care au venit de acolo sunt la sfârșit de mandat. Ei își încheie o funcție și trebuie să bifeze anumite căsuțe. Încă nu se știe cine va fi comisarul european pentru extindere. Este o funcție foarte importantă pentru Moldova. Nu se știe dacă va fi un sloven sau un austriac, sau un bulgar. Toate acestea sunt încă lucruri absolut de necântărit. În acest moment, nu se poate face o apreciere.
Radu Benea: Dar noile autorități de la Chișinău spun că sunt încrezătoare că într-o perioadă de timp nu prea îndelungată, Moldova va semna un nou acord, de asociere, cu UE și va obține chiar un regim de vize și un comerț liberalizate cu UE.
Dan Alexe: Asta este foarte posibil și un asemenea program este în funcțiune, și este pregătit și pentru Balcani. Deja începând de marțea viitoare, deci de pe 1 decembrie, sârbii nu vor mai avea nevoie de viză pentru UE, pentru intrarea în spațiul Schengen. Este un lucru foarte important pentru ei, în măsura în care au fost, într-un fel, în marginea Europei, au fost ținuți la distanță, un fel de paria politici. Deci, cetățenii sârbi nu vor mai avea nevoie de viză. Toate astea sunt niște lucruri elementare, pe care UE le pune în funcțiune, în practică, pentru a-și proteja, într-un fel, frontiera, marginile. Se pregătește și ridicarea obligativității vizei pentru bosniaci și albanezi, ceea ce va fi mult mai greu, pentru că acolo sunt diferite alte probleme politice și economice care intră în joc. Și, desigur și pentru Moldova se pregătește un program similar. Asta nu înseamnă însă că ridicarea obligativității vizei schimbă statutul unei țări. Deja avem un exemplu care poate fi revelator pentru Moldova: țările Americii de Sud nu au nevoie de viză pentru a veni în UE, pentru că Spania și Portugalia au insisat ani de zile să li se ridice această obligativitate a vizei. Ceea ce nu înseamnă că au dreptul de lucru, că au dreptul de reședință mai mult de 3 luni ș.a.m.d. Trebuie într-un fel decantată toată acestă puzderie de elemente de indicii politico-economice.
Radu Benea: …limpezite și confuziile ce apar adesea la nivelul cetățenilor unei țări care visează să devină într-o zi membră a UE. Anume în acest context vreau să vă întreb ce șanse are Republica Moldova, iarăși, într-un viitor previzibil, și cum le place să spună noilor autorități de la Chișinău, și să fie pusă alături de țările din Balcanii de Vest, care stau deja de câțiva ani în așteptarea următorului val de extindere a UE?
Dan Alexe: Nu știu ce înseamnă viitorul previzibil. În nici un caz în următorul deceniu. Asta este foarte clar pentru toată lumea. În acest moment, s-a pus un fel de stavilă, o limită a extinderii UE. Singurele țări care vor intra în următorul deceniu, – nu e un lucru care se spune deschis pe coloarele europene, însă, în culise, negocierile tind spre asta, – singurele țări care vor intra vor fi Croația și Islanda. Să nu uităm că aici există o ierarhie foarte solidă. O țară trebuie să obțină mai întâi statutul de candidat. Deja acela este foarte greu de obținut.
Statutul de candidat nu înseamnă însă că vor începe negocierile. Turcia a avut statutul de candidat, – nici nu-mi amitesc câți ani, – foarte mulți ani, poate peste un deceniu. Macedonia are statutul de candidat, dar nu poate începe negocierile, pentru că Grecia opune un veto negocierilor cu Macedonia, pentru că vrea ca Macedonia să-și schimbă numele, denumirea. Deci, această ierarhie este atât de complexă, încât în viitorul apropiat, care înseamnă, să zicem, un deceniu, Moldova nu are o șansă de a intra în această categorie de țări candidate la intrarea în UE.
Radu Benea: Croația și Islanda când ar putea adera la UE?
Dan Alexe: Convenția tacită este că Croația, care și-a încheiat cele mai dificile capitole din negocieri, ar putea adera înainte de sfârșitul anului viitor sau la începutul lui 2011. Ceea ce înseamnă totuși o viteză în aderare mult mai impresionantă decât ceea ce s-a întâmplat în cazul României sau altor țări. Islanda ar putea intra și mai rapid, pentru că nu are mari lucruri de dovedit în domeniile economice, politice, sociale ș.a.m.d, însă din motive protocolare nu va fi lăsată să intre înaintea Croației, pentru că trebuie totuși protejată sensibilitatea și a unora, și a altora. Dar rămâne totuși un fapt acceptat de majoritatea politicienilor europeni, care au acces la toate aceste negocieri și târguieli în culise că după aderarea Croației și a Islandei, care este deja un fapt acceptat, se va face o foarte mare pauză.
Radu Benea: Moldova, se poate spune, în utimii ani a pierdut această șansă, despre care spuneau unii că ar fi existat?
Dan Alexe: Nu a existat această șansă.
Radu Benea: Nici în ultimul deceniu…
Dan Alexe: Nu, absolut deloc. Pentru că negocierile sunt foarte concrete. Negocierile au loc într-un fel aproape matematic. Vin o serie de experți în țara candidată și analizează punct cu punct și procent cu procent felul în care se aplică legislația europeană. Deci, nu e un fel de, să spunem, premiu de participare sau premiu de încurajare. Nu se face așa ceva. Or, în cazul Moldovei nu a existat nici măcar începutul de efort de aplicare a legislației europene în foarte multe domenii. Și, în aceste condiții, nimeni nu vede aici de unde a putut veni ideea că Moldova ar putea adera la UE, când țări care se zbat și care aplică sistematic legislația europeană, cum e de exemplu Croația, – candidată, care va intra în UE, – așteaptă, răbdător, să vină experții, să încheie capitolele.
Totul merge după un algoritm foarte strict și linear. Nu se pot sări etapele. Nu există premiu de încurajare. Deci, nu știu de unde a venit această idee că Moldova, în ultimul deceniu, putea să facă nu știu ce. O țară nu poate fi candidată oficial la aderarea la UE, câtă vreme are probleme de frontieră cu vecinii. Cazurile recente au fost foarte instructive. Croația, de exemplu, care are statutul de țară candidată, și-a văzut negocierile blocate vreme de multe luni de zile, pentru că Slovenia, care este membru al UE, are o problemă de frontieră maritimă cu Croația, deci nu o frontieră terestră, ci o problemă de ieșire la mare, de spațiu maritim. Tot așa, candidatura Macedoniei nu este acceptabilă pentru că Grecia, membru al UE, a opus un veto. Macedonia corespunde criteriilor europene în foarte multe privințe: legislația economică, socială, ș.a.m.d. însă Grecia are acest drept de veto și îi cere Macedoniei să-și schimbe numele. Deci, Macedonia are o problemă de frontieră, de identitate, de relație reciprocă cu un membru al UE. Moldova nici măcar nu intră în această categorie.
Deci, Moldova nu are o problemă cu un membru al UE, cum au avut Croația sau Macedonia, ci are o problemă cu o țară din afară, ci vecini din afară și cu Ucraina, cu Rusia, – cu România, multă vreme, sub Voronin. Deci, problema aderării Moldovei la UE sau a căpătării statutului de candidat nici nu s-ar fi putut pune, câtă vreme Moldova nu și-a rezolvat toate aceste probleme cu vecinii. Faptul că UE se preocupă de securitatea Moldovei la frontiera cu Transnistria sau la frontiera cu Ucraina, nu înseamnă că acest lucru ar fi o încurajare pentru Moldova sau un gest în direcția atragerii Moldovei spre Europa. UE face același lucru cu Marocul, cu Libia și cu alte țări instabile de la frontieră, de unde nu vrea să vină trafic de persoane, de droguri, de armament și de orice alt fel de trafic. Este un fel de auto-protejare. Nu este o încurajare în vederea aderării la UE.
Radu Benea: Opinia invitatului nostru din această dimineață, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles pe lângă instituțiile europene.
