La 30 octombrie 2009, Asociația pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu alte cinci centre de analiză a organizat la Chișinău o masă rotundă cu genericul „Dimensiunea umanitară a politicii externe a Federației Ruse față de R. Moldova, Ucraina, Georgia și Țările Baltice”. Prezentând rezultatele cercetărilor efectuate de ei la acest subiect, participanții din cele șase țări au evidențiat, în concluziile lor, intensificarea eforturilor Rusiei de a-și recăpăta influența de altădată asupra zonei pe care ea o consideră vecinătatea sa apropiată (blijnee zarubejie).
ARMELE ȘI GAZELE, CA INSTRUMENTE DE ȘANTAJ. Pentru a-și realiza acest obiectiv, Moscova folosește ca instrumente de presiune arma nucleară și resursele energetice (în special, gazele naturale) pe care, de cele mai multe ori, le utilizează pentru a șantaja Vestul și a obține cedări din partea lui. Utilizarea acestor instrumente în relațiile cu țările vecine a condus, de cele mai dese ori, la îndepărtarea acestora de Moscova. În consecință, chiar și cei mai apropiați aliați ai Rusiei – Belarus și Armenia – încearcă să dezvolte relații de colaborare cu UE. Într-un articol recent, Konstantin Kosaciov, deputat din partea Partidului „Rusia Unită” (de guvernământ), menționa ca astăzi lupta se duce pentru inimile și mintea oamenilor și că Rusia ar trebui să-și reorienteze politica externă și să încerce să devină atractivă pentru țările din vecinătate, așa cum fac UE sau SUA.
Acest punct de vedere se regăsește și în noua concepție de politică externă a Rusiei, unde sunt indicate principalele aspecte asupra cărora se va concentra activitatea acestei direcții, si anume: susținerea compatrioților de peste hotare și sporirea rolului pe care limba rusă o are în această zonă. Pentru aceasta a fost creată Fundația „Russkii Mir” (Lumea Rusească) al cărei scop este crearea unei rețele a comunităților rusești din întreaga lume, „popularizarea, limbii ruse, care e tezaurul național al Rusiei și un element important al culturii ruse și celei mondiale, și susținerea programelor de studiere a limbii ruse în Federația Rusă și peste hotare”.
La prima vedere, aceste prevederi ar putea fi considerate inofensive și chiar capabile să contribuie la dezvoltarea unor relații interculturale armonioase între state. Totuși, există precedente în care comunitățile ruse sau alte instrumente din arsenalul soft Power, precum mass-media sau biserica, au fost utilizate de Kremlin pentru atingerea intereselor sale politice. Cele mai relevante exemple în acest sens sunt războiul din Georgia sau dezordinile provocate de către comunitatea rusească în Tallinn, în jurul disputei despre strămutarea monumentului Soldatului de Bronz.
„MREJELE” PRESEI ȘI ALE BISERICII RUSEȘTI… R. Moldova face încă parte din grupul de țări care continuă să rămână în sfera de influență rusească, în pofida faptului că au trecut 20 de ani de la proclamarea Independenței, că UE ne este vecină, iar de Rusia ne despart mai mult de 500 km. Conform ultimului Barometru de Opinie Publică, cea mai importantă sursă de informare a moldovenilor este televiziunea, în care cred peste 60 la sută dintre cei intervievați, iar la acest capitol televiziunile rusești sunt cele mai populare, depășindu-le net pe cele locale sau pe cele romanești. Drept urmare a acestei influențe, cei mai populari politicieni străini în R. Moldova sunt Vladimir Putin și Dmitri Medvedev. Beneficiind de gradul înalt de încredere de care se bucură presa rusească în R. Moldova, Kremlinul exploatează acest instrument pentru a influența procesele politice care au loc aici.
E de ajuns să verifici arhiva principalelor surse mass-media ca să observi că tonul articolelor sau al reportajelor din acestea depinde de relația politică dintre R. Moldova și Rusia. De exemplu, în perioada 2001-2003, când Vladimir Voronin era considerat prieten al Rusiei, presa din Rusia scria exclusiv articole pozitive la adresa Chișinăului. Odată cu nesemnarea Memorandului Kozak, articolele au devenit critice până în august 2006, când Voronin s-a făcut mai „receptiv” la propunerile rusești. Imediat, și reacția presei s-a schimbat, ea fiind un suporter al PCRM în alegerile din 2009. Un alt instrument important îl constituie Biserica rusă, care iarăși se bucură de un grad înalt de încredere printre moldoveni. Biserica a fost utilizată și pentru sprijinirea PCRM, apropiat Rusiei, în mai toate campaniile electorale, fiind cunoscute mai multe cazuri când preoți din Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei de la Moscova, au făcut propagandă pentru acest partid.
STATUTUL „SPECIAL” AL LIMBII RUSE. Și statutul limbii ruse constituie o pârghie pe care Kremlinul o utilizează pentru a polariza societatea din R. Moldova și a crea tensiune și chiar ură interetnică între reprezentanții minorităților rusești și populația majoritară moldovenească. Aceasta, în pofida faptului că limba rusă are o situație chiar mai bună decât limba oficială – fie că o numim română, fie că-i zicem moldovenească. Statutul de limbă de comunicare interetnică al rusei prevede că, într-o discuție cu un reprezentant al minorităților, orice cetățean al R. Moldova trebuie să vorbească în limba rusă. În plus, bussinesul local, sectorul de distracții și centrele comerciale sunt medii de limba rusă. Totodată, se observă o activizare a organizațiilor minorităților vorbitoare de rusă – se deschid centre de cultură rusești, vin organizații rusești în Moldova (Fundația „Recunoaștere”), se editează ziare etc.
SCHIMBARE DE REGULI, DAR ȘI DE ATITUDINI. În acest context, e oportun să ne întrebăm ce putem face pentru a preveni exploatarea de către Kremlin a dimensiunii soft power a politicii sale externe pentru a interveni în evoluțiile politice de la Chișinău. Înainte de toate, este necesar ca autoritățile R. Moldova să creeze condiții propice pentru integrarea minorităților naționale în societate și depolitizarea acestei probleme. Fiecare reprezentant al unei minorități trebuie să fie tratat ca cetățean al R. Moldova, înainte de toate, fiindu-i create condiții de muncă în baza profesionalismului, nu a apartenenței etnice. Neutilizarea problemei limbii ruse în scopuri politice ar fi un prim pas în acest sens. În același timp, și depolitizarea Bisericii și neutilizarea acesteia în scopul obținerii de capital politic va conduce la diminuarea influenței rusești.
În paralel, este nevoie de o schimbare de atitudine și în presa națională/locală, care tratează superficial sau chiar deloc subiectele legate de drepturile minorităților vorbitoare de limbă rusă. Căci, volens-nolens, dezangajarea presei naționale contribuie la creșterea cu mult a popularității presei rusești. Contrabalansarea popularității presei rusești dicteaza și atragerea posturilor străine, europene, care să ofere o informație alternativă și să contribuie la schimbarea mentalității majorității moldovenilor, care continuă să vadă și să înțeleagă lumea exterioară prin intermediul „ecranului” rusesc.
În concluzie, este important să reținem că în rezolvarea acestei probleme totul ar trebui să înceapă din interior sau, cum spunea Nicolae Titulescu, „dați-mi o politică internă bună ca să vă ofer o politică externă bună…”.
Radu Vrabie, coordonator de programe APE
